Anunțul lui Vlad Filat privind revenirea la o activitate politică deplină readuce în discuție una dintre personalitățile cele mai controversate ale Republicii Moldova. Pentru unii, fostul premier rămâne asociat cu deschiderea europeană, dinamismul guvernamental și apropierea de România. Pentru alții, numele său evocă dezamăgirea provocată de degradarea guvernărilor care au promis desprinderea de trecutul comunist. Între aceste percepții se află dificultatea revenirii sale: Filat trebuie să convingă o societate care își amintește atât speranțele, cât și eșecurile unei epoci.

În declarația publicată pe 7 octombrie, liderul PLDM își leagă relansarea de nemulțumirile economice și sociale, atacând guvernarea pentru felul în care gestionează economia, justiția și administrația. Este un mesaj de opoziție care încearcă să transforme costul vieții într-o temă de mobilizare politică.

Vlad Filat își poate găsi o nouă șansă în eșecurile actualei guvernări. Dar pentru a transforma nemulțumirea cetățenilor în încredere, fostul premier trebuie să demonstreze că revine cu soluții și cu disponibilitatea de a-și asuma propriul trecut.

Dar adevărata veste politică depășește intenția unui fost premier de a reveni în prim-plan. Ea privește apariția unui spațiu în care o asemenea revenire poate fi luată în serios. Șansa lui Filat se naște, în bună măsură, din distanța dintre promisiunile actualei puteri și rezultatele pe care cetățenii le resimt în viața lor. Atunci când guvernarea dezamăgește, politicieni considerați definitiv compromiși pot redeveni interlocutori pentru o parte a societății.

Această împrejurare spune multe despre putere. O guvernare care produce rezultate, explică deciziile și își corectează greșelile lasă puțin loc revenirilor întemeiate pe nemulțumire. În schimb, o putere care răspunde criticilor prin invocarea permanentă a trecutului contribuie singură la readucerea acelui trecut în competiția politică.

Un trecut care trebuie judecat în întregime

Vlad Filat pornește de pe o poziție vulnerabilă. Imaginea sa publică s-a format într-o perioadă de confruntări politice dure, în care lupta pentru controlul instituțiilor și influența mediatică a afectat profund încrederea cetățenilor. Este legitim să examinăm rolul campaniilor adversarilor săi în consolidarea acestei imagini. Ar fi însă greșit să explicăm întreaga sa prăbușire exclusiv prin propaganda lui Plahotniuc.

Filat are propriile responsabilități. Compromisurile politice, modul de funcționare a coalițiilor și incapacitatea de a proteja instituțiile de interesele de partid fac parte din bilanțul perioadei în care a exercitat puterea. Un lider care a condus Guvernul și unul dintre principalele partide ale țării nu poate revendica succesele acelei epoci fără să accepte și partea sa de răspundere pentru degradarea ei.

Nici situația judiciară nu poate fi redusă la o dispută de imagine. Pentru Filat, asumarea trecutului ar putea deveni primul act de credibilitate al unei noi etape. O asemenea asumare presupune explicații concrete: ce decizii consideră greșite, ce compromisuri nu ar mai accepta și ce garanții oferă că experiența acumulată a schimbat felul în care înțelege exercitarea puterii.

Realizările nu pot fi șterse din bilanț

O evaluare onestă trebuie să recunoască și realizările. Filat a fost unul dintre liderii importanți ai schimbării politice din 2009, iar PLDM a avut un rol major, alături de celelalte formațiuni ale coaliției, în încheierea guvernării comuniștilor. Acea schimbare a redeschis perspectiva europeană și a creat așteptarea unei administrații mai apropiate de cetățean.

Guvernele conduse de el au înregistrat și rezultate economice. Datele actualizate publicate atunci de Biroul Național de Statistică indicau pentru 2011 o creștere reală a PIB de 6,8%. Evoluția nu poate fi atribuită integral unui singur politician, dar nici eliminată din bilanțul guvernării sale.

În politica externă, vizita vicepreședintelui american Joe Biden la Chișinău, în martie 2011, a fost un moment de vizibilitate internațională deosebită. Ea exprima interesul Washingtonului pentru Republica Moldova și pentru direcția reformelor asumate de autoritățile de atunci.

Relația cu România a căpătat, de asemenea, un alt dinamism. Înlăturarea gardului de sârmă ghimpată de pe Prut, demers susținut de Guvern în 2010, a avut o semnificație care depășea administrația frontierei. Într-un spațiu marcat de separări istorice, desființarea acelei bariere reprezenta un gest de apropiere și de normalitate.

În bilanț intră și prezența Maiei Sandu în Guvernul Filat, în fruntea Ministerului Educației. Ascensiunea ei ulterioară îi aparține, desigur, prin propriile alegeri și prin încrederea obținută de la alegători. Dar disponibilitatea guvernului de atunci de a coopta oameni cu pregătire profesională și experiență internațională merită recunoscută.

Aceste repere explică de ce Filat păstrează un capital notabil de experiență. A condus un executiv, a negociat cu parteneri externi și a gestionat raporturi complicate în interiorul puterii. Experiența poate fi utilă țării, cu condiția să fie însoțită de discernământul dobândit din propriile greșeli.

Guvernarea îi deschide ușa

Mesajul revenirii sale urmărește domeniile în care nemulțumirea poate deveni rapid politică: facturile, puterea de cumpărare, dificultățile antreprenorilor și agricultorilor, plecarea oamenilor din țară. Acuzațiile privind controlul politic asupra justiției sau corupția trebuie examinate pe baza probelor. Ele nu devin adevăruri demonstrate numai pentru că sunt formulate apăsat de un lider al opoziției.

Totuși, guvernarea ar comite o eroare dacă ar crede că trecutul lui Filat îi permite să ignore întrebările ridicate de acesta. Credibilitatea unui critic și temeinicia unei critici sunt chestiuni care trebuie evaluate distinct. Cetățeanul care întâmpină dificultăți economice așteaptă explicații despre deciziile actuale ale puterii.

După ani de exercitare a puterii, PAS trebuie să răspundă pentru propriul bilanț. Războiul din vecinătate, crizele energetice și vulnerabilitățile moștenite constituie constrângeri reale. Dar ele nu suspendă obligația guvernării de a explica ce a făcut bine, unde a greșit și ce va corecta.

La fel, integrarea europeană nu poate deveni un argument care închide orice dezbatere despre calitatea administrării țării. Sprijinirea parcursului european este compatibilă cu o critică severă a guvernării. Tocmai această distincție poate crea un spațiu pentru o opoziție care cere competență, transparență și rezultate fără să abandoneze direcția europeană.

Aici se află oportunitatea lui Filat. Dacă poate convinge că știe să transforme experiența de guvernare în soluții economice aplicabile, mesajul său poate ajunge dincolo de cercul celor care i-au rămas fideli. Nemulțumirea îi poate aduce atenție. Pentru încredere va trebui să muncească.

Revenirea se decide prin scopul ei

Cel mai mare risc este ca noua sa ofensivă să fie percepută ca o încercare de răzbunare. Dacă fiecare intervenție publică va reveni la adversarii personali și la nedreptățile pe care susține că le-a suferit, interesul inițial se va consuma repede. Cetățenii au propriile griji și vor să știe cum pot trăi mai bine.

Filat trebuie, așadar, să treacă de la inventarul greșelilor puterii la un program verificabil. Cum poate fi stimulată investiția? Cum poate fi sprijinit agricultorul? Ce măsuri fiscale ar încuraja activitatea economică? Cum pot deveni instituțiile mai eficiente și mai independente? Răspunsurile vor arăta dacă avem în față un politician care încearcă să-și refacă poziția sau un fost premier capabil să contribuie la redresarea țării.

Eșecurile guvernării îi oferă lui Vlad Filat o șansă; asumarea propriilor greșeli și calitatea soluțiilor sale vor decide dacă o poate valorifica. Pentru un om politic asupra căruia mulți au pus cruce, o revenire de succes ar putea părea un miracol. Dar acel miracol ar avea o explicație politică foarte concretă: puterea ar fi pierdut încrederea pe care el ar reuși, prin fapte, să o recâștige.