Dominația Uniunii Sovietice asupra statelor din Europa Centrală și de Est, cauzele izbucnirii Revoluției maghiare din 1956, precum și mișcările de rezistență anticomunistă din alte țări au fost principalele teme abordate în cadrul dezbaterii publice „70 de ani de la înăbușirea Revoluției maghiare: lecții învățate și lecții de învățat”, organizată de Agenția de presă IPN. Participanții la dezbatere au analizat contextul istoric al Revoluției din Ungaria, influența controlului sovietic asupra societăților din blocul socialist și speranțele popoarelor din Europa de Est de a se elibera de regimul comunist.

Expertul Igor Boțan a explicat rolul blocului socialist în arhitectura geopolitică a Războiului Rece, subliniind că acesta s-a format în urma extinderii influenței Uniunii Sovietice în Europa Centrală și de Est. „Blocul socialist, cunoscut și sub numele de „Lagărul socialist”, a fost o alianță politică, militară și economică formată din statele cu regimuri comuniste satelite ale Uniunii Sovietice în timpul Războiului Rece. Acest bloc s-a constituit după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial ca o contrapondere geopolitică la adresa blocului occidental capitalist condus de Statele Unite ale Americii. Blocul socialist s-a constituit ca rezultat direct al expansiunii geopolitice a Uniunii Sovietice în Europa Centrală și de Est”, a explicat expertul permanent al proiectului, Igor Boțan.

Referindu-se la cauzele Revoluției maghiare din 1956, doctorul habilitat în istorie Anatol Petrencu a evidențiat presiunile exercitate de regimul comunist asupra societății maghiare și prezența militară sovietică în țară. „Împlinirea a 70 de ani de la Revoluția anticomunistă din Ungaria este foarte importantă pentru noi prin lecțiile pe care le putem învăța din acele evenimente tragice pentru maghiari. Societatea maghiară a fost mereu presată de conducerea comunistă a țării. Trupele sovietice erau în Ungaria, peste tot erau consilieri sovietici care pretindeau că știu cum să construiască societatea. Protestele din Ungaria încep cu protestele tinerilor în fața Universității Tehnice din Budapesta, ulterior s-au alăturat și alți oameni. De acolo a început Revoluția Maghiară”, a explicat doctorul habilitat în istorie, Anatol Petrencu.

La rândul său, expertul în relații internaționale Mihai Isac a plasat revolta din Ungaria într-un context regional mai larg, explicând că revolte anticomuniste au existat în mai multe state din Europa.
„Mișcarea din Ungaria nu a fost unică în felul său. În 1953 avem primele mișcări de protest în Republica Democrată Germană, în 1956 au avut loc mișcări și în Polonia. În același timp, în acea perioadă, în România și în Ucraina de Vest existau detașamente anticomuniste de luptă. În Ungaria existau curente de rezistență împotriva comunismului. Deci, lumea spera că forțele occidentale vor reuși să preia inițiativa din punct de vedere militar și strategic și să elibereze statele aflate vremelnic sub ocupație sovietică”, a precizat expertul în relații internaționale, Mihai Isac.

Dezbaterea publică „70 de ani de la înăbușirea Revoluției maghiare: lecții învățate și lecții de învățat” este a 65-a ediție din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu de dezbateri cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.