Aderarea la Uniunea Europeană poate transforma economia și poate crea noi oportunități pentru cetățenii Moldovei, iar experiența Ciprului demonstrează că efortul integrării europene are beneficii economice și sociale pe termen lung. Este mesajul transmis de fosta ministră adjunctă pentru afaceri europene a Ciprului, Marilena Raouna, într-un interviu pentru IPN.

Ați plecat din Guvernul cipriot și ați renunțat la funcția de ministru adjunct pentru afaceri europene. Pe ce vă concentrați acum din punct de vedere profesional și în ce măsură activitatea actuală vă permite să rămâneți implicată în afacerile europene?

Într-adevăr, la sfârșitul lunii iulie mi-am încheiat mandatul de ministră adjunctă pentru afaceri europene. A fost o misiune de trei ani, deoarece pregătirile pentru președinția Consiliului UE sunt provocatoare, îndelungate și solicitante. Sunt foarte mulțumită că, după doi ani și jumătate de pregătiri intense și șase luni la cârma Consiliului UE, Cipru a adus rezultate foarte concrete pentru Uniunea Europeană, pentru cetățenii europeni și pentru țările candidate la aderare, pe toate domeniile de pe agendă. Am avut o viziune foarte clară: să consolidăm autonomia strategică europeană.

Mi-am îndeplinit misiunea, dar rămân în continuare activă în domeniul afacerilor europene, deoarece acesta este domeniul în care activez de 20 de ani. În această perioadă, am lucrat în domeniul afacerilor europene atât la Comisia Europeană, la Bruxelles, cât și în Cipru, la toate nivelurile Guvernului. În prezent, continui să mă implic în afacerile europene, în special în problemele legate de extinderea Uniunii Europene, deoarece acesta este un domeniu în care am expertiză.

Am promis familiei mele că, după trei ani în care am fost absentă – am doi copii mici – îmi voi dedica câteva luni familiei, în paralel cu implicarea în alte proiecte și cu pregătirea următorilor pași în carieră.

În perioada președinției cipriote a Consiliului UE, ați deschis primul cluster de negocieri cu Moldova. Care a fost cel mai dificil obstacol pentru a convinge toate țările membre să susțină această poziție?

Am avut privilegiul de a colabora foarte strâns cu Moldova și spun acest lucru nu doar din politețe, ci pentru că așa simt cu adevărat. Am vizitat Moldova cu un an înainte de a prelua președinția Consiliului UE și nu m-am limitat doar la Chișinău. Am colaborat cu viceprim-ministra Gherasimov și cu Delegația UE, am vizitat sate din afara capitalei și am discutat cu cetățenii moldoveni despre aspirațiile lor. Am crezut cu adevărat în angajamentul poporului moldovean, în reziliența acestuia și în Guvernul Moldovei.

Am întâmpinat numeroase provocări pe parcurs, dar, datorită angajamentului reciproc al președinției cipriote a Consiliului UE de a obține rezultate concrete și al Guvernului moldovean față de implementarea reformelor, am reușit să depășim aceste obstacole. Unul dintre cele mai mari obstacole de la început a fost lipsa unanimității necesare în cadrul Consiliului pentru organizarea unei conferințe interguvernamentale de aderare. Cu toate acestea, am găsit o soluție pentru a finaliza lucrările tehnice.

Astfel, în primele trei luni ale președinției noastre, am depus eforturi pentru a finaliza, împreună cu Comisia Europeană și Guvernul Moldovei, toate lucrările tehnice aferente tuturor clusterelor de capitole. De asemenea, am invitat-o pe viceprim-ministra Gherasimov să participe la reuniunea Grupului de lucru pentru extindere și țări aflate în proces de negociere a aderării al Consiliului, pentru a-i informa direct pe membrii acestuia. În martie, am organizat o reuniune informală cu Moldova și toate cele 27 de state membre, în cadrul căreia am prezentat rezultatele acestor lucrări tehnice.

Atunci când a avut loc o schimbare în poziția politică a unui stat membru, am colaborat cu reprezentanții acestuia pentru a crea condițiile necesare aprobării. Între timp, lucrările tehnice fuseseră deja finalizate, ceea ce ne-a permis să deschidem primul cluster de capitole de negocieri, cel privind Valorile fundamentale. Aceasta a fost o etapă importantă în procesul de aderare a Moldovei la Uniunea Europeană.

Moldova a deschis deja patru clustere de capitole de negociere, dar aderarea presupune un proces mult mai amplu. Care sunt capitolele cele mai dificile și ce riscuri pot apărea în acest proces?

După încheierea președinției cipriote a Consiliului UE, au fost deschise încă trei grupuri de capitole de negociere, dedicate relațiilor externe, pieței interne și competitivității și creșterii incluzive. În prezent, se lucrează la pregătirea scrisorilor care urmează să fie transmise pentru alte clustere de capitole. Acquis-ul comunitar este amplu în toate aceste domenii.

Deși nu voi menționa un anumit domeniu, voi spune că ceea ce contează este continuitatea procesului de reformă în țările candidate la aderare. Un alt element important, în privința căruia Moldova a făcut pași semnificativi, este alinierea la politica externă și de securitate comună a UE. Aceasta reprezintă, de asemenea, un indicator foarte clar al alinierii strategice a Moldovei la Uniunea Europeană. Sper ca toate clusterele să fie deschise până la sfârșitul anului 2026.

Moldova și-a îndeplinit sarcinile, iar acest lucru a creat condițiile necesare pentru începerea închiderii provizorie a capitolelor de negociere. Aceasta este o etapă foarte importantă a procesului, dar și una dificilă, care presupune continuarea reformelor de către statul candidat.

Procesul de aderare la Uniunea Europeană se desfășoară pe parcursul mai multor ani, timp în care se pot schimba atât Guvernele din țara candidată, cât și prioritățile politice ale statelor membre. Cum poate un stat candidat să asigure continuitatea reformelor și să mențină parcursul european pe termen lung, chiar și în contextul acestor schimbări?

În prezent, există un impuls în procesul de extindere a Uniunii Europene, determinat de invazia Rusiei în Ucraina. Ceea ce este important acum, așa cum am procedat și noi în perioada în care am deținut președinția Consiliului UE, este să acționăm rapid, deoarece acest impuls nu va dura la nesfârșit.

Există o fereastră de oportunitate care s-ar putea închide. Nu știm ce evoluții politice vor avea loc, atât la nivel european, cât și în politica internă a statelor membre. De aceea, este important să acționăm rapid pentru a avansa cu negocierile de aderare. Acesta a fost obiectivul nostru în cazul Republicii Moldova, în timpul președinției cipriote a Consiliului UE, și același lucru l-am făcut pentru Muntenegru. Tot în timpul președinției noastre, a fost creat, pentru prima dată din 2009, un grup de lucru pentru elaborarea tratatului de aderare, în cazul Muntenegrului.

Acest lucru transmite un semnal foarte important: extinderea Uniunii Europene este un obiectiv realizabil. Pe de o parte, consider că este esențial să continuăm să obținem rezultate concrete. Acest proces trebuie să fie reciproc: atunci când țările candidate își îndeplinesc angajamentele, Uniunea Europeană trebuie, la rândul său, să își respecte promisiunile. Fiecare stat candidat trebuie să avanseze în funcție de propriile merite și de rezultatele reformelor pe care le implementează, fără ca progresul să fie condiționat de alte procese de aderare. Acest principiu este esențial și pentru credibilitatea Uniunii Europene.

Un alt aspect important este să le explicăm cetățenilor țărilor candidate, inclusiv moldovenilor, pentru care am un respect datorită rezilienței de care au dat dovadă, care sunt beneficiile apropierii de Uniunea Europeană și ale parcursului european. Este un proces dificil și de lungă durată, iar cetățenii trebuie să înțeleagă ce au de câștigat. Aici intervine integrarea graduală, care le permite să simtă beneficiile extinderii în viața de zi cu zi.

Un exemplu este eliminarea tarifelor de roaming prin sistemul „Roaming ca acasă”, pe care l-am implementat. De asemenea, cu doar câteva zile în urmă, au fost efectuate plăți în valoare de 157 de milioane de euro în cadrul Planului de Creștere pentru Moldova. Aceste fonduri contribuie inclusiv la îmbunătățirea infrastructurii rutiere din țară. Toate acestea se întâmplă înainte ca Moldova să adere la Uniunea Europeană.

Dacă procesul de reformă va continua în ritmul actual în Moldova, consider că obiectivul aderării la Uniunea Europeană până în 2030 este dificil, dar realist. Rar întâlnim un asemenea nivel de angajament din partea unui Guvern precum cel de la Chișinău. Acest angajament a fost demonstrat și într-un context foarte dificil, marcat de numeroase ingerințe externe în timpul alegerilor parlamentare.

Din perspectiva procesului de aderare a Ciprului, care e cea mai importantă lecție pe care Chișinăul ar trebui să o învețe pentru a transforma obiectivul aderării la blocul comunitar în realitate?

Pentru Cipru, aderarea la Uniunea Europeană a fost cea mai importantă evoluție de după obținerea independenței, în 1960. Aceasta este și percepția ciprioților. Mesajul meu pentru poporul Moldovei este că visul european înseamnă tot ceea ce promite și chiar mai mult. Uniunea Europeană nu este statică, ci crește și evoluează de-a lungul anilor, devenind tot mai mare. Aderarea la UE a transformat țara și economia, a stimulat creșterea economică, a creat locuri de muncă și a adus prosperitate. De asemenea, le-a oferit tinerilor și studenților oportunități de dezvoltare, fie prin studii, fie prin accesul la locuri de muncă și posibilitatea de a evolua profesional. Uniunea Europeană este un spațiu al oportunităților nelimitate. Mesajul meu este să nu renunțați, indiferent cât de dificil este procesul, pentru că, în cele din urmă, merită să faci parte din familia europeană.

Iar Moldova, la fel ca Cipru, crede în Uniunea Europeană nu doar pentru a face parte din piața unică europeană sau pentru a beneficia de programul Erasmus, ci și pentru că aderarea reprezintă o investiție în securitate. Acesta este un aspect pe care Moldova și Cipru îl au în comun. Ne aflăm într-o vecinătate foarte complexă, înconjurați de vecini dificili și agresivi. Pentru noi, Uniunea Europeană reprezintă cea mai bună garanție de securitate pentru viitorul țărilor noastre și al copiilor noștri.

Doamna Raouna, vă mulțumesc pentru această discuție!

A fost o plăcere.

Maxim Bolohan, IPN