Op-Ed
	Până la scrutinul din 2018 și, respectiv, fortificarea politică a socialiștilor, principalele obstacole în integrarea europeană rezidă în acțiunile guvernării, care nu încetează să se axeze pe propriile interese politice înguste și temporare...
Dionis Cenuşa

Relațiile moldo-ruse, la fel ca și politica externă a Republicii Moldova, evoluează neîntrerupt într-un context bi-direcțional. Pe de o parte, Guvernul și Parlamentul conduse de Partidul Democrat confirmă angajamentul față agenda europeană. Pe de altă parte, președintele Igor Dodon și Partidul Socialiștilor insistă pe integrarea în Uniunea Economică Euroasiatică și, respectiv, pe abandonarea Acordului de Asociere cu UE. Totodată, la nivel de declarații, ambele forțe politice – democrații și socialiștii – evidențiază că Moldova are nevoie de relații bune atât cu Vestul cât și cu Estul și pledează pentru “geopolitică flexibilă”.

În realitate, relația cu UE și Rusia sunt antagonizate de către guvernare și opoziția socialistă. Astfel, democrații au recurs recent la expulzarea a cinci diplomați ruși pentru motive formulate vag. Aparent, decizia de a expulza diplomații ruși a fost motivată de conduita diplomaților, proximitatea lor cu administrația de la Tiraspol sau practici de spionaj. Sancționarea diplomaților ruși se înscrie într-un șir lung de gesturi care vizează Rusia - interzicerea accesului pentru jurnaliștii și experții ruși considerați agenți ai războiului informațional rusesc, recomandarea pentru oficialii moldoveni de a nu călători în Rusia sau pretinsele urme ruse în controversata tentativă de omor a lui Vladimir Plahotniuc. Din considerentul atribuțiilor limitate, președintele Dodon a reușit deocamdată doar să lanseze acuzații la adresa Occidentului (SUA și UE) pentru faptul că ar fi încurajat guvernarea proeuropeană să expulzeze diplomații ruși.

Aceste scene denotă forma activă în care politica externă este folosită pentru scopuri politice interne. Democrații tind să-și întărească imaginea de partid proeuropean, care luptă cu influența rusească readusă în prim plan datorită președinției lui Igor Dodon. Între timp, cel din urmă împreună cu socialiștii convertesc apropierea de Moscova și Putin în capital politic de primă necesitate pentru a extinde monopolul asupra spectrului pro-rusesc de electorat. Fără aceste amestecuri geopolitice, democrații nu pot supraviețui politic asigurându-și un rol indispensabil în oricare viitoare coaliție de guvernare pro-UE și nici socialiștii nu pot să-și sporească șansele de a deveni piesa dominantă în guvernarea post-2018.

Dodon și legăturile cu Putin

Ritmul cu care președintele Dodon derulează agenda sa pro-rusă surprinde opinia publică internă, dar și partenerii occidentali. Astfel, în doar 6 luni, Dodon a avut deja 5 întrevederi cu Vladimir Putin, mediatizate pe larg de presa autohtonă și cea internațională. (Vezi Tabelul de mai jos)

Întrevederile Dodon-Putin din 2017 de la începutul mandatului lui Igor Dodon

Deși în Moldova funcția de președinte are atribuții nesemnificative, Moscova îl ajută pe Igor Dodon să creeze impresia că președinția sa este net superioară președințiilor precedente datorită accesului la un dialog direct cu Vladimir Putin. În realitate, succesul lui Dodon în relația cu Rusia este proporțional gradului de acomodare față de interesele ruse în Moldova. Mai mult ca atât, deciziile legate de amnistierea migranților sau readucerea anumitor exportatori moldoveni în Rusia sunt puternic politizate și depind de bunăvoința liderilor politici ruși. Președintele Dodon semnalează acest lucru de fiecare dată când subliniază contribuția personală a președintelui rus (Presedinte.md, Iunie 2017). Așadar, în locul renunțării definitive la decizii politizate și, respectiv, volatile în raport cu Moscova, președintele Moldovei le resuscită, restabilind dependențele multi-dimensionale față de Rusia (exporturi, migranți).

Orice interacțiune nouă cu Putin sporește dependența lui Igor Dodon de factorii de decizie de la Moscova, forțându-l practic să-și planifice următorii pași reieșind din “liniile roșii” pe care Rusia le are stabilite pentru țările CSI și pentru Occident în Europa de Est. Întrevederile cu liderul liberal maghiar Viktor Orban, aprecierea pozitivă față de controversatul referendum pro-Erdogan din Turcia, mesajele critice față de București și cele neinspirate față de Ucraina pe dimensiunea conflictului transnistrean, arată o fuzionare clară a agendei președintelui Dodon cu obiectivele Rusiei în Moldova și în regiune.

Posibilele scenarii ale Moscovei

Deficiențele cronice ale guvernelor pro-europene de până acum și impactul acestora asupra popularității integrării europene au convins-o pe Rusia că intervenția sa în Moldova poate fi minimă pentru a obține rezultate maxime. Or, corupția politică, îmbinată cu interesele obscure și polarizarea profundă a societății sunt condiții prielnice pentru buna funcționare a propagandei rusești, care la fel contribuie la ascensiunea noilor forțe pro-ruse, în frunte cu Partidul Socialiștilor. Emanciparea autonomiei găgăuze (referendumul din 2014) și existența factorului transnistrean reprezintă alte două variabile care îi permit Rusiei să intervină oricând în Moldova.

Alegerile parlamentare din 2018 sunt cruciale pentru viitorul geopolitic al Moldovei. Acestea se pot solda cu o majoritate controlată de socialiști sau cu o coaliție fragilă formată din forțe proeuropene (PAS, Platforma DA). La fel, este foarte posibilă declanșarea unui nou ciclu de crize politice și alegeri anticipate, cauzate de conflictul cu Președintele (potrivit Constituției, responsabil de numirea premierului după consultarea fracțiunilor parlamentare), fie ca urmare a impasului de a crea coaliție dintre PAS și, eventual, Platforma DA cu democrații. Trecerea la votul mixt promovată de PDM sporește și mai mult incertitudinile legate de perioada post-2018.

Principalele scenarii ale Rusiei față de Moldova reies din șansele mari ale socialiștilor de a prelua guvernarea după 2018:

Scenariul optimist ar însemna că Moldova în frunte cu Igor Dodon la președinție și PSRM în Parlament și Guvern renunță la actualul Acord de Asociere/ZLSAC, aderând la Uniunea Economică Euroasiatică și explorând exemplul Armeniei (IPN, Decembrie 2015). Or, aceasta deși este țară membră a Uniunii Euroasiatice a negociat și parafat un Acord de Parteneriat Extins și Cuprinzător cu UE (21 Martie, 2017), necriticat de Rusia, care prevede beneficii comerciale atât pentru UE, cât și pentru Armenia.

Scenariul moderat ar cuprinde mai puține schimbări radicale în relația Moldova-UE. Președintele Dodon și socialiștii aprofundează relația cu Uniunea Euroasiatică, dar renunță la ideea de a abandona Acordul de Asociere și ZLSAC din cauza presiunii politice considerabile (proteste în masă inspirate din Euromaidanul anti-Ianukovici din 2013-2014). Adițional, socialiștii realizează că ruperea Acordului necesită timp și grăbirea lucrurilor ar echivala cu un suicid economic (CEPS, Februarie 2017).

Scenariul negativ nu ar însemna nimic altceva decât repetarea de către Igor Dodon a acțiunilor lui Vladimir Voronin, care, deși a agreat Memorandumul Kozak cu partea rusă în 2013, a refuzat să-l semneze. Moscova a calificat acest gest drept act de trădare și a introdus primul embargou la vinurile moldovenești, ulterior înăsprind gradual relația sa față de Moldova în mai multe domenii (comercial, energetic, migrațional etc.). Acest scenariu ar confirma supozițiile despre incoerența și nesinceritatea promisiunilor lui Igor Dodon de a elimina Acordul de Asociere. În domeniul comercial, Moldova a minimizat dependența față de piața rusă și, respectiv, față de politicile comerciale restrictive ruse, exporturile moldovenești migrând spre piețe mai previzibile și stabile. Cel mai vulnerabil sector ar fi cel energetic, unde contractul reînnoit pentru gaze naturale cu Rusia expiră în 2019, datoriile istorice pentru gaze naturale vor depăși 7 miliarde USD, 70% din electricitate continuă să fie importată din regiunea transnistreană, Gazprom își menține poziție dominantă prin intermediul întreprinderii de stat Moldova Gaz, iar interconectările cu România durează în timp (gaze – 2019, energie electrică – 2021-2023). Pe lângă “embargoul energetic”, Rusia mai poate ținti migranții moldoveni sau destabiliza autonomia găgăuză și regiunea transnistreană.

Cum este afectată integrarea europeană?

Mișcarea spre Est a președintelui Dodon (IPN, Martie 2017) nu afectează practic deloc integrarea europeană, deoarece îi lipsește componenta normativ-legală, în prezent controlată de o guvernare orientată spre UE. Nici memorandumul de cooperare cu Uniunea Economică Euroasiatică și nici statutul de țară membru în Uniunea Euroasiatică nu pot împiedica agenda europeană, care depinde în mod direct de performanța tandemului Guvern-Parlament (IPN, Aprilie 2017).

Totuși, socialiștii insistă extrem de mult pe relația cu Rusia și integrarea euroasiatică, încercând să imunizeze opinia publică împotriva ideii că Moldova va avea de pierdut dacă va fi alături de Uniunea Euroasiatică. Cu cât mai mult va crește toleranța față de opțiunea euroasiatică, cu atât mai simplă va fi eventuala renunțare la Acordul cu UE, dacă socialiștii preiau puterea în urma scrutinului din 2018. Or, președintele Dodon și socialiștii vor să evite cu orice preț un Euromaidan la Chișinău, similar celui provocat de Ianukovici în 2013, după amânarea parafării Acordului de Asociere UE-Ucraina.

În loc de concluzie...

Chiar dacă președintele Dodon pledează pentru relații bune cu Vestul și cu Estul, apropierea excesivă de Rusia și eventuala integrare în Uniunea Euroasiatică Vamală vor permite relații bune cu Vestul, dar numai până la limitele stabilite de Rusia. O țară mică de categoria Moldovei trebuie să fie în relații bune cu toți partenerii externi, dar niciodată în detrimentul propriei suveranități, dezvoltări durabile și securități. Experiența negativă a ex-președintelui Vladimir Voronin în raport cu Rusia, după renunțarea la semnarea Memorandumului Kozak (2003), constituie cea mai potrivită demonstrație a faptului că gravitarea în proximitatea Moscovei comportă mereu riscuri imprevizibile.

Până la scrutinul din 2018 și, respectiv, fortificarea politică a socialiștilor, principalele obstacole în integrarea europeană rezidă în acțiunile guvernării, care nu încetează să se axeze pe propriile interese politice înguste și temporare. De aceea, inițiativa guvernării de a recroi sistemul electoral în folosul său a ajuns atât de departe, punând în risc asistența europeană și lovind din nou în imaginea UE. Prin asemenea mișcări, guvernarea nu face altceva decât asistă Rusia în realizarea obiectivelor sale în Moldova, alături de socialiști și președintele Dodon.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.