 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Pe 7 decembrie 2015, Uniunea Europeană (UE) şi Armenia au anunţat că iniţiază negocierile privind semnarea unui nou acord bilateral. Înaltul reprezentant al UE Federica Mogherini a explicat că viitorul acord armeano-comunitar va contribui la depăşirea „incertitudinilor” generate de evenimentele din 2013. Oficiala europeană s-a referit indirect la decizia subită a președintelui armean Serj Sargsyan de a abandona, după trei ani de negocieri, Acordul de Asociere/Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător cu UE (DCFTA), în favoarea Uniunii Economice Euroasiatice. Turnura radicală a Armeniei nu a fost întâmplătoare, ci a rezultat din presiunea exercitată de Rusia, despre care în mod codificat spune Mogherini atunci, când amintește despre „incertitudinile” din 2013. Abordarea UE vizavi de trecutul nelinear al Armeniei este mai degrabă moderată, fapt ce indică o precauție a europenilor în raport cu Rusia, care din 2013 încoace manifestă agresivitate față de acțiunile UE în spațiul ex-sovietic.
Deocamdată, anunțul Armeniei de a relansa negocierile pentru un nou acord, care va avea la bază „valori comune”, dar și aspecte economice importante, nu a generat reacții negative, cel puțin în perioada 7-10 decembrie, din partea Ministerului rus de Externe. Tăcerea Rusiei trezește anumite nedumeriri. Oare chiar partea rusă nu este deloc deranjată de faptul că Armenia pune la cale un acord nou cu UE, care va îngloba în sine valori europene și urmează, potrivit lui Mogherini, să reconstituie unele elemente ale Acordului de Asociere, rebutat în 2013?
Ce va cuprinde noul Acord dintre Armenia şi UE?
Intenția de a relansa dialogul dintre Erevan și Bruxelles este importantă având în vedere că ultimul acord bilateral datează din 1999 (Acordul de Parteneriat și Cooperare), iar Acordul de Asociere a fost abandonat de către partea armeană înainte de Summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius din noiembrie 2013.
Actuala relansare a negocierilor se datorează deciziei luate la Summit-ul de la Riga din mai 2015 de a acorda Comisiei Europene un mandat nou pentru a negocia un acord cu Armenia. Noul aranjament urmează să înglobeze în sine valorile europene (democrația, drepturile omului, statul de drept) și să reînvie unele aspecte economice (comerț exterior, investiții) și sectoriale (energie, transport, mediul înconjurător) ale defunctului Acord de Asociere. Totodată, se prevede sporirea dialogului pe marginea mobilității cetățenilor, fără a vorbi, deocamdată, despre liberalizarea regimului de vize.
Acordul preconizat va fi croit urmărind întocmai principiul diferențierii, aprofundat și mai mult în Politica Europeană de Vecinătate revizuită. Acest context este totalmente nou pentru europeni, care sunt puși, pentru prima dată, în situația de a negocia un acord, în care se păstrează ecoul unui Acord de Asociere/DCFTA, abandonat în schimbul aderării la Uniunea Economică Euroasiatică. Cel mai degrabă, la negocierea noului acord cu Armenia se va ține cont de experiența pozitivă în relația cu Kazahstanul, cu care UE a parafat un Acord de Cooperare și Parteneriat Comprehensiv în ianuarie 2015.
Tăcerea Rusiei
Poziția silențioasă a Rusiei față de lansarea noilor negocieri armeano-comunitare generează anumite confuzii, având în vedere presiunile exercitate de aceasta asupra Armeniei în 2013. Evaluarea situației curente ajută la identificarea motivelor ce ar sta în spatele tăcerii Rusiei, care în ultimii 5-7 ani a reacționat agresiv la apropierea UE de republicile ex-sovietice.
Așadar, primul și cel mai important motiv constă în faptul că UE vrea să negocieze un acord ce va ține cont de participarea Armeniei în Uniunea Economică Euroasiatică, fapt ce convine părții ruse. În altă ordine de idei, oficialii ruși sunt ghidați de raționamente pragmatice. Fiind în impas economic și în incapacitate a oferi ceva, Rusia ar putea fi interesată în oferta UE, deoarece aceasta presupune contribuții financiare și tehnice pentru Armenia, pe care partea rusă nu și le poate permite. Mai mult ca atât, Rusia ar încerca să promoveze o politică externă hibridă în țările din Parteneriatul Estic. Potrivit acesteia, țările sunt lăsate să dezvolte în liniște relațiile cu UE, dar numai după ce devin parte componentă a Uniunii Euroasiatice, prin care acestea cedează o partea din suveranitatea sa către Rusia (cel puțin, în materie de regim comercial).
În orice caz, Rusia nu poate să împiedice acorduri bilaterale dintre UE și statele membre ale Uniunii Euroasiatice, fapt probat de Kazahstan. Dar ceea ce contează pentru oficialii ruși este că acordurile UE nu pot depăși limitele acceptabile pentru Rusia, care sunt trasate prin intermediul Uniunii Economice Euroasiatice, dar și alte structuri euroasiatice.
Viitorul Acord UE-Armenia - precedent cu riscuri ascunse sau nu?
Inițiativa de a negocia un nou acord armeano-comunitar pare inocentă. Însă implicațiile pe care aceasta le poate avea pentru țările semnatare ale Acordurilor de Asociere și DCFTA cu UE, în particular pentru Moldova, sunt, deocamdată, trecute cu vederea. Or, precedentul creat de acordul UE cu Armenia poate deveni un exemplu atractiv pentru forțele pro-ruse din Moldova, care vor să împingă țara în Uniunea Economică Euroasiatică și să revizuiască Acordul de Asociere cu UE. La fel, cazul dat poate deveni o sursă de inspirație pentru Rusia care astfel va putea demonstra că o țară din Parteneriatul Estic poate concomitent să fie în Uniunea Economică Euroasiatică și să dezvolte un dialog complex cu UE. Întrebarea este dacă UE anticipează care poate fi impactul (geo)politic al noului acord cu Armenia asupra altor țări din Parteneriatul Estic, în particular, asupra celor care au semnat deja Acordul de Asociere și DCFTA.
În loc de concluzie…
Aspectele explicate mai sus merită să fie analizate serios de către europeni pentru a evita surprize neplăcute în țări semnatare ale Acordului de Asociere/DCFTA, precum Moldova, unde vectorul european este foarte instabil. În acest context, sunt necesare soluții pentru a minimiza riscurile ce derivă din precedentul pe care îl setează viitorul acord UE-Armenia. Printre soluții trebuie să se regăsească îmbunătățirea instrumentelor de comunicare cu populația despre integrarea europeană și combaterea eficientă a propagandei rusești. Mai mult ca atât, valorificarea beneficiilor care derivă din DCFTA și condiționarea reformelor ce țin de sectorul justiției și combaterea corupției sunt imperative. În fine, exemplul Armeniei poate să fie ignorat de către moldoveni, dacă Acordul de Asociere (DCFTA) va aduce rezultate vizibile și ireversibile.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
