 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Amendarea politicii europene de vecinătate (PEV) se numără printre obiectivele UE, trasate de Comisia Europeană după preluarea conducerii de către Jean-Claude Juncker, în 2014. Inventarierea PEV-ului nu este deloc întâmplătoare, fiind dictată de volatilitatea geopolitică și numeroasele crize din proximitatea UE, care au scos în evidență ineficiența, dar și insuficiența, instrumentelor vechi aplicate de UE pentru a-și amenaja vecinătatea. Ajustările anterioare ale politicii de vecinătate (în contextul „Primăverii Arabe”) au eșuat să producă rezultatele scontate (prosperitate și stabilitate), iar ulterioara destabilizare a Ucrainei, inițiată de Rusia, a readus demersul cu privire la recalibrarea PEV pe agenda UE. Aceasta s-a soldat cu publicarea propunerii de modificare a PEV, pe 18 noiembrie 2015, elaborată în baza consultărilor publice lansate de către UE. Documentul respectiv prezintă domeniile prioritare ale viitorului PEV, principiile de funcționare a acesteia și obiectivele urmărite de UE.
Deși decizia finală asupra PEV-ului revizuit urmează să fie adoptată în 2016, este cert faptul că UE renunță definitiv la abordarea soluției unice pentru toate situațiile („one size fits all”) în favoarea „diferențierii” în relația sa cu țările PEV. În acest fel, vecinătatea europeană bazată pe viteze multiple („multi-speed european neighborhood”) capătă și mai mult contur. Pentru Moldova, revizuirea PEV generează noi oportunități de aprofundare a relațiilor cu UE, valorificarea cărora depinde în mare parte de performanțele individuale în realizarea reformelor, cât și de progresele înregistrate de alte țări (în particular, Ucraina și Georgia).
Aspectele pozitive și neajunsurile majore ale noului PEV
Propunerea de revizuire a PEV păstrează elementele pozitive existente anterior și pune câteva accente noi. Astfel, PEV-ul revizuit atrage atenția asupra necesității urgente de a stabiliza vecinătatea europeană, atât pe dimensiunea de securitate, cât și pe cea socio-economică (îmbunătățirea condițiilor de viață, valorificarea oportunităților migrației etc.). Preocuparea pentru sectorul justiției este combinată cu cea pentru modernizarea economiei, securizarea sectorului energetic sau eficientizarea gestionării migrației etc. De asemenea, este propusă cooperarea în domeniul securității, focusată pe necesitățile individuale ale țărilor PEV. Pentru a face PEV-ul mai operativ și eficient, este preconizată „flexibilizarea” instrumentelor de finanțare existente, suplimentarea lor și crearea unor „perne de siguranță financiară” pentru situații critice. Eforturi considerabile vor fi dedicate promovării imaginii pozitive a PEV și UE, prin intermediul unor strategii de comunicare pro-active, dar și prin combaterea informației false țintite împotriva UE.
Totodată, PEV-ul revizuit are prevederi ce ar putea genera riscuri noi. Aceasta se referă la avansarea principiului de „diferențiere”, unde UE este dispusă să renunțe la formatul unic de evaluare a progresului în țările PEV, aplicat în prezent. În schimb, este propus un model de monitorizare individualizat, focusat strict pe domeniilor de colaborare agreate între UE și țara PEV. Astfel, apare riscul ca unele țări PEV să se eschiveze de la orice angajamente ce țin de subiecte sensibile, precum drepturile omului sau starea democrației. Aceasta le va permite să diminueze presiunea politică și publică din partea UE. Mai mult ca atât, sub paravanul „diferențierii”, UE se va obliga să pună în prim plan specificul intereselor țărilor PEV, în detrimentul angajamentelor sale pentru promovarea valorilor europene (democrație, drepturile omului, statul de drept etc.). Evident „diferențierea”, îmbinată cu principiul „mai mult pentru mai mult”, stimulează competiția între țările PEV. Dar această competiție nu este mereu dedicată reformelor ireversibile, ci mai degrabă luptei pentru sporirea asistenței financiare din partea UE. Pentru țări care sunt în relații avansate cu UE (Moldova, Ucraina, Georgia), o „diferențiere” mai profundă generează beneficii noi (amplificarea asistenței financiare și tehnice). Lucrurile sunt văzute însă altfel în țările PEV fără aspirații europene, care vor să aibă un dialog eficient cu UE și să omită orice clauze legate de respectarea drepturilor omului sau libertatea cuvântului. Aceasta poate afecta interesele UE pe termen mediu și lung, prejudiciind imaginea acesteia și creând premise pentru apariția unor viitoare focare de instabilitate în regiune.
Beneficii pentru Moldova
Cele mai substanțiale beneficii pentru Moldova, generate de PEV-ul revizuit, derivă din extinderea principiului de „diferențiere”, care reconfirmă poziția privilegiată a țărilor semnatare a Acordurilor de Asociere și ZLSAC cu UE. În particular, aspectele pozitive pentru Moldova introduse de noul PEV țin de flexibilizarea instrumentelor de finanțare ale UE, la care se mai adaugă și propunerea unor fonduri adiționale pentru situații de criză („perne de siguranță financiară”). Mai mult ca atât, securitatea energetică capătă o pondere mai mare, fiind exprimată intenția UE de a sprijini în continuare eforturile de consolidare a „suveranității energetice” a țărilor din vecinătatea estică. Adițional, UE se angajează să amplifice integrarea pieței sale energetice cu cea a Moldovei, Ucrainei și Georgiei, prin intermediul Comunității Energetice. De asemenea, PEV-ul revizuit permite dezvoltarea unor relații de cooperare cu UE în domeniul securității. Acestea urmează să fie focusate strict pe profilul țării PEV, încorporând măsuri de prevenire a conflictelor și de gestionare a crizelor. Și nu în ultimul rând, PEV-ul revizuit subliniază dreptul suveran al țărilor PEV de a-și dezvolta relația cu UE conform propriilor interese și fără a fi supuse unor presiuni exercitate de forțe terțe. Astfel, deși indirect, UE ia apărare țărilor care au semnat Acorduri de Asociere și ZLSAC, fapt pentru care sunt pedepsite de către Rusia din 2013 încoace.
Locul Rusiei în noul PEV
Noul PEV face referințe directe, dar și indirecte, la Rusia și rolul acesteia în regiune. Comparativ cu PEV-ul ajustat în 2010-2011, documentul elaborat în 2015 conține o abordare mai obiectivă față de factorul rusesc. În mod explicit este recunoscută implicarea Rusiei în destabilizarea Ucrainei și încălcarea integrității teritoriale ucrainene. De asemenea, Rusia este criticată, dar într-o formă voalată, pentru nerespectarea dreptului țărilor PEV de a lua decizii suverane în legătură cu vectorul politicii lor externe și apropierea de UE. În acest sens, contrar comportamentului rusesc, UE lasă la discreția țărilor PEV să decidă dacă vor să-și aprofundeze relațiile cu UE sau nu. Astfel, chiar și neavând aspirații europene (cu referință la țările Parteneriatului Estic), țările vor putea să stabilească acorduri comerciale, dar nepreferențiale, cu UE.
În altă ordine de idei, PEV-ul revizuit apreciază caracterul constructiv pe care îl poate avea cooperarea cu Rusia în soluționarea problemelor comune din regiune. La fel, este examinată posibilitatea reformatării dialogului energetic cu partea rusă. În pofida aspectelor critice în raport cu Rusia, prezente în propunerile noului PEV, se simte o intenție clară din partea UE de a reseta relațiile ruso-comunitare, odată ce condițiile vor permite, adică după stabilizarea Ucrainei.
În loc de concluzie…
PEV-ul revizuit aduce cu sine aspecte cruciale, cum ar fi cele legate de „diferențiere”. Versiunea finală a PEV trebuie însă să ia în calcul posibilele evoluții din regiune pentru următorii 5-10 ani, în loc să se concentreze pe obiective de scurtă durată. Totodată, PEV-ul trebuie să reflecte particularitățile țărilor din vecinătatea sudică și estică, dar și valorile europene, fără de care stabilizarea durabilă a regiunii este imposibilă. Relațiile UE cu Rusia trebuie să fie cât mai realiste în contextul PEV, dar acestea trebuie să rezulte din respectarea suveranității statelor PEV (vecinătatea estică) de către partea rusă.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
