Op-Ed
	UE trebuie să fie în mod egal critic și vigilent față de guvernările din cele două țări și să preia în mod exahaustiv îngrijorările vociferate de către sectorul asociativ...
Dionis Cenuşa

Eșecurile guvernării georgiene și ale celei moldovenești, amândouă coordonate de către oligarhi, țin în alertă constantă sectorul non-guvernamental local. În cele mai recente demersuri, societatea civilă din Moldova și Georgia au cerut responsabilizarea factorilor de decizie pentru politizarea și subordonarea justiției, substituirea guvernării democratice cu cea informală și clientelism politic și încălcarea drepturilor omului. Atât în Moldova, cât și în Georgia, ONG-urile evidențiază prăbușirea legitimității guvernării, care în ultimii câțiva ani s-a contopit cu fenomenul “statului capturat” (EaP Civil Society Foruml, 8 Octombrie 2018) și conducerea bazată pe apartenență “de clan” (Transparency International Georgia, 1 Octombrie 2018).

Intensitatea cu care liderii societății civile din Moldova apelează la comunitatea internațională denotă cât de gravă, dar și urgentă este necesitatea de a interveni. Asemenea emancipare externă a întâmpinat ca reacție un gest de intimidare din partea guvernării, acum temporar stopată – lansarea inițiativei de a restricționa finanțarea externă (IPN, 17 Iulie 2017). Pe de o parte, intenția Partidului Democrat a devenit ținta criticilor din partea actorilor europeni, pe atunci încă luați în considerare de către guvernare. Dar, pe de altă parte, panica legată de eventuala înăsprire a condițiilor sectorului civil a dispersat presiunea (IPN, 22 Mai 2017) asupra campaniei politice dirijată de către PDM pentru a înlocui votul proporțional cu cel uninominal. Fără susținerea Socialiștilor, care, de asemenea, au ignorat demersurile societății civile, noul sistem electoral, operațional deja la parlamentarele din februarie 2019, ar fi fost inaccesibil pentru PDM. Deficiențele legate de funcționarea justiției, investigarea corupției mari și a crimelor de proporții (furtul din sistemul bancar, scheme de spălarea banilor) figurează în permanență pe agenda societății civile în cadrul platformelor europene. Reformele necesare pentru a debloca statul de drept nu pot avea loc decât cu o reciclare electorală (Europa Liberă, 9 Octombrie 2018), exercițiu democratic puternic vulnerabilizat (Coaliția Civică pentru Alegeri Libere și Corecte, 25 Iunie 2018) de precedentul produs de invalidarea alegerilor din municipiul Chișinău din vara curentă.

Dezactivarea activismului civic pare să devină o nouă preocupare a guvernării. Astfel, partidul de la guvernare a condamnat participarea tinerilor voluntari (elevi care studiază la Liceul “Lucian Blaga” din Chișinău) în activitățile de protest față de expulzarea ilegală a 7 cetățeni turci de către autoritățile moldovenești. Inducerea necesității unui control mai riguros din partea părinților și instituțiilor de învățământ poate avea ca efect inhibarea activismului civic a populației tinere (Amnesty International Moldova, 1 Noiembrie 2018), după peste 9 ani de absenteism cauzat de persecutările tinerilor după revolta din aprilie 2009. Această situație indică temerea guvernării de pătrunderea generației tinere cu ideile despre drepturile omului sau statul drept. Or, răspândirea activismului civic întărește gândirea critică și stabilește atașamente față de valorile democratice, devenind un lucru incomod pentru guvernare, perceput inclusiv ca fiind periculos, dacă rezultatele alegerilor parlamentare din 2019 se vor solda cu proteste similare cu cele din Armenia (IPN, 1 Octombrie 2018).

În același timp, în Georgia, guvernarea a pornit o ofensivă de defăimare publică contra a 13 ONG-uri după ce acestea au denunțat politizarea organelor de drept de către guvernarea (in)formală condusă de către Bidzina Ivanishvili (OC-Media, 10 Octombrie 2018). Pe lângă tentativa de discreditare prin asociere cu “fascismul” făcută de către Spicherul parlamentului Irakli Kobakhidze, Ivanishvili a avertizat pe unii reprezentanți ai societății civile (Transparency International Georgia) că ar fi depășit niște limite. La fel, acesta a insinuat că unii lideri civici ar fi responsabili de niște pretinse infracțiuni, ceea ce deduce posibilitatea fabricării unor dosare. Anterior, guvernarea georgiană deja a venit cu atacuri verbale contra ONG-urilor participante la elaborarea raportului Freedom House (National Democratic Institute în Georgia), calificate drept părtinitoare, incompetente și nejustificabil de critice față de autorități (Civil.ge, 13 Aprilie 2018).

Sensibilitatea guvernării georgiene a sporit semnificativ din cel puțin două motive. Pe de o parte, nervozitatea acesteia rezultă din contextul actualelor alegeri prezidențiale, în care candidatul opoziției (Grigol Vashadze) o poate înfrânge, în al doilea tur, pe Salome Zurabischvili, sprijinită de partidul lui Ivanișvili. Pe de altă parte, crește numărul de dovezi că funcțiile publice și de stat (peste 50 de cazuri – în interiorul puterii legislative, executive și judiciare, agenții de stat de reglementare etc.) sunt atribuite persoanelor, angajate anterior în companiile oligarhului Ivanishvili (Transparency International Georgia, 8 Octombrie 2018). Adițional, se aprofundează scandalurile de corupție politică, cum ar fi cel legat de redistribuirea pieței tutunului din Georgia, care pune în umbră instanțe de judecată, reglementatorul politicii de concurență și persoane din cercul apropiat al lui Ivanishvili. La nivel european, reprezentanții sectorului civil georgian au semnalat necesitatea unor criterii mai democratice de alegere a procurorului general și multiplele handicapuri pentru competiția politică, introduse odată cu reforma constituțională, care diminuează rolul Președintelui și amână votul proporțional pentru 2024.

Diferențe în abordările societății civile din Georgia și Moldova

În mod foarte asemănător, regimurile oligarhice din cele două țări ale Parteneriatului Estic, manifestă intoleranță față reprezentanții societății civile. Odată ce ONG-urilor nu împărtășesc simpatii față de regim, acestea riscă să fie tratate ca reprezentanți ai opoziției politice.

În cazul Georgiei, după scrutinul din 2012, soldat cu preluarea puterii de către formațiunea lui Ivanishvili (Partidul Visul Georgian), unii funcționari au părăsit instituțiile statului și s-au integrat în sectorul asociativ. Guvernarea asociază activitatea civică a ex-funcționarilor din perioada regimului lui Mihail Saakashvili ca pe un partizanat politic în favoarea opoziției.

Absența unei competiții politice minime și slăbiciunile structurale ale opoziției autentice au condiționat convertirea sectorului civil într-un actor dinamic în viața publică din Moldova. De regulă, ONG-urile își fundamentează critica față de autorități în funcție de progresul reformelor. Totuși, PDM consideră că activitatea acestora este de natură politică, deoarece unii reprezentanți ai societății civile afișează deschis simpatii politice.

În Moldova, la fel ca și în Georgia, a fost sesizată o anumită migrație din sectorul public spre societatea civilă, după ce Vladimir Plahotniuc a monopolizat mecanismul de luare a deciziilor politice. Oricum, promovarea principiilor democrate cu privire la separarea puterilor în stat, alegeri libere, societate deschisă și drepturile omului, de către sectorul asociativ, îl va poziționa mereu contra acelor guvernări care subminează instituțiile democratice. În fond, societatea civilă va fi tentată să pășească în spațiul competiției politice, dacă nu este normalizată starea democrației moldovenești.

În afara similitudinilor evidențiate, din demersurile lansate de către societățile civile din Georgia și Moldova pot fi observate trei aspecte distincte majore, care denotă realități politice diferite.

În primul rând, ONG-urile se expun cu o tonalitate diferită față de condițiile de funcționare a statului de drept și ingerința factorului politic în domeniul judiciar. În timp ce în Moldova este atestată o “erodare” înfăptuită a statului de drept (Coaliția Civică pentru Alegeri Libere și Corecte, 25 Iunie 2018), societatea civilă din Georgia avertizează că amplificarea guvernării informale afectează statul de drept, problemă care nu se află în fază terminală. Diferența de percepție rezultă din cotele maxime atinse de disfuncționalitățile din Moldova (invalidarea alegerilor din Chișinău), dar și din faptul că degradarea situației este vizibilă în Georgia datorită progresului înalt atins anterior.

A doua trăsătură care diferențiază societatea civilă moldovenească de cea georgiană constă în natura apelurilor față de actorii externi. Cerințele ONG-urilor moldovenești sunt mai radicale și pornesc de la stoparea asistenței financiare și continuă cu crearea unui mecanism de sancțiuni individuale pentru abaterile anti-democratice. Ca instrument principal pentru promovarea reformelor interne servește activarea condiționalităților UE, care s-a materializat cu suspendarea asistenței financiare până după alegerile parlamentare din 2019 (IPN, 18 Septembrie 2018). Activismul civic din Georgia, deocamdată, se rezumă la atenționarea partenerilor externi, în care, spre deosebire de Moldova, domină în aceeași măsură atât UE, cât și SUA. Acestea sunt îndemnate să manifestă un interes pro-activ față de procesul de monitorizare a guvernanței din Georgia. Deocamdată, retorica societății civile georgiene omite subiectul condiționalității și necesitatea suspendării asistenței sau aplicarea anumitor sancțiuni față de guvernarea gestionată de către Ivanishvili.

Cel de-al treilea aspect ține de motivația sectorului civic de a internaționaliza problemele interne. Din acest punct de vedere, ONG-urile moldovenești au depus multiple eforturi pentru a scoate în evidență involuțiile democratice și s-au angajat într-o comunicare intensă cu instituțiile europene, precum Parlamentul European, Serviciul European de Acțiune Externă. Insistența și perseverența societății civile au generat o competiție acerbă pentru proiectarea imaginii țării în străinătate atât în raport cu autoritățile moldovenești, cât și cu acțiunile de lobby lansate propriu-zis de către PDM la Bruxelles și Washington. În prezent, societatea civilă georgiană încă se concentrează pe comunicarea din interiorul țării. Acest lucru denotă faptul că se mizează pe capacitatea societății și condițiile electorale care predispun la influențarea politicului în limitele procesului electoral georgian. Viabilitatea instituțiilor democratice va fi confirmată însă de eventuala victorie a opoziției la alegerile prezidențiale. Din aceste considerente, probabil, ONG-urile georgiene au o motivație mai redusă de a exporta activ agenda internă, chiar dacă sporește critica față de rolul politic negativ al lui Ivanishvili.

Poziția instituțiilor UE față de regimurile politice din Georgia și Moldova

Instituțiile europene interpretează diferit realitățile politice din Georgia și Moldova, cel puțin din perspectiva problemelor invocate de către societatea civilă. Așadar, dovezile și critica privind influența grupurilor oligarhice asupra justiției și capturarea instituțiilor de stat moldovenești își găsesc reflectare detaliată în demersurile legislativului european (Parlamentul European, 15 Octombrie 2018). O cu totul altă abordare se observă în cazul Georgiei. Lipsa de progres în investigarea cazurilor de corupție politică sau deficiențele legate de funcționarea procuraturii sunt trecute în revistă (Parlamentul European, 15 Octombrie 2018). Dar lipsește cu desăvârșire ilustrarea îngrijorărilor societății civile despre apariția semnalelor de “stat capturat” sub influența lui Ivanishvili, care exercită influența sa asupra ramurii judiciare și penetrează sectorul public cu persoane loiale. În cel mai recent document adoptat de către Parlamentul European sunt trecute cu vederea cazurile de atacuri mediatice și campanii de defăimare la care sunt supuse liderii ONG-urilor critice (Transparency International Georgia, 24 Octombrie 2018), deși într-un document similar privind Moldova, adoptat în aceeași zi, situația societății civile este descrisă și evaluată în mod critic.

În modul cum instituțiile europene tratează Georgia și Moldova tot mai mult se reliefează o dualitate (IPN, 30 Iulie 2018). Acest lucru poate fi explicat prin conștientizarea slabă a regreselor democratice care au loc în Georgia în prezent, datorită efectelor reformelor anterioare încă simțite în Georgia și apreciate la Bruxelles („elevul bun al clasei”). Contrar bunăvoinței vizibile față de statul caucazian, atenția pentru Moldova este maximizată, dar într-un context totalmente negativ („elevul rău al clasei”), din cauza șirului de pași nedemocratici cu care Vladimir Plahotniuc vrea să-și perpetueze puterea politică. Spre deosebire de oligarhul moldovean, Ivanishvili posedă un grad de credibilitate avansat acasă și în exterior, obținut în urma alegerilor parlamentare pe bază de vot mixt în 2012 (85 din totalul de 150 mandate) și respectiv în 2016 (115 mandate).

Cu toate acestea, instituțiile europene sunt obligate să fie precaute față de evoluțiile din Georgia, la fel cum o manifestă față de Moldova. Or, reformele realizate de către guvernarea moldovenească la fel au fost salutate până în 2014, când UE a descoperit devalizarea sistemului bancar moldovenesc și consecințele grave a implicării oligarhilor în politică.

Semnalele pe care le transmit ONG-urile georgiene, deși încă preponderent în interiorul țării, indică o politizare serioasă a instituțiilor, în primul rând, a organelor de drept. Avertismentele acestora merită atenție acum, pentru a preveni degradarea situației politice din Georgia. UE urmează să fie mai curajoasă în evaluarea obiectivă a guvernării lui Ivanishvili, ținând în cont de faptul că legitimitatea acestuia a fost câștigată în baza votului mixt (2012, 2016), a cărui introducere este condamnată în Moldova.

În loc de concluzii…

Societatea civilă din Moldova și Georgia scot în evidență sursa funcționării problematice a statului de drept ce constă în ingerința factorului politic, care fie deja a capturat instituțiile în stat sau este pe cale să o facă. În condițiile unei competiții politice slabe și/sau în virtutea independenței politice a societății civile, guvernarea din cele două țări începe să o perceapă drept inamic politic. Acest lucru face imposibilă o conviețuire benefică dintre societatea civilă și guvernare, contrar prescripțiilor Acordurilor de Asociere cu UE.

Capacitatea rapidă a societății civile de a reacționa și de a genera contra-argumente față de abaterile guvernării se contrazice cu dorința celei din urmă de a-și menține verticala puterii. Pe lângă avertizarea publicului despre noile abuzuri de putere, sectorul non-guvernamental pune în circulație soluții pentru a proteja sau recupera instituțiile democratice, subminate de corupția politică și cleptocrație.

Un rol major în prevenirea degradării continue a ordinii democratice din Moldova și Georgia îi revine UE, care are nevoie de o vecinătate stabilă și rezilientă, în primul rând, față de propriile provocări cauzate de interesele oligarhice. Din aceste considerente, UE trebuie să fie în mod egal critic și vigilent față de guvernările din cele două țări și să preia în mod exahaustiv îngrijorările vociferate de către sectorul asociativ.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.