Produsele media la această rubrică sunt realizate în cadrul proiectului „Integrarea Europeană ca idee națională cu potențial de consolidare a societății moldovenești”, sprijinit de Fundația Germană Hanns Seidel
Oportunitățile opoziției extra-parlamentare, temerile guvernării și poziționarea față de UE, OP-ED
Print Send by email
05:45, 01 Oct 2018
 

 

Orice rezultat electoral favorabil guvernării poate declanșa proteste, care pot fi inspirate din precedentul armean sau/și cel românesc, ce pot destabiliza echilibrul de forțe pe care îl menține Partidul Democrat în prezent...

 

Dionis Cenușa
 

Guvernarea dominată de către Partidul Democrat îndreaptă Moldova într-o direcție incertă pentru instituțiile democratice și beneficiarii acestora – cetățenii. Competiția pentru putere între diversele grupări oligarhice, existentă în perioada 2010-2014, constituia un factor destabilizator, dar și generator de crize politice ce puteau rezulta în scrutine electorale și o reînnoire a oportunităților politice pentru avansare. Acest sentiment de concurență minimă a fost însă substituit definitiv cu o stabilitate politică, de sorginte nedemocratică, demarată în 2016 și care nu va înceta până cel puțin februarie 2019. Stabilitatea politică a fost instaurată de către PDM prin reducerea la zero a controlului politic real din partea opoziției, perpetuarea dependenței politice a instituțiilor statale, inhibarea luptei împotriva corupției mari și abandonarea mecanismelor de reformare a puterii judecătorești. Sub paravanul stabilității politice a început să fie clonată și adusă la o stare primitivă concurența politică autentică. Cea din urmă deși era imperfectă anterior, totuși, asigura o anumită proporție de imprevizibilitate democratică în jocul politic.

Sub presiunea circumstanțelor nedemocratice s-a intensificat marginalizarea opoziției critice, în special a celei din afara parlamentului (PAS, Platforma DA). Totodată, pe de o parte, Democrații s-au putut bucura de opoziția blândă, cooperantă și utilă a Partidului Socialiștilor. Iar, pe altă parte, cu permisiunea guvernării, scena politică a început să fie înclinată spre partide populiste anti-democratice (“Partidul lui Șor”), care amenință instituțiile media independente cu răfuială fizică și instigă la ură publică față de liderii opoziției extra-parlamentare (CRJM, Iulie 2018). Practicarea protestelor este complicată de posibilitatea emigrării, absența unei identități unificatoare, suficient de puternice pentru a depăși polarizarea societală, precum și realitatea mediatică puternic distorsionată (IPN, 11 Iunie 2018).

Răcirea dialogului EU cu guvernarea de la Chișinău (IPN, 24 September 2018), ca urmare a invalidării alegerilor din mun. Chișinău, practic apropie Bruxelles-ul de pozițiile politice ale opoziției anti-guvernamentale. În pofida încărcăturii negative, recalibrarea dialogului oficial între UE și Chișinău produce anumite efecte pozitive. Astfel, opoziția poate prelua mai ferm mesaje pro-europeiste, fără a se îngrijora că s-ar asocia cu actori externi ce nu sunt suficient de duri față de regimul oligarhic. Totodată, acest lucru permite testarea stării actuale a sentimentelor pro-UE în interiorul publicului. Or, persistă riscul că propaganda masivă lansată de către partidul de la guvernare contra reacției negative a instituțiilor europene vizavi de invalidarea alegerilor ar fi putut afecta imaginea UE (IPN, 9 Iulie 2018), care de abia începuse să dea semnale fragile de revitalizare (IRI, Iunie 2018).

Opoziția extra-parlamentară și principiul vaselor comunicante

Acțiunile întreprinse până acum de către opoziție pe exterior au avut un randament destul de modest. Decizia Consiliului UE de a amâna asistența macro-financiară a fost adoptată în urma invalidării alegerilor din Chișinău, deși opoziția solicita suspendarea asistenței cu mult timp înainte, în particular după modificarea sistemului electoral în 2017. Nici cuplarea pre-condițiilor politice la asistența macro-financiară a UE nu poate fi atribuită opoziției, deoarece condiționalitatea politică a fost invocată deja în 2013 în cazul Georgiei și ulterior a Ucrainei, devenind o practică uzuală a UE (IPN, 24 Septembrie 2018). Din aceste considerente, cel mai mare merit al opoziției a fost relaționarea cu UE și comunicarea intensă cu partidele pan-europene și instituțiile europene.

Capacitățile limitate ale opoziției de a inspira proteste în masă, care să forțeze guvernarea să facă cedări și să comită greșeli, a pus pe gânduri Bruxelles-ul. În niciun caz, UE nu vrea să substituie forțele politice autohtone a căror legitimitate trebuie să fie factorul determinant al competiției politice. Iar blocarea asistenței financiare s-a datorat faptului că drepturile electorale ale cetățenilor au fost anulate de către justiție, care demult nu mai este perceput ca un actor independent. Totuși, nu este clar dacă UE ar fi recurs la amânarea asistenței sale, în situația ipotetică în care Socialiștii, și nu opoziția extra-parlamentară, ar fi învins în alegerile din Chișinău, ulterior anulate de instanțe.

Deși reprezentații opoziției depun eforturi, acestea par să nu fie suficiente pentru a atrage electoratul derutat sau dezinteresat. Principalele impedimente obiective sunt resursele financiare limitate și accesul restricționat la mass-media autohtonă, cu care Democrații frânează în mod artificial ascensiunea opoziției în preferințele publice. Alte probleme despre care se vorbește mai puțin țin de gravitarea partidelor în jurul imaginii liderilor partidelor din opoziție (Maia Sandu, Andrei Năstase), criza de idei creative și lipsa de critică constructivă.

În primul rând, dependența excesivă de liderii de partid osifică opoziția și diminuează capacitatea sa de reacție promptă și sonoră în cazuri de criză. Parțial, din aceste considerente, relevanța echipei din jurul liderilor este percepută ca ceva secundar.

Al doilea aspect semnificativ constă în lipsa unei critici constructive constante, generată de sursele media independente și societatea civilă, cu privire la (in)acțiunile opoziției. Absența unei asemenea critici utile împiedică conectarea completă a opoziției la segmentele sociale, necontrolate de către guvernare. Or, legitimitatea forțelor din opoziție nu se poate baza doar pe faptul că luptă contra puterii oligarhice, ci pentru că răspunde și interacționează cu publicul, în afara demersurilor de mobilizare cu scopul protestelor politice. Opoziția trebuie să aplice principiul „vaselor comunicante” și să relaționeze cu tot publicul și pe întregul spectru de probleme existente. Dacă opoziția intenționează să schimbe guvernarea cu presiunea votului și/sau a străzii, aceasta nu poate să comunice doar cu o parte din societate. Totodată, aceasta pierde contactul cu societatea dacă dialogează mai eficace cu instituțiile europene decât cu proprii cetățeni.

Nu în ultimul rând, opoziția merge pe idei și mesaje uzate, care uzează reflexele de alarmă din interiorul societății. Orice semn de creativitate și dinamism poate avea efecte mai puternice decât tradiționalele conferințe de presă, iar creativitatea depinde de resursele umane, care deși sunt în deficit în țară sunt valabile în interiorul diasporei.

Care sunt temerile guvernării?

Deși pe extern terenul de manevră al partidului de la guvernare se îngustează, în limitele politicii naționale, acesta încă se simte stăpânul situației. Partidul Democrat este determinat să scoată beneficii maxime din votul mixt, introdus în 2017, atât în circumscripțiile uninominale cât și pe liste de partid. Cu cât mai numeros va fi Partidul Democrat în legislativ cu atât mai sigură va deveni participarea acestuia în actul guvernării.

În timp ce sondajele ilustrează o popularitate redusă a Partidului Democrat comparativ cu alte partide, Democrații exploatează resursele administrative și direcționează investițiile din asistență externă în scopuri vădit electorale. Pe de o parte, aceștia intenționează să accelereze ritmul de construcție a infrastructurii critice (drumuri, apeducte și canalizare) cu care să convingă potențialii votanți. Pe de altă parte, Partidul Democrat vrea să sporească loialitatea resurselor administrative la nivel local, prin majorarea practic dublă a salariilor angajaților administrației publice locale. Aceste tendințe denotă faptul că viitorul politic al Democraților se va decide în teritoriu, unde unica competiție politică este din partea Socialiștilor, deocamdată loiali guvernării. Acțiunile Democraților vizează atât alegerile parlamentare cât și cele locale care la fel trebuie să aibă loc în 2019.

Problema majoră a Democraților este cum să asigure legitimitatea alegerilor parlamentare, astfel ca să evite proteste post-electorale, al cărui potențial de mobilizare să destabilizeze echilibrul fragil pe care aceștia încearcă să-l mențină. Pe de o parte, PDM nu vrea să renunțe la posibilitatea de a obține cât mai mulți deputați în legislativ. Pe de altă parte, orice performanță electorală bună poate servi ca motiv pentru declanșarea unor proteste majore, mai ales dacă reprezentanții diasporei vor planifică să revină în țara pentru a vota.

Sunt cel puțin două precedente de proteste recente pe care autoritățile nu le pot ignora. În primul rând, este vorba despre protestele post-electorale de durată lungă din Armenia, soldate cu transferarea executivului în mâinile opoziției minoritare în Parlament (Atlantic Council, 15 August 2018). Al doilea precedent care ar putea îngrijora guvernarea este cel al protestelor anti-corupție din România, în care participarea diasporei a fost masivă. Pe baza acestor exemple, guvernarea de la Chișinău înțelege că nici opoziția și nici alți actori (societatea civilă, diaspora) nu pot fi subestimați.

În loc de concluzie...

Chiar dacă partidul de la guvernare pare invincibil, acesta nu se simte tocmai în siguranță, din cauza legitimității extrem de limitate. Pregătirile acestuia pentru alegerile parlamentare arată o preocupare considerabilă pentru interacțiunea cu votanții din teritoriu, care vor decide soarta viitorilor 51 de parlamentari în circumscripțiile uninominale.

Chiar dacă ultimele sondaje indică asupra faptului că opoziția extra-parlamentară are un nivel cumulat de legitimitate de peste cinci ori mai mare decât guvernarea, opoziția trebuie să-și revizuiască agenda acțiunilor pentru a comunica cu toată societatea. Introducerea unor forme creative de dialogare cu cetățenii este una din măsurile urgente ce i-ar asigura opoziției o vizibilitate și relevanță politică mai sporită.

Partidul de la guvernare are temeri legate de legitimitatea rezultatelor finale ale viitorului scrutin, în care acesta vrea să populeze legislativul cu persoane loiale. Orice rezultat electoral favorabil guvernării poate declanșa proteste, care pot fi inspirate din precedentul armean sau/și cel românesc, ce pot destabiliza echilibrul de forțe pe care îl menține Partidul Democrat în prezent.

 
Dionis Cenușa

 


IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacției. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacției.


(0) comentarii
Nume

Adaugă comentariu Citeste Regulile

Subscribe by email RSS

ANUNȚURI

Vezi toate

COMUNICATE DE PRESĂ

Vezi toate

Ultimele video

Conferințe IPN [HD] | Activitatea concurenților electorali pe dimensiunea onlineConferințe IPN [HD] | De ce alegerile din 24.02.2019 nu pot avea loc
Conferințe IPN [HD] | Alegerile parlamentare 2019 din perspectiva incluziunii tinerilorConferințe IPN [HD] | Adresarea președintelui AO ,,Protecția Consumatorului" către consumatorii  RM
Vezi toate
banner eac
banner creditex