Producția industrială din regiunea transnistreană a scăzut cu aproximativ 20% anul trecut, iar PIB-ul regiunii s-a contractat cu peste 19%. În același timp, salariul mediu este de aproape două ori mai mic decât pe malul drept al Nistrului. Datele au fost prezentate joi în cadrul unui studiu realizat de Fundația „Friedrich Ebert” și IDIS „Viitorul”, transmite IPN.
Autorii studiului menționează că regiunea transnistreană traversează o transformare structurală a economiei. Potrivit acestora, modelul bazat pe accesul la energie în condiții preferențiale și pe fixarea administrativă a cursului valutar își pierde treptat capacitatea de a asigura venituri și stabilitate socială. Declinul economic este însoțit de scăderea veniturilor populației și de accentuarea decalajului față de malul drept. Salariul mediu a fost de circa 7 700 de lei în anul 2025, de aproape două ori mai mic decât cel de pe malul drept.
O altă problemă semnalată de autorii studiului este depopularea. În regiunea transnistreană, populația s-a redus cu peste 37%, de la aproximativ 731 de mii de persoane în 1990, la circa 460 de mii în 2025. Iar populația rezidentă efectiv e estimată la numai 295 de mii de persoane, în timp ce aproximativ 165 de mii de oameni sunt plecați peste hotare.
În anul 2025, exporturile externe și vânzările către malul drept s-au redus cu peste 50%, în special din cauza diminuării activității în sectoarele energetic și metalurgic. Pe de altă parte, aproximativ 77% din exporturile externe ale regiunii au mers spre piața Uniunii Europene anul trecut.
Potrivit studiului, anul 2026 marchează o schimbare în abordarea problemei transnistrene. Pe lângă negocierile politice, autoritățile Republicii Moldova acordă un rol mai important instrumentelor economice, fiscale și instituționale aflate în zona lor de competență, inclusiv prin instituirea Fondului de Convergență.
Autorii studiului consideră că vulnerabilitățile actuale creează atât riscuri, cât și oportunități pentru procesul de reintegrare economică. În opinia lor, obiectivul politicilor publice ar trebui să fie consolidarea unor legături economice deja existente și extinderea lor treptată, într-un mod previzibil pentru populație și întreprinderi.