Analiză IPN: Majoritatea democratică din Adunarea populară a Găgăuziei a votat o altă iniţiativă scandaloasă, care a fost imediat criticată de conducerea Partidului Democrat. Cum trebuie să înţelegem acţiunile PDM care în repetate rânduri îşi acuză colegii? Încercarea de a înţelege această situaţie dezvăluie aspecte neplăcute ale realităţii noastre politice.
Nu scandalul e de vină
În Găgăuzia a fost oficial interzisă utilizarea limbii române ca denumire a limbii de stat a Republicii Moldova. În plus, deputaţii din Adunarea Populară a autonomiei, care au adoptat un proiect de lege în acest sens, au mers mai departe şi au redenumit disciplinele şcolare „Limba şi literatura română” şi „Istoria românilor” în „Limba şi literatura moldovenească” şi respectiv, „Istoria Moldovei”.
Cum era de aşteptat, decizia APG a provocat în societatea moldovenească dezbateri privind denumirea „corectă” a limbii, ce istorie ar trebui să studieze copiii noştri şi toate celelalte aspecte ale identităţii noastre, probleme care persistă un sfert de secol şi se pare că vor acapara mintea cetăţenilor Republicii Moldova încă mult timp. Dar, dacă vom face abstracţie de dimensiunile sociale şi istorice ale acestui subiect şi ne v-om uita la ea din perspectiva practicii politice, acţiunile legislatorilor găgăuzi atrag atenţia nu prin populismul sau, dacă doriţi, sau caracterul scandalos, ci prin nepotrivirea acţiunilor lor cu politica de partid a formaţiunii, pe care majoritatea o reprezintă.
Schizofrenie politică
Menţionăm, este vorba, în primul rând, de Partidul Democrat, care formează o majoritate în APG. Anume reprezentanţii acestei forţe politice au înaintat cele mai contradictorii iniţiative din ultimul timp – de la „interzicerea” limbii române până la discuţia despre o posibilă ieşire a Găgăuziei din componenţa Republicii Moldova. În ciuda faptului că Ivan Burgudji, principalul furnizor de idei, a declarat pe 4 octombrie despre retragerea sa din fracţiunea Partidului Democrat, nu putem ignora activitatea lui în calitate de membru al echipei democrate. De asemenea, nu-i putem ignora pe colegii lui din APG, care au sprijinit unanim iniţiativele sale.
S-au remarcat prin „originalitate” nu doar deputaţii, ci şi reprezentanţii organizaţiei teritoriale a PDM din Găgăuzia, în general. De exemplu, în luna iulie a acestui an la Comrat au avut loc audieri publice (organizator – comisia APG condusă de Burgudji), în timpul cărora s-a discutat despre perspectiva de ieşire a Găgăuziei din componenţa Republicii Moldova. Unul dintre liderii democraţi locali, primarul de la Ceadâr-Lunga, Gheorghi Ormanji, a declarat deschis că susţine ideea de independenţă deplină a Găgăuziei.
Amintim, toate aceste idei aparţin reprezentaţilor oficiali ai autorităţilor locale, care reprezintă în regiune unul dintre partidele de guvernământ din Republica Moldova. Unii din ei fac parte din organele de conducere ale Partidului Democrat. Chiar adeptul independenţei Găgăuziei Ormanji face parte din Consiliul Naţional al PDM.
Ne-am obişnuit ca organizaţiile de partid din teritoriu să nu respecte întocmai „linia generală” a partidului. De-a lungul ultimilor ani am văzut multe exemple în care consilieri raionali din diferite partide creau coaliţii bizare, neconforme cu divizarea oficială în „noi şi ei” din Parlamentul ţării. Dar în cazul Găgăuziei se observă o contradicţie de alt ordin. La bază sunt idei care afectează suveranitatea şi integritatea ţării, dezvoltarea sa strategică. Deseori democraţii găgăuzi înaintează iniţiative, care impun conducerea partidului să întrerupă tăcerea. După „interzicerea” limbii române, nici Igor Corman, vicepreşedintele Partidului Democrat nu s-a abţinut de la comentarii critice. Potrivit lui, „unii se gândesc deja la alegerile de anul viitor şi tulbură apele cu astfel de iniţiative”. A făcut critici şi deputatul Alexandru Stoianoglo, originar din Comrat, care a numit decizia colegilor găgăuzi de partid un „nonsens”.
Toate acestea pot fi luate drept schizofrenie politică, sau cel puţin anarhie. Fiţi de acord, este ciudat să vezi cum conducerea partidului îi acuză pe colegii săi de activităţi pre-electorale. Organizaţiile de partid raionale întotdeauna îşi permit un anumit grad de iniţiativă, fără a consulta biroul central. Dar nu pot exista în acelaşi partid două puncte de vedere contradictorii privind viitorul statului. Şi totuşi, în această situaţie există o logică.
Mariaj politic „din interes”
În aceste zile, când două părţi ale societăţii moldoveneşti se conving una pe alta cum trebuie să fie numită limba de stat, se împlineşte un an de la unificarea PD cu organizaţia „Noua Găgăuzie”, care este condusă de primarul de Comrat, Nicolae Dudoglo. Din primele zile ale acestei unificări era clar că asistăm la o căsătorie politică din interes. Fiecare partid a format o alianţă urmărind interesele sale. Liderul „Noii Găgăuzii” şi-a asigurat sprijin administrativ şi de altă natură din partea unui partid naţional influent pentru alegerile başcanului din 2014. Partidul Democrat, la rândul său, s-a ales cu un politician popular în Comrat şi cu o reţea extinsă de organizaţii primare de partid, crescându-şi semnificativ numărul de membri.
De asemenea, PDM a dobândit în Găgăuzia, închisă deocamdată pentru majoritatea partidelor din Republica Moldova, un fel de rampă de lansare pentru a răspândi influenţa sa. Primul exemplu în acest sens a fost venirea la putere în legislativul local. PDM a câştigat majoritatea parlamentară fără a obţine vreun mandat la alegerile pentru APG. Deşi această tehnologie de a veni la putere în Găgăuzia nu este un mister, democraţii resping orice sugestie că metoda ar fi fără de scrupule. Deputatul Stoianoglo a afirmat la televiziunea găgăuză că conducerea Partidului Democrat a reuşit să formeze o majoritate loială în APG doar prin argumente. Alte partide, probabil, au avut mai puţine argumente.
Treptat, euforia victoriilor politice ale democraţilor s-a umbrit de greutatea problemelor. Nu se ştie dacă părţile s-au gândit la urmările unei alianţe cu noii parteneri, că va trebui să ia pe umeri povara responsabilităţii pentru acţiunile aliaţilor şi această problemă a afectat grav imaginea Partidului Democrat, precum şi a „Noii Găgăuzii”. Devenind democrată, echipa lui Nicolae Dudoglo a trebuit să răspundă în faţa alegătorilor pentru idea de orientare proeuropeană a PDM nepopulară în provincie. Conducerea centrală a formaţiunii politice a fost nevoită,la rândul său, să găsească o explicaţie logică şi rezonabilă pentru susţinătorii colegilor din Găgăuzia. Se pare că acest tip de democraţie a costat foarte scump ambelor părţi.
Experienţa găgăuză pentru Republica Moldova
Orice ar fi, venirea la putere prin sistemul de circumscripţii uninominale, testat în Găgăuzia, trebuie considerat un succes. Este probabil ca acest mecanism să fie adoptat de către partidele din Republica Moldova la următoarele alegeri parlamentare. Pentru a reveni la sistemul electoral mixt este nevoie doar de o cerere la Curtea Constituţională. Este simptomatic faptul că, după tensionarea relaţiilor din primăvară, democraţii din ce în ce mai des au început să găsească limbaj comun cu principalii săi parteneri şi, în acelaşi timp, adversarii liberal-democraţi din coaliţia de guvernământ. Este posibil ca formarea unei noi componenţe a Parlamentului să devină însemne concurenţa forţei şi a numărului de „argumente” ale celor două partide.
Există motive serioase să credem că o alianţă a Partidului Democrat cu partenerii găgăuzi a fost nefirească. Dar această afirmaţie este valabilă doar din punctul de vedere al unei politici idealizate. Poate că apreciem realitatea prin criterii nepotrivite? Poate că în epoca noastră nu are sens să căutăm în acţiunile politice motivaţie ideologică, valori sau principii? Poate că trebuie să evaluăm toţi jucătorii politici exclusiv din punct de vedere al apartenenţei la clanurilor oligarhice? Poate că aceasta este „post-politica” noastră, în care democraţia nu este puterea cetăţenilor, ci o faţadă strâmbă, determinată de calculul elitei financiare? Se pare că viitoarele alegeri parlamentare ar trebui să risipească orice iluzie în acest sens.
Veaceslav Craciun, IPN