Compania Moldovagaz, în care statul are 30% din acțiuni, acumulează în continuare datorii față de concernul rus Gazprom, scrie politologul Denis Cenușa într-un articol de analiză pentru Agenția IPN.
Peste 90% din datoria de circa 7 miliarde USD se datorează consumului de gaze neachitat de către regiunea transnistreană. În acest fel, administrația de la Tiraspol reușește să subvenționeze bugetul deficitar al regiunii, dar și să creeze condiții favorabile pentru operatorii economici din regiune, amintește politologul.
Moldavskaya GRES produce electricitate din gazul rusesc pentru care nu plătește, fiind astfel privilegiată comparativ cu alți furnizori din regiune, care pot furniza electricitate către malul drept al Nistrului, scrie Denis Cenușa.
El subliniază că neachitarea pentru gazul rusesc reduce costurile de producție și sporește competitivitatea bunurilor din regiunea transnistreană, inclusiv cele exportate pe piața europeană în baza prevederilor DCFTA.
Potrivit lui, nesoluționarea problemei datoriei la gaze agravează previzibilitatea față de tot sectorul energetic.
El consideră că cele mai pesimiste scenarii includ posibilitatea ca Rusia să folosească datoria pentru a prelua controlul asupra unei părți din infrastructura energetică, inclusiv a celei create pe banii europenilor, sau pentru a atinge obiective de ordin politic, cum ar fi federalizarea Moldovei.
În loc să fie stopate sursele ce creează datorii, autoritățile moldovenești contribuie la menținerea lor. Aceasta are loc prin reînnoirea achiziției de electricitate de la Moldavskaya GRES prin licitația câștigată de către Energocom S.A., opinează politologul.
El consideră că o schimbare radicală de situație va avea loc dacă va fi finalizată construirea interconexiunilor cu România pe electricitate și gaze naturale. Inițiativele date trebuie privite de către partenerii europeni ca investiție în securitatea energetică.
Pe lângă interconectare, UE și alți actori europeni trebuie să încurajeze dezbaterile despre soluționarea problemei datoriei pentru gazele rusești, ale cărei costuri economice și (geo)politice pot avea consecințe nefaste, puternic subestimate în prezent, concluzionează Denis Cenușa.
