La 25 de ani de Independenţă, Agenţia de presă IPN „s-a autosesizat” să adune un portret a ceea ce constituie astăzi Republica Moldova. Pentru aceasta a provocat mai multă lume, inclusiv oameni de stat, politicieni, businessmeni, activişti civici, artişti, dar şi persoane fără funcţii şi titluri, dar care au ce spune. Tabloul generic se numeşte: „Gânduri despre şi pentru Moldova”.
---
Valeriu Matei, directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chişinău: „Dacă ar fi existat o coerenţă în materie de politică internă şi externă, Republica Moldova ar fi fost un stat integrat în Uniunea Europeană şi în structurile de securitate nord-atlantice, ceea ce i-ar fi asigurat un viitor cert”.
– Domnule Matei, cum arată Republica Moldova la cei 25 de ani de Independenţă?
– Din păcate, are multe probleme fundamentale încă nesoluţionate. Spun din păcate, pentru că, dacă ar fi existat o coerenţă în materie de politică internă şi externă, Republica Moldova ar fi fost un stat integrat în Uniunea Europeană şi în structurile de securitate nord-atlantice, ceea ce i-ar fi asigurat un viitor cert. Ar fi fost acum alături de Ţările Baltice şi celelalte state membre ale UE.
Traiectoria politică a Republicii Moldova a fost însă în acest sfert de veac foarte sinuoasă, cu paşi timizi spre libertate şi dramatice reîntoarceri la trecutul totalitar, cu vehicularea multor complexe şi neadevăruri moştenite din perioada comunistă, devenite dominante ideologice pe segmente de timp destul de îndelungate. Nu s-a constituit, în aceşti 25 de ani, o economie funcţională, statul de drept nu şi-a consolidat structurile, nu a fost refăcută conştiinţa naţională şi civică, societatea civilă este deosebit de slabă, gradul de dezinformare a populaţiei este destul de avansat. Toate acestea au şi făcut posibilă manipularea populaţiei ca să voteze formaţiuni politice care optau mai mult pentru trecutul sovietic decât pentru viitorul european. Republica Moldova e mereu la răscrucea istoriei, iar incertitudinea nu duce decât la nesiguranţă şi instabilitate.
– Aţi menţionat că avem foarte multe probleme nesoluţionate. Cum trebuie că acţionăm ca să le rezolvăm?
– E nevoie, în primul rând, de voinţă politică în promovarea dominantei europene. Lucru care nu se poate face fără a respecta adevărul în problemele identitare. O populaţie care nu ştie ce origini are, care e numele limbii sale materne, de unde vine, ce valori istorice, cultuale şi spirituale a moştenit – nu va şti nici încotro să meargă. Fără refacerea şi consolidarea conştiinţei civice şi naţionale, fără consolidarea societăţii civile, informatizarea tuturor structurilor societăţii şi informarea corectă a acesteia – viitorul nu poate fi decât sumbru. Independenţa mijloacelor de informare publică e un factor de primă importanţă în acest sens. O presă cu adevărat liberă are, în primul rând, independenţă economică. În lipsa acesteia, presa depinde de fel de fel de magnaţi, de fel de fel de persoane interesate să-şi promoveze doar propriile interese, de multe ori străine sau chiar ostile intereselor fundamentale ale societăţii. Dacă economia unui stat e funcţională şi eficientă, mijloacele de informare în masă pot exista din publicitate şi atunci îşi formează o politică editorială cu adevărat independentă, promovează adevărul şi respectă Codul deontologic. În caz contrar, mass-media dependentă îi serveşte populaţiei informaţii tendenţioase în funcţie de interesele unui sau altui grup, mai mult sau mai puţin politic.
Consolidarea sistemul economic prin atragerea investiţiilor. În etapa de preaderare o problemă vitală va fi absorbţia fondurilor europene. Sunt oare suficienţi profesionişti la toate nivelurile administrative, în structurile economice şi în societatea civilă capabili să elaboreze şi să realizeze proiecte de amploare? Când vom avea o dezvoltare a industriei de prelucrare pe potriva potenţialului agriculturii, pentru a livra pe piaţă doar produse finite de bună calitate? Ceea ce a cauzat marea rămânere în urmă a agriculturii a fost denaturarea reformei agrare, prin adoptare unei legi hazardate, care a dus la pierderea capacităţii de producţie. La această etapă subvenţiile în agricultură sunt vital necesare. Încetul cu încetul, apar structuri şi unităţi economice mai mari, capabile să facă faţă concurenţei pe o piaţă unde te poţi impune doar cu produse de înaltă calitate.
Adoptarea unei noi Constituţii a Republicii Moldova, ce ar corespunde dezideratelor de integrare europeană, ar respecta adevărul istoriei şi al lingvisticii, ar stabili criterii certe de separaţie a puterilor în stat şi modalităţi clare de interacţiune a acestora, o structură administrativă eficientă – cred că astfel ar putea fi soluţionate multe dintre problemele pe care le confruntă azi Republica Moldova.
– Republica Moldova practic a pornit din acelaşi punct ca şi statele baltice. Cum au reuşit ele şi de ce noi nu am ajuns la acelaşi nivel?
– Da, noi am pornit din acelaşi punct, chiar eram, la sfârşitul anilor 80 – începutul anilor 90, în avangarda acelui proces de abolire a jugului sovietic şi a regimului totalitar. Noi am fost primii care au recunoscut, la 30 mai 1990, independenţa primei ţări baltice care s-a separat de imperiul sovietic – Lituania. Am făcut-o înaintea Letoniei sau a Estoniei. Spre deosebire de noi, lituanienii, estonienii şi letonii au avut totdeauna conştiinţa naţională şi civică bine consolidată, au ştiut să-şi unească eforturile şi să urmărească un scop pe care şi l-au pus – integrarea în UE şi în structurile nord-atlantice. Au trecut prin blocade economice făcute de Uniunea Sovietică apoi preluate de Rusia, moştenitorul de jure al URSS, au avut şi cartele pentru produse alimentare, provocări armate cu zeci de victime, situaţii mai dramatice decât în Republica Moldova, dar nu s-au abătut de la această cale.
Aici, în urma războiului de agresiune împotriva Republicii Moldova, declanşat la începutul lunii martie 1992 de forţele militare ale fostului imperiu sovietic trecute în subordinea Rusiei, a blocadei economice ce a urmat, s-a produs reculul politic din primăvara anului 1994, când au venit la putere forţele ostile dezideratelor naţionale şi independenţei faţă de fostul imperiu sovietic. Au urmat reforme denaturate, m-am referit deja la cea din agricultură, mimarea reformării justiţiei, adoptarea unei Constituţii cu conţinut eclectic şi confuz, cu includerea falsurilor identitare de sorginte stalinistă, care a aruncat societatea în mreaja unor contradicţii şi conflicte de durată, tergiversarea punerii în aplicare a Acordului de Parteneriat şi Cooperare cu UE şi ţările sale membre.
De fapt Constituţia din iulie 1994 a reflectat interesele unui grup şi unor persoane ce deţineau funcţii cheie în stat, a fost o justificare legislativă a contraofensivei forţelor antidemocratice şi antinaţionale. Iată de ce am rămas în urma ţărilor baltice care au adoptat legi foarte clare, un sistem constituţional coerent având la bază experienţa statelor cu democraţie avansată. Constituţia Republicii Moldova seamănă astăzi cu antereul lui Arvinte, din care mereu s-a tăiat de la poale ca să se pună la mâneci, s-a tăiat de la mâneci şi s-a pus la guler, şi acum ea este atât de incertă şi de neclară încât se cer iarăşi modificări, ajustări… Am menţionat deja că ar fi mai bine să se elaboreze o nouă Constituţie, conformă cu dezideratele integrării în Uniunea Europeană. O societate democratică se bazează pe repere verificate în timp de alte ţări, iar modele funcţionale există.
– Cum aţi vrea să arate Republica Moldova peste câţiva ani?
– Aş vrea să fie un spaţiu prosper din punct de vedere economic, cu standarde de viaţă asemeni celor din UE, cu o societate consolidată, cu o Constituţie bine structurată, fără nevoia de a o modifica mereu, cu o societate civilă dezvoltată, cu mijloace de informare cu adevărat independente şi cu cetăţeni liberi şi demni. Un stat în care reformele democratice au fost duse la bun sfârşit. Un spaţiu în care nu se mai fac experienţe hazardate. Vorba vine - unii când ajung la guvernare şi nu ştiu ce să facă, se apucă să facă reforme şi acolo unde nu este necesar. Ceea ce funcţionează bine într-o societate nu trebuie reformat. Spre exemplu, funcţiona bine sistemul de administraţie publică cu judeţe, începuse să dea rezultate, dar au revenit comuniştii la putere şi au refăcut structura sovietică. Acum se vorbeşte iarăşi de necesitatea comasării raioanelor şi de revenirea la judeţe, fiindcă sistemul actual e costisitor şi ineficient. Acest lucru se ştia încă de la mijlocul anilor 90 ai secolului trecut. Va purta oare cineva vreodată răspundere pentru contrareforme?
– Cum vedeţi viitorul ţării? Mai putem vorbi de un stat suveran?
– Din păcate, dezideratele fundamentale stabilite la momentul proclamării independenţei, nu au fost realizate. Au urmat 25 de ani de suişuri şi coborâri, de turnuri politice contraproductive. Republica Moldova mereu s-a uitat peste umăr cu nostalgie, fără să ştie ce caută înapoi… Aidoma lui Orpheus care a pierdut-o astfel pe Euridice. Puţini se mai uită înainte, urmăresc cu adevărat realizarea intereselor naţionale fundamentale. Unitatea naţională este şi va fi totdeauna primul dintre aceste deziderate.
Vom trăi şi vom vedea ce va fi. O populaţie care a fost smulsă din sânul unui popor, al unei naţiuni, când ajunge a fi conştientă de sine – alege soluţia firească a refacerii unităţii naţionale. „Viitorul şi trecutul/ Sunt a filei două feţe/ Vede-n capăt începutul/ Cine ştie să le-nveţe”, spunea poetul nostru naţional Mihai Eminescu în „Glosă”.
---
Valeriu Matei este scriitor, istoric, om politic, a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1990 şi 2001, este membru de onoare al Academiei Române din 2011.
Mariana Galben, IPN
Materialele din Ciclul: „Gânduri despre şi pentru Moldova” sunt difuzate începând cu data de 18 iulie. Printre protagonişti îi avem pe: Dumitru Alaiba, Iurie Ciocan, Ana-Maria Ţulea, Ion Manole,Olga Gagauz, Stella Ciobanu, Iurie Leancă, Victor Parlicov, Doru Curoşu, Igor Meriacre, Valeria Şeican, Ciprian Raeţchi, Andrei Năstase, Ghenadie Gâlcă, Arcadie Barbăroşie,Valeriu Matei, Eugen Doga, Dumitru Postovan, Petru Macovei, Tatiana Negruş, Maia Sandu, Viorel Soltan, Valentin Guţan, Gheorghe Erizanu, Mariana Onceanu-Hadârcă,Viorel Cibotaru, Victor Micu, Sergiu Prodan, Igor Dodon, Aureliu Batrînac, Alexandru Pleşca, Dionis Cenuşa, Kalman Mizsei, Petru Bodarev, Marian Lupu, Iulia Iabanji, Pavel Filip, Andrian Candu.
