La 25 de ani de Independenţă, Agenţia de presă IPN „s-a autosesizat” să adune un portret a ceea ce constituie astăzi Republica Moldova. Pentru aceasta a provocat mai multă lume, inclusiv oameni de stat, politicieni, businessmeni, activişti civici, artişti, dar şi persoane fără funcţii şi titluri, dar care au ce spune. Tabloul generic se numeşte: „Gânduri despre şi pentru Moldova”.
---
Preşedintele Uniunii Cineaştilor din Moldova, Sergiu Prodan: Cinematografia a evoluat mai puţin decât ţara în ansamblu, nu a reuşit să treacă prin urcuşuri şi coborâşuri, a stat la fund.
La aniversarea unei persoane vorbeşti elogios despre realizările acesteia şi optimist despre viitor, darămite la aniversarea unei ţări, spune cineastul Sergiu Prodan, subliniind că nu cunoaşte o altă ţară care să fi ratat într-o perioadă atât de scurtă atâtea şanse câte a ratat Republica Moldova: „Oportunităţi au fost o sumedenie. În aceşti 25 de ani am trăit iluzii şi deziluzii care, poate, ar fi ajuns pentru o sută de ani. Viaţa a fost tumultuoasă, a fost plină de evenimente, plină de jocuri. Nu a fost plictisitor şi atunci avem cu ce să ne mândrim”.
Potrivit cineastului, cele spuse mai sus pot fi liniştit puse la capitolul realizări, or una este când „cineva ratează încercând, dar nereuşind” şi alta e când cineva ratează conştient. „Am impresia că noi am ratat totul foarte conştient, ne-am dorit acest lucru şi l-am obţinut. Ne-am dorit să mimăm activităţi, asta am făcut şi am făcut-o cu foarte mult succes pentru că, iată, imaginea Republicii Moldova a trăit nişte urcuşuri şi coborâşuri ample, fantastice, de la ţara cea mai necunoscută din fosta Uniune Sovietică, până la povestea de succes şi din nou căderea în infern a celei mai sărace ţări din Europa. Asta da, realizare. Pentru asta s-a muncit, s-a gândit, s-a plănuit”, spune Sergiu Prodan.
Prin comparaţie, spune că cinematografia că nu a evoluat nicicum, a fost redusă, practic, la amatorism, în sensul bun al cuvântului. De cinematografie s-au ocupat doar oamenii care o făceau din dragoste, nu din profesie. Tot ce s-a făcut în aceşti 25 de ani s-a făcut din inerţie. Statul a exclus cinematografia din viaţa socială şi în toţi aceşti ani s-au mimat periodic anumite acţiuni cinematografice sau iniţiative în direcţia cinematografiei, care bineînţeles nu puteau să dea niciun rezultat, este de părere cineastul. Potrivit lui, în Moldova nu există un mecanism prin care să fie vândut produsul cinematografic, iar consumatorul să aibă posibilitatea să plătească pentru a privi un film. Ceea ce există la noi e o ramură a sistemului de distribuţie mondial. Moldova nu are un mecanism, de aceea nu poate avea propria producere.
Cât priveşte mult aşteptata Lege a cinematografiei, Sergiu Prodan susţine că aceasta a fost redusă la o formalitate, de fapt, la o instituţie – Centrul Naţional de Cinematografie. La acel moment această formalitate a fost acceptată pentru instituirea acelui centru care urma să reprezinte interesele domeniului în Guvern. „Acum există acest centru de jure, dar de facto sunt doar străduinţele directorului Valeriu Jereghi de a încerca să facă ceva neavând nici instrumentele, nici competenţele legale de care ar trebui să dispună. Nu poţi fi supărat pe aceasta. Poţi fi supărat pe un eşec atunci când ai vrut să faci ceva, când ai încercat, când ai depus eforturi, când ai avut toată susţinerea şi n-ai reuşit, pentru că e concurenţă, pentru că e competiţie, pentru că trebuie să fii mai bun şi a reuşit altul, a reuşit cel mai bun, dar a reuşit. Atunci eşti enervat, motivat. În cazul nostru – nu, totul este foarte bine, nimeni nu a reuşit. Speranţele sunt intacte, viitorul ne aşteaptă”, spune Sergiu Prodan.
Cu 20 de ani în urmă, când se vehicula intens ideea că Republica Moldova trebuie să-şi găsească rostul în lume, nişa ei, mulţi spuneau că vinul poate reprezenta ţara. Potrivit lui Sergiu Prodan, realitatea a arătat că nu vinul este „arma noastră puternică”, ci, mai degrabă, sistemul financiar. „Iată, n-a fost nevoie să devenim „casa de toleranţă” a omenirii, „beciul” omenirii, dar am devenit „spălătoria de bani” a omenirii. Nu este atât de simplu. Nu orice ţărişoară are minţi care ar putea să construiască un asemenea sistem, să-l pună pe roate şi acest sistem să funcţioneze”, subliniază cineastul.
În opinia sa, schimbarea în Republica Moldova trebuie să înceapă de la mentalitate. „Noi suntem încă „Homo sovieticus”, care a scăpat de sub tutela, ochiul, bastonul Partidului Comunist Sovietic, care era dur, dar avea nişte principii şi valori. Exact ca şi copiii care au scăpat de prezenţa părinţilor în apartament. Părinţii pot fi buni, pot fi răi, violenţi, nedrepţi cu copiii, beţivani, dar în momentul când ei nu sunt acasă, copiii fac ce vor. Iată noi încă suntem acei copii care în 25 de ani n-am reuşit să creştem în părinţi, în oameni responsabili pentru acest apartament, pentru acest mod de viaţă. Noi suntem încă acei copii care au scăpat la libertatea acţiunilor şi fac acum, repede, tot ce le trăsneşte prin cap. Pentru că e posibil foarte curând să se întoarcă părinţii ăia răi, violenţi şi să ne pedepsească pentru ceea ce facem acum pentru că ne dăm seama că nu facem bine în acest apartament”, spune Sergiu Prodan.
Un om independent este un om bogat. Un om bogat este un om independent. Bogăţia acestui om nu se măsoară în zerouri în conturi. Aceasta este convingerea regizorului. Or, în Republica Moldova bogătaşii sunt, de fapt, cei mai dependenţi, spune el. Aceștia nu au libertatea de a face ceea ce vor sau ce cred. Sunt nevoiţi să facă ceea ce trebuie, ceea ce sunt impuşi de situaţie, de concurenţă, de starea lucrurilor, de punctul în care au ajuns. Exact aşa şi ţara. Despre sine crede că este un om independent pentru că poate face ceea ce îi place. „Pot prin asta să-mi asigur existenţa, pot să renunţ la sume importante dacă, dintr-un motiv sau altul, ceea ce mi se cere să fac nu corespunde viziunilor mele”, a menţionat cineastul.
Sergiu Prodan consideră că în 10-15 ani Republica Moldova va fi tot aşa cum este acum. „Eu 25 de ani am sperat în creşterea, în depăşirea bolilor infantile şi ieşirea din infantilism, dar nu s-a întâmplat. Oricât de înalte ar fi jocurile, oricât de multe zerouri ar sta în spatele unei cifre, oricât de importante ar fi persoanele care încearcă să influenţeze, la nivel global ceea ce facem noi este un infantilism”, a conchis preşedintele Uniunii Cineaştilor.
---
Sergiu Prodan este regizor, scenarist, producător, cunoscut în special pentru filmul „Patul lui Procust”. Este fondator al Atelierului de PR şi publicitate „Sergiu Prodan”.
Anastasia Rusu, IPN
Materialele din Ciclul: „Gânduri despre şi pentru Moldova” sunt difuzate începând cu data de 18 iulie. Printre protagonişti îi avem pe: Dumitru Alaiba, Iurie Ciocan, Ana-Maria Ţulea, Ion Manole,Olga Gagauz, Stella Ciobanu, Iurie Leancă, Victor Parlicov, Doru Curoşu, Igor Meriacre, Valeria Şeican, Ciprian Raeţchi, Andrei Năstase, Ghenadie Gâlcă, Arcadie Barbăroşie,Valeriu Matei, Eugen Doga, Dumitru Postovan, Petru Macovei, Tatiana Negruş, Maia Sandu, Viorel Soltan, Valentin Guţan, Gheorghe Erizanu, Mariana Onceanu-Hadârcă,Viorel Cibotaru, Victor Micu, Sergiu Prodan, Igor Dodon, Aureliu Batrînac, Alexandru Pleşca, Dionis Cenuşa, Kalman Mizsei, Petru Bodarev, Marian Lupu, Iulia Iabanji, Pavel Filip, Andrian Candu.
