La 25 de ani de Independenţă, Agenţia de presă IPN „s-a autosesizat” să adune un portret a ceea ce constituie astăzi Republica Moldova. Pentru aceasta a provocat mai multă lume, inclusiv oameni de stat, politicieni, businessmeni, activişti civici, artişti, dar şi persoane fără funcţii şi titluri, dar care au ce spune. Tabloul generic se numeşte: „Gânduri despre şi pentru Moldova”.
---

Preşedintele Partidului Liberal Democrat din Moldova, Viorel Cibotaru: Chiar dacă armata Federaţiei Ruse are astăzi un rol limitat, ea serveşte drept simbol al ocupaţiei Republicii Moldova şi constituie o problemă serioasă în definitivarea procesului de tranziţie de la o republică autonomă în cadrul Uniunii Sovietice spre un stat independent.

– Cum este Republica Moldova la cei 25 de ani de Independenţă?

– În aceşti ani, în Republica Moldova au existat mai multe alternative conflictuale. O cale prevedea consolidarea statului moldovenesc, stat independent, membru al comunităţii internaţionale cu drepturi depline, membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite. O alternativă era revenirea în cadrul unei „Uniuni Sovietice” reformate, restructurate. Parţial am fost atraşi în acest scenariu prin aderarea, în 1994, la Comunitatea Statelor Independente. O alternativă a fost şi unirea cu România, care, de fapt, a fost o expresie a unei culturi, a unui vis neîmplinit, istoric, dar cu mai puţine repercusiuni politice sau geopolitice.

Aceste alternative şi-au lăsat amprenta asupra primilor ani. Chiar dacă am depăşit formal aceste situaţii, ele continuă să macine cel puţin opinia publică, îşi lasă amprenta asupra proceselor politice actuale. Pe de o parte avem dorinţa unei părţi a societăţii, cu viziuni nostalgice, de a se regăsi într-o aşa-numită familie a popoarelor din Uniunea Sovietică. Pe de altă parte există nostalgii vizavi de procesul de unificare cu România a Republicii Democratice Moldoveneşti din 1918 şi, într-un fel sau altul, regăsirea acestui teritoriu în cadrul unui stat comun, reîntregirea cu România. Lucrurile acestea ne însoţesc inclusiv cu acele probleme nesoluţionate care au rămas ca o piatră pe gâtul Republicii Moldova. Mă refer la conflictul transnistrean, cu prezenţa pe teritoriul Republicii Moldova a armatei Federaţiei Ruse. Chiar dacă ea astăzi are un rol limitat, serveşte drept simbol al ocupaţiei Republicii Moldova şi constituie o problemă serioasă în definitivarea procesului de tranziţie de la o republică autonomă în cadrul Uniunii Sovietice spre un stat independent.

– Care ar fi soluţia?

– Noi avem mai puţine posibilităţi să influenţăm procesele geopolitice, dar cel puţin pentru consolidarea statului Republica Moldova, avem nevoie de două lucruri esenţiale: retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, schimbarea statutului existent al acestor teritorii ocupate cu un statut deosebit în cadrul Constituţiei. Pe de altă parte, se cere intensificarea procesului de integrare firească în cadrul unui proces de globalizare pan-european, în cadrul integrării europene, în primul rând cu România. Sunt două procese absolut necesare pentru Republica Moldova. Moldova, fiind vecină cu România, membră a Alianţei Nord-Atlantice şi a Uniunii Europene, este absolut firesc ca integrarea noastră europeană să se desfăşoare împreună cu România, noi fiind parte a acestei naţiuni, a acestui popor şi având această istorie comună şi acest vis comun de a trăi împreună.

Atunci când există coeziune în clasa politică naţională, când există o concentrare a efortului naţional asupra unor probleme fundamentale de interes naţional, când există o focalizare a clasei politice asupra acestor sarcini, atunci nimic nu este imposibil. În cazul nostru, avem o problemă enormă cu clasa politică, care este molipsită şi erodată de un nivel de corupţie înalt, care a permis unui oligarh să captureze instituţiile statului şi să supună interesele naţionale ale statutului unor interese meschine, de clan. Aceasta este o problemă enormă, care a devenit o problemă sistemică. Cât timp nu este soluţionată această problemă, circumstanţele externe, care nu sunt astăzi în favoarea consolidării statalităţii Republicii Moldova, nu doar că vor opri aceste procese, dar pot să conducă la eşuarea acestui proiect de existenţă a Republica Moldova în calitate de stat independent.

– Cum am putea scăpa de acest fenomen?

– Cea mai sigură şi recomandabilă cale este cea a alegerilor, a susţinerii unor forţe politice capabile să efectueze reforme care să conducă la „dezoligarhizarea” regimului de guvernare. Aceasta se face prin schimbarea forţelor politice care guvernează ţara. La noi lucrurile au mers până într-atât încât oamenii să conştientizeze pericolul şi să iniţieze mişcarea protestatară, cea care nu este reprezentată de opoziţie, ci reprezintă inclusiv masivul elector al partidelor de guvernare. Nu exclud că nemulţumirea oamenilor poate să ajungă iar la cote înalte. Spiritul protestatar nu a dispărut nicăieri, chiar dacă oamenii astăzi sunt în stradă.

Partidul Liberal Democrat consideră că alegerea unui candidat comun al dreptei opoziţioniste acestei guvernări, la alegerile prezidenţiale din toamnă, este una dintre cele mai recomandabile căi de a schimba acest regim, această guvernare, de a efectua reformele, toate măsurile de „dezoligarhizare” şi „decapturizare” a statului, şi mai apoi continuarea reformelor europene în cadrul Acordului de Asociere, în cadrul acestui efort mobilizator care ar permite Republicii Moldova să devină un stat independent, capabil, integrat în sistemul comun european şi euroatlantic.

– Cine ar putea fi candidatul care să se bucure de susţinerea alegătorilor şi ce aşteptări aveţi de la scrutinul din toamnă?

– Un preşedinte trebuie să corespundă tuturor cerinţelor constituţionale, trebuie să fie o persoană cu experienţă politică pentru a conduce această mişcare de „dezoligarhizare” şi „decapturizare” a instituţiilor statului şi de a fi în fruntea luptei cu corupţia. Acestea sunt sarcinile pe care viitorul preşedinte trebuie să le aibă ca prioritare. Toate celelalte sarcini reiese din calitatea preşedintelui de garant al Constituţiei.

Pe lângă faptul că această formulă de anunţare a alegerilor prezidenţiale a fost una în afara înţelegerii mele a Constituţiei, într-un fel sau altul ea întruneşte condiţiile aşteptărilor oamenilor. Oamenii îşi doresc ca preşedintele să fie ales direct de către popor. În ce măsură corespunde sistemului politic, în ce măsură noi iarăşi devenim o republică semi-prezidenţială, semi-parlamentară – este o discuţie aparte.

Noi vom monitoriza procesul electoral, nu vom permite ca acea încercarea de a frauda alegerile, care este astăzi în plină desfăşurare, să ia proporţiile unei fraude electorale majore. Când mă refer la fraudarea alegerilor, mă refer la acele acţiuni care sunt întreprinse de reprezentanţii guvernării în teritoriu, modul în care ei au început să acţioneze în vederea pregătirii alegerilor anticipate, acelor acţiuni pe care le întreprind la nivelul viitoarelor comisii electorale vizavi de finanţarea partidelor, modul în care vor fi cheltuiţi banii în această campanie – totul vorbeşte despre faptul că Partidul Democrat de pe acum încalcă Codul Electoral. Noi vom sancţiona, vom ieşi cu anumite decizii în acest sens în cadrul Comisiei Electorale Centrale şi vom face tot posibilul ca alegerile să se desfăşoare într-un mod cât mai mult posibil cinstit, transparent şi corect.

– Revenind la independenţă, care sunt cele mai mari realizări şi cele mai mari eşecuri pe care le-a avut statul?

– Până la urmă, cele mai mari realizări sunt existenţa în continuare a unei autoidentificări geoistorice a poporului care trăieşte în Republica Moldova. Conştientizarea faptului că noi suntem europeni. A doua cea mai mare realizare este procesul de educaţie civică a oamenilor. Ea nu se vede la prima vedere, dar este un produs al mai multor decenii de schimbare a modului de viaţă, a modului de gândire, care nu ar trebui să afecteze tradiţiile naţionale, traiul nostru, care este unul destul de specific.

Eşecurile noastre provin inclusiv din realizările noastre. Mişcarea noastră spre o integrare europeană a făcut ca Republica Moldova să devină un stat foarte deschis pentru comerţ, pentru fluxurile oamenilor. Iar atunci când încă nu ai suficiente instituţii ale statului care să funcţioneze în conformitate cu regulile bunei guvernări, atunci şi cele mai mici intenţii de a submina independenţa acestui stat devin foarte eficiente. Şi noi am văzut, chiar după exemplul atacului asupra sistemului bancar, posibilitatea de a transforma Republica Moldova într-o „spălătorie de bani murdari”. Capacitatea de a fura miliardul din rezervele valutare ale ţării vorbeşte despre faptul că instituţiile sunt foarte fragile şi, la primul atac raider, au cedat şi au pus în pericol existenţa statului.

Republica Moldova este dependentă de condiţiile pe care le pun alţi actori, este dependentă în mod financiar de ajutorul şi asistenţa care este acordată din exterior, în primul rând din partea lumii occidentale. Pe de altă parte, este dependentă de acea ocupaţie pe care o efectuează Federaţia Rusă şi de acea prezenţă nu doar militară, dar şi politică susţinută, o prezenţă care conduce spre ingerinţe directe în afacerile Republicii Moldova. Din acest punct de vedere, Moldova este dependentă de unele fenomene negative, nu este capabilă să riposteze la timp şi permanent unor încercări de a dirija viaţa noastră în pofida dorinţelor noastre şi în alte direcţii decât noi ne dorim.

– Cum vedeţi statul peste zece ani?

– În zece ani nu cred că ne vom muta în Asia sau în Australia sau la Polul Nord. Vom fi tot aici, în centrul Europei. Sigur că mi-aş dori foarte mult să văd un stat civilizat, care să se înghesuie în primele 50 de poziţii ale oricărui rating internaţional, fie că vorbim de raportul naţional de dezvoltare, fie că vorbim de lista ţărilor cu cel mai înalt Produs Intern Brut pe cap de locuitor, fie de lista ţărilor unde sunt respectate cel mai bine drepturile omului. Să ne înghesuim în primele 50 de ţări cu cel mai înalt nivel de dezvoltare. Acesta este visul meu.

Ţările sunt asociate în grupuri mai mari. Cea mai de succes şi cea mai aplicabilă pentru noi este Uniunea Europeană. Eu cred că doar în această comunitate europeană putem nu doar să supravieţuim ca stat, dar şi să ne dezvoltăm ca naţiune şi să oferim cetăţeanului cel mai înalt nivel de trai posibil.
---

Viorel Cibotaru este preşedintele Partidului Liberal Democrat din Moldova din 18 iunie 2016. A fost jurnalist şi comentator politic. A îndeplinit funcţia de ministru al apărării în Guvernul condus de Chiril Gaburici.

Anastasia Rusu, IPN

Materialele din Ciclul: „Gânduri despre şi pentru Moldova” sunt difuzate începând cu data de 18 iulie. Printre protagonişti îi avem pe: Dumitru Alaiba, Iurie Ciocan, Ana-Maria Ţulea, Ion Manole,Olga Gagauz, Stella Ciobanu, Iurie Leancă, Victor Parlicov, Doru Curoşu, Igor Meriacre, Valeria Şeican, Ciprian Raeţchi, Andrei Năstase  Ghenadie Gâlcă, Arcadie Barbăroşie,Valeriu Matei, Eugen Doga, Dumitru Postovan, Petru Macovei, Tatiana Negruş, Maia Sandu, Viorel Soltan, Valentin Guţan, Gheorghe Erizanu, Mariana Onceanu-Hadârcă, Iulia Iabanji, Aureliu Batrînac, Viorel Cibotaru, Petru Bodarev, Sergiu Prodan, Igor Dodon etc. Au mai acceptat să ofere interviuri Nicolae Timofti, Andrian Candu, Pavel Filip etc.