La 25 de ani de Independenţă, Agenţia de presă IPN „s-a autosesizat” să adune un portret a ceea ce constituie astăzi Republica Moldova. Pentru aceasta a provocat mai multă lume, inclusiv oameni de stat, politicieni, businessmeni, activişti civici, artişti, dar şi persoane fără funcţii şi titluri, dar care au ce spune. Tabloul generic se numeşte: „Gânduri despre şi pentru Moldova”.
---

Directorul executiv al Asociaţiei Presei Independente, Petru Macovei: Dacă vom avea conducători care cu adevărat vor lupta contra corupţiei şi pentru integritatea funcţionarilor, atunci avem şanse să ne dezvoltăm. În caz contrar, peste 10 ani s-ar putea să nu mai existe Republica Moldova.

– Anul acesta marcăm 25 de ani de la proclamarea Independenţei Republicii Moldova. Cum arată ţara la un sfert de veac?

– Sigur că foarte diferită de cum era Republica Moldova acum 25 de ani. Lucrurile s-au schimbat extrem de mult pe toate domeniile. Ne-am fi dorit să fi avansat mai mult, dar pentru că ţara noastră are noroc de multe lucruri, însă are nenoroc de conducători, care se gândesc la binele cetăţenilor acestei ţări mai puţin decât la interesul personal, ne-a împiedicat să ajungem un stat dezvoltat la 25 de ani de Independenţă. Aparent este un termen istoric foarte mic, dar în realitate sunt ţări care în aceeaşi perioadă au reuşit să rezolve probleme foarte mari şi au reuşit să dezvolte ţara şi să o modernizeze foarte mult. Aceasta arată că am avut o perioadă a speranţelor ratate şi a viselor nerealizate. Certitudinea mea este că principalii vinovaţi de starea de lucruri din acest moment sunt politicienii care au guvernat din anul 1992 încoace şi am avut parte de tot spectrul politic, şi dreapta, şi centru, şi stânga la guvernare. Probabil că nici unul din aceste curente ideologice nu este viabil să ducă ţara la o normalitate.

– Care sunt cele mai mari eşecuri pe care le-a admis guvernarea şi societatea în aceşti ani?

– Principalul eşec este că Moldova nu a reuşit să iasă din zona de influenţă a Federaţiei Ruse, ceea ce au reuşit să facă ţările baltice. Dacă am fi mers alături de ele în 1991-1992 şi am fi avut guvernanţi care se gândesc la binele acestei ţări şi nu la interesele lor, guvernanţi care nu se lasă influenţaţi de diverse centre geopolitice mondiale, sunt sigur că Republica Moldova era să fie în acest moment membră a Uniunii Europene şi o ţară cu o stabilitate financiară şi economică, o ţară în care cetăţenii au un grad de bunăstare mult mai mare decât îl au acum şi nu ar fi fost ţinta unor furtuni geopolitice. Moldova, în 25 de ani, tot în situaţia asta a fost. Dintr-o influenţă în alta, de la războiul în regiunea transnistreană şi situaţia din sudul republicii până la nemulţumirea socială care a dus în anul 2000 la schimbarea practic la 180 de grade a curentului de dezvoltare a ţării pentru ca în anul 2009 să se revină aparent la o dezvoltare pe calea europeană. Însă ultimii şase ani au fost rataţi.

– Dar dacă vorbim despre realizări, care ar fi cele mai importante?

– În primul rând, realizările ţin de faptul că foarte mulţi cetăţeni ai ţării noastre au avut posibilitatea să se dezvolte ca personalităţi. Mulţi dintre ei în străinătate, dar şi în ţara noastră, oameni care au reuşit să-şi valorifice potenţialul foarte mult în această perioadă şi aceasta s-a datorat deschiderii care a fost după 1992 şi accesului pe piaţa muncii din străinătate, posibilitatea de a studia. Generaţiile din ultimii 25 de ani au fost mai fericite pentru că au avut această posibilitate pe care noi nu am avut-o.

Pe plan economic, ţara noastră, din păcate, nu a reuşit să se consolideze ca o economie de piaţă viabilă pentru că au fost cursuri de dezvoltare diferite, de dreapta şi de stânga. Nu s-au creat condiţii pentru dezvoltarea sănătoasă a businessului mic. Au fost şi mai sunt investiţii în Republica Moldova, însă cadrul legislativ nu este foarte stimulator pentru marile investiţii străine. Da, în Republica Moldova au venit multe companii internaţionale, însă şi mai multe au renunţat să vină pentru că condiţiile existente, şi în special corupţia, descurajează marile investiţii şi aceasta este o mare ratare. Vedeţi, mă întrebaţi despre realizări şi tot la ratări ajungem pentru că sunt lucruri bune şi rele. Dacă e să punem pe cântar, din păcate, trebuie să constatăm că în 25 de ani s-au întâmplat mult mai multe lucruri rele şi balanţa înclină spre ratări decât spre realizări.

– Cum a evoluat mass-media?

– Sigur că după anul 1992 s-au produs schimbări foarte multe, importante şi necesare. Dar şi aici am avut perioade bune şi perioade proaste. Faptul că Republica Moldova la momentul actual este o ţară, conform ratingurilor internaţionale, cu o presă parţial liberă indică asupra faptului că anumite procese de dezvoltare democratică pe segmentul media s-au produs. Jurnaliştii au fost şi sunt în mare parte liberi în exprimare. Libertatea presei este garantată de Constituţie şi o mulţime de acte legislative şi hotărâri guvernamentale. În paranteze trebuie să spunem că nu toate legile acestea funcţionează, dar lucrurile s-au schimbat în bine după 1992. Nu mai avem monopolul statului. Iarăşi, trebuie să constatăm una albă şi una neagră – nu avem monopolul statului, în schimb avem proces de monopolizare privată şi „oligarhizarea” mass-media, lucru care influenţează nociv libertatea de exprimare şi pluralismul de opinie.

Sigur, situaţia din 2016 versus situaţia din 1992 este mai bună, dar este insuficientă pentru a spune că 25 de ani au fost consumaţi pentru dezvoltarea democratică a ţării. În special, involuţiile pe segmentul media din ultimii 3-4 ani indică asupra faptului că Republica Moldova încet, dar sigur, se întoarce spre un regim de guvernare care descurajează libertatea de exprimare şi libertatea presei. Lucrurile acestea sunt regretabile pentru că Republica Moldova a avut şansa pe care nu au avut-o colegii noştri din alte ţări post-sovietice – georgienii şi ucraineni,  care sunt invidioşi în sensul bun al cuvântului la câte şanse a avut Republica Moldova după anul 2009, unica ţară care a obţinut regimul liberalizat de vize din cadrul Parteneriatului Estic, prima ţară care a semnat Acordul de Asociere şi căreia i s-au deschis perspective foarte mari. Iarăşi, UE deschide uşile ca în proverbul acela: te învaţă să pescuieşti, dar nu-ţi dă peştele. Trebuie să avem guvernanţi capabili să ducă lucrurile în direcţia bună. Noi, din păcate, am avut în perioada aceasta guvernanţi care au ştiut doar să exploateze mediatic şi în interes personal, privat, de business aceste avantaje, nu în interesul cetăţenilor în ansamblu.

– În ultimii ani au fost făcute modificări importante în legislaţia care reglementează activitatea mijloacelor de informare în masă. Totuşi de ce rămâne monopolizarea o problemă a sectorul dat?

– Foarte simplu, revenim la marea noastră problemă şi, probabil, unica – clasa noastră politică care are mentalitate cripto-sovietică. Oameni care nu s-au putut detaşa de acel regim, chiar dacă unii dintre ei sunt foarte tineri, şcoliţi în occident, dar sunt moştenitorii birocraţiei de tip sovietic, care nu înţeleg că într-o democraţie deciziile se iau în interesul cetăţeanului, în interesul public şi nu în interesul personal.

De ce situaţia în media rămâne aşa cum este? Tocmai pentru că în 25 de ani, cu unele mici perioade care ne-au insuflat anumite speranţe, dar foarte repede am revenit cu picioarele pe pământ şi ne-am dat seama că din nou am fost păcăliţi, cu unele mici perioade de revigorare, politicienii care au guvernat această ţară nu şi-au dorit să scape din mâinile lor controlul asupra instituţiilor media. Ei şi-au dorit, acum poate şi mai mult îşi doresc, să controleze jurnaliştii pentru ca prin intermediul acestora să controleze minţile oamenilor.

Este o strategie care chiar şi pe termen scurt, dar cu atât mai mult pe termen mediu şi pe termen lung, este nocivă pentru dezvoltarea democratică a ţării. Aşa s-a întâmplat şi pe timpul guvernării comuniste, când toţi şi toate erau controlate şi exista un trust media controlat de Partidul Comuniştilor, cu mici insuliţe ale libertăţii presei. Aşa se întâmplă şi la momentul actual, când Partidul Democrat deţine cea mai mare companie media şi încearcă să-şi subordoneze şi alte instiuţii sau să le reducă la tăcere pe cele care prezintă un alt punct de vedere.

– Cât de mult s-a schimbat mentalitatea consumatorilor de media în toţi aceşti ani?

– Foarte mult. Cetăţenii moldoveni au acces la instituţiile media din străinătate, care oferă altă calitate a produsului. În acelaşi timp, am rămas conectaţi la piaţa media rusească, care este controlată şi mai mult decât în Republica Moldova de către structurile statului cu implicaţiile politice şi geopolitice corespunzătoare. Aceasta înseamnă că o parte a cetăţenilor Republicii Moldova, în special oamenii trecuţi de prima tinereţe, care au anumite obişnuinţe, rămân ostatici ai unei gândiri promovate de mijloacele de presă ruseşti în cea mai mare parte şi acest lucru indică asupra faptului că per ansamplu schimbările şi pe acest domeniu nu sunt foarte vizibile.

Oamenii sunt „zombaţi” de către posturile ruseşti, în special de televiziune. Aceasta nu înseamnă că ele trebuie interzise. Trebuie doar să oferim şansa cetăţenilor noştri să aibă acces la produse jurnalistice de calitate, realizate în Moldova, în Europa sau în Rusia, nu contează. Dar pentru ca cetăţenii să aibă această dexteritate şi această capacitate să aleagă între un produs de proastă calitate şi unul de calitate bună, trebuie să li se ofere aceste modele. La noi, din păcate, avem modele de prost jurnalism oferit din străinătate, în special din Federaţia Rusă, şi avem modele de foarte proastă calitate jurnalistică, oferite de unele trusturi de media din ţara noastră. Şi atunci este important, dar nu ştiu dacă este realizabil în condiţiile în care politicienii vor să-şi menţină controlul, este important să fie dezvoltate politici publice care ar ajuta la consolidarea mediei independente în ţara noastră, atât cât a mai rămas.

– Presa are nevoie de surse de finanţare. Or, la noi în ţară este foarte greu la acest capitol. Ce trebuie să facă mass-media pentru a fi independente financiar?

– Independenţa editorială este determinată de independenţa financiară, categoric.  Se întâmplă în toată lumea. Dacă facem o analiză să vedem piaţa mică a Republicii Moldova, cu un volum al publicităţii care nici nu se apropie de 20 de milioane de euro, constatăm că există o grămadă de instituţii de presă. Apare întrebarea firească, pe o piaţă insuficientă financiar din punct de vedere al publicităţii şi al investiţiilor existente, cum se dezvoltă? De ce există aceste instituţii? Răspunsul este la suprafaţă. Pentru că ele sunt utilizate de diferite curente politice, politicieni şi oameni de afaceri care doresc să se lanseze în politică sau să-şi consolideze businessul.

Pe această piaţă, care este doldora de instituţii partizan-politice, iar piaţa publicităţii este şi ea controlată politic, este hipergreu pentru o instituţie media să se lanseze şi să se menţină fără suportul financiar venit din granturi. Exemplele de afaceri viabile în domeniul mass-media, care să nu aibă implicaţii politice sau administrative sau de alt gen poţi să le numeri pe degetele unei singure mâini. În rest, sunt instituţii care sunt la limita supravieţuirii sau care supravieţuiesc prin accesarea unor fonduri din străinătate, de la partenerii de dezvoltare ai Republica Moldova, ambasadele străine care încă mai susţin independenţa presei, lucru pentru care trebuie să le fim recunoscători. Dacă nu ar fi susţinerea lor, mă îndoiesc că în Republica Moldova am putea vorbi în acest moment de o cât de mică libertate de instituţii media, care ar prezenta opinii de alternativă.

– Uitându-ne în urmă la cei 25 de ani, cum credeţi cât de independentă este până la urmă Republica Moldova?

– Nu cred că o ţară cum este Republica Moldova, care nu este o super putere nici la nivel local, cu atât mai puţin la nivel internaţional, ar putea fi absolut independentă. Totuşi, mi-ar fi plăcut ca la 25 de ani de independenţă să vorbim despre o mai puţină dependenţă de piaţa energetică a Federaţiei Ruse, prin intermediul căreia au loc şantajuri politice şi aceasta este foarte clar, nu cred că poate fi negat. Economia ţării este în continuare orientată foarte mult către piaţa din est, deşi trebuie să recunoaştem că în ultimii ani în special, odată cu apropierea ţării noastre de UE lucrurile au început să se schimbe şi unele schimbări mai continuă. Sper să existe această evoluţie şi să nu batem pasul pe loc pentru că avem certitudinea că în ultimii doi ani s-a cam bătut pasul pe loc în toate domeniile.

Eu cred că dacă lucrurile s-ar fi întâmplat în Republica Moldova la fel ca în ţările baltice, ţara s-ar fi dezvoltat altfel. Conducătorii din aceste ţări au luat nişte decizii care nu au fost pe placul tuturor, au fost şi terapii de şoc, dar după o perioadă de timp şi economia, şi în general societăţile au început să se mişte într-o direcţie bună şi ţările baltice sunt acolo unde sunt, iar Republica Moldova încă se bălăceşte între vest şi est. Asta este o dovadă a inconsecvenţei politice, iar aceasta s-a transmis foarte repede cetăţenilor pentru că oamenii nu pot să aştepte la nesfărşit.

– Spuneţi că ţara în aceşti ani a tot pendulat spre vest sau spre est, cum o vedeţi peste 10-15 ani?

– Eu sper că în 10 ani Republica Moldova va reuşi să propulseze sau să aleagă nişte conducători care n-au nicio treabă cu generaţia actuală de conducători, care şi-au demonstrat cu vârf şi îndesat incapacitatea. Dacă ei nu sunt capabili, atunci trebuie să plece, trebuie să vină o nouă generaţie, cu oameni care se vor gândi la interesul public şi la dezvoltarea acestei ţări pe o durată mai lungă decât durata mandatului lor. Eu sper să se întâmple această schimbare a generaţiei de politicieni pentru că, dacă aceasta se va întâmpla, se vor schimba şi percepţiile publice. Noi ne-am convins în aceşti 25 de ani că majoritatea absolută a cetăţeanilor moldoveni nu sunt incapabili să înţeleagă. Ei au capacitatea de a înţelege şi o capacitate foarte mare de răbdare, însă dacă politicienii vor continua să ofere non-exemple de corectitudine de guvernare, atunci lucrurile în Moldova nu au nicio şansă să se schimbe. Dacă vom învăţa, vom înţelege, vor apărea. Dacă vom avea conducători care cu adevărat vor lupta contra corupţiei şi pentru integritatea funcţionarilor, atunci avem şanse să ne dezvoltăm. În caz contrar, peste 10 ani s-ar putea să nu mai existe Republica Moldova.
---

Petru Macovei este directorul executiv al Asociației Presei Independente. Este secretarul Consiliului de Presă, mecanismul de autoreglementare a mass-media. În trecut a fost editor-șef al săptămânalului independent „Ora Locală” și editor radio la Compania de Stat „Teleradio-Moldova”.

Anastasia Rusu, IPN

Materialele din Ciclul: „Gânduri despre şi pentru Moldova” sunt difuzate începând cu data de 18 iulie. Printre protagonişti îi avem pe: Dumitru Alaiba, Iurie Ciocan, Ana-Maria Ţulea, Ion Manole,Olga Gagauz, Stella Ciobanu, Iurie Leancă, Victor Parlicov, Doru Curoşu, Igor Meriacre, Valeria Şeican, Ciprian Raeţchi, Andrei Năstase  Ghenadie Gâlcă, Arcadie Barbăroşie,Valeriu Matei, Eugen Doga, Dumitru Postovan, Nicolae Botgros, Igor Dodon, Iulia Iabanji, Mariana Onceanu Hadârcă, Maia Sandu etc.