Op-Ed
	Acțiunile guvernării în 2018 a oferit din nou lecții utile pentru UE, pe care aceasta urmează să le învețe pentru a preveni noi episoade de distanțare a Moldovei de obiectivul integrării europene...
Dionis Cenuşa

Tematica integrării europene a ocupat un loc central pe agenda politicului moldovenesc în anul 2018, însă nicidecum nu din cauza progreselor, ci a multiplelor eșecuri. În decursul anului, guvernarea a ignorat cu regularitate numeroasele apeluri ale Uniunii Europene – de la revizuirea deciziei de „amnistiere fiscală” și urgentarea investigației pe marginea furtului din sistemul bancar, până la anularea alegerilor locale din Chișinău. Încălcarea angajamentelor față de partenerii europeni s-a soldat cu deteriorarea reputației țării și cu înghețarea asistenței financiare. UE a echivalat scrutinul parlamentar din 24 februarie 2019 drept test pentru guvernare, de care la fel depinde reluarea sprijinului financiar (IPN, 18 Septembrie 2018).

Regresele observate în Moldova au complicat serios dialogul dintre instituțiile europene și guvernanții din Partidul Democrat. În loc să repare erorile, partidul de la guvernare a încercat să compenseze răcirea relațiilor cu Bruxelles-ul cu activizarea discuțiilor cu SUA (Europa Liberă, 7 Decembrie 2018), pentru care au folosit poziționarea sa anti-rusească. Dinamica inhibată pe axa Bruxelles-Chișinău a contrastat cu un dialog intens cu Social Democrații de la București, care la fel au traversat situații acide în raporturile cu UE. Președinția rotativă a României în UE în prima jumătate a lui 2019 (IPN, 18 Iunie 2018) este privită cu așteptări majore de către Partidul Democrat, care are nevoie de aliați în interiorul UE, pentru a trece peste dificultățile post-electorale din 2019. Guvernanții moldoveni deja au beneficiat de sprijinul autorităților române, care s-au împotrivit menționării Moldovei într-un context negativ în concluziile Consiliului UE de la finele lunii noiembrie 2018.

Apartenența la Partidul Popular European a ajutat opoziția anti-guvernamentală să promoveze în interiorul Parlamentului European o abordare mai realistă vizavi de situația din Moldova. În consecință, europarlamentarii au adoptat două rezoluții extrem de critice cu privire la Moldova. Prima rezoluție a rezultat ca reacție la invalidarea alegerilor din Chișinău (5 iulie 2018), iar a doua a dat calificative joase nivelului de realizare a Acordului de Asociere (14 Noiembrie 2018). Implicarea vizibilă a Parlamentului European a fost practic echivalată de către Partidul Democrat cu un amestec în politica internă moldovenească (IPN, 9 Iulie 2018). Un rol semnificativ în informarea oficialilor europeni despre status-quo-ul moldovenesc l-a avut sectorul non-guvernamental. Acesta a reușit să canalizeze către UE diverse recomandări de reformă, respinse de către Partidul Democrat în cadrul dezbaterilor la nivel național.

Cele 3 progrese majore

Chiar dacă cu varii rezerve, în prima jumătate a lui 2018, reformele agreate cu UE au avut un ritm mai pozitiv. În consecință, UE a fost la un pas de a acorda asistența macro-financiară deja în luna septembrie 2018, decizie abandonată după invalidarea alegerilor locale din Chișinău în luna iulie, câștigate de către reprezentantul opoziției extra-parlamentare. Din acel moment, s-a intensificat percepția că agenda reformelor convenite cu UE a fost încetinită, accentul fiind pus pe măsuri mai degrabă populiste, îndreptate spre recrutarea electoratului. Inițiativele populiste au încorporat sectoarele sensibile ale electoratului, precum lucrătorii din sectorul public, a căror ademenire poate avea efect electoral multiplicator. Astfel, conform noii legi de salarizare a bugetarilor, în vigoare din 1 decembrie 2018, remunerarea a peste 80 mii de bugetari va spori între circa 10-80%. Alte acțiuni populiste au vizat populația din mediul rural. Acolo au fost desfășurate proiecte de infrastructură, precum reparația drumurilor, deseori fără pregătirea necesară și cu favorizarea evidentă a circumscripțiilor electorale care nu susțin opoziția (Expert-Forum, 15 Noiembrie 2018).

Este cert faptul că dialogul UE-Moldova a trecut printr-o perioadă de răcire și dezangajare din partea guvernării moldovenești. Totuși, pot fi evidențiate câteva progrese care au marcat pozitiv procesul de integrare europeană a țării.

1. Îmbunătățirea cunoștințelor în UE despre agenda reformelor din Moldova. Realitățile moldovenești au devenit extrem de mediatizate pe plan regional și la nivel continental. Acest lucru a forțat guvernarea să acționeze în grabă și să comită greșeli, care au putut fi elucidate de către opoziție, mass-media independentă și societatea civilă. A sporit exactitatea rapoartelor elaborate de către instituțiile europene, unde se regăsesc deficiențele celor mai recente politici ale guvernării. Volumul informației critice furnizată către Bruxelles a combătut deseori versiunea pozitivă a stării lucrurilor, ilustrată de către autoritățile moldovenești. Irascibilitatea guvernării din cauza imposibilității de a controla comunicarea externă s-a observat prin învinuirea opoziției de faptul că pătează imaginea țării la Bruxelles. Familiarizarea mai bună cu structura reformelor permite UE să calibreze acțiunile sale pentru a sprijini mai eficient implementarea Acordului de Asociere.

2. Menținerea simpatiilor pro-UE în societate indiferent de obstacole. Maximizarea conflictului politic între forțele care se asociază cu UE, guvernarea condusă de către Democrați și opoziția extra-parlamentară, a creat condiții prielnice pentru risipirea sprijinului față de UE. Dar nici atacurile mediatice anti-UE (IPN, 9 Iulie 2018) și nici contradicțiile dintre putere și opoziție nu au diminuat drastic gradul de simpatii proeuropene. Unele estimări atestă că acestea au sporit pe parcursul lui 2018, fără a fi alterate de eforturile masive ale președintelui Igor Dodon de a solidifica contactele cu Moscova și Uniunea Economică Euroasiatică (IPN, 22 Mai 2018). Nici jocul dual al guvernării, care s-a opus constant cerințelor justificate ale UE în domeniul reformelor și, totodată, a folosit un mesaj pro-european insistând pe introducerea integrării europene în Constituție (IPN, 22 Octombrie 2018), nu a provocat căderi masive în sprijinul public față de UE. Înghețarea asistenței macro-financiare la fel nu avut impact negativ asupra vectorului pro-UE. Aparent, cetățenii au calificat gestul UE drept penalizare meritată a guvernării (IPN, 18 Septembrie 2018). Unele sondaje indică menținerea sau chiar creșterea simpatiilor proeuropene deasupra celor pro-Uniunea Euroasiatică. Iar altele arată o scădere de practic 10% a simpatizanților proeuropeni(Vezi Tabelul). Totuși, în niciunul din cazuri, opțiunea publică favorabilă Uniunii Euroasiatice nu a depășit-o pe cea pro-UE.

Tabel. Evoluția simpatiilor pro-UE în anul 2018, %

Sursa: Institutul pentru Politici Publice; IRI.org

3. Consolidarea exporturilor către UE – datorită României. Avansarea interconectării comerciale cu piața europeană reprezintă unul din progresele importante în domeniul integrării europene. Pe parcursul lui 2018, volumul exporturilor către UE a fost în creștere și a atins circa 70% din totalul exporturilor. În linii mari, reorientarea companiilor producătoare și exportatoare dețin meritul pentru avalanșa livrărilor de bunuri către consumatorii europeni.

Proximitatea geografică și numeroasele similitudini de ordin socio-istoric-cultural a permis ca circa jumătate din produsele moldovenești livrate în UE să se oprească în România. Astfel, țara vecină și-a consolidat pozițiile de principală piață de desfacere pentru Moldova, iar Rusia a fost deposedată de pârghiile comerciale de influență, chiar dacă președintele Igor Dodon încearcă să le recupereze. Cu toate acestea, comerțul exterior cu UE necesită sustenabilitate și diversificare, care să flexibilizeze comerțul și să-l facă rezistent în fața practicilor protecționiste, aflate în ascensiune pe plan internațional. Pentru acest lucru este necesară extinderea gamei de producție agro-alimentară (produse de origine animală) și sporirea capacităților de producție pentru acoperirea cotelor permisibile pentru UE (mere, roșii, zahăr prelucrat, porumb dulce etc.). Calitatea produselor și siguranța alimentară sunt două direcții cruciale pentru a valorifica pe deplin cererea de pe piața europeană și a descoperi alte piețe în interiorul UE, dincolo de cea română. În acest sens, sunt importante investițiile străine calitative, care vor ezita să intre în Moldova până când nu este readusă încrederea în justiția moldovenească.

Cele 3 eșecuri majore

Interesul electoral a prevalat în deciziile politice ale guvernării. Aceasta a sacrificat oportunitatea de a face corecții în relația moldo-comunitară, cu scopul de a pregăti terenul legal necesar, deși în mod controversat, pentru alegerile parlamentare din 2019. În asemenea condiții, Partidul Democrat a admis în mod deliberat eșecurile în relația cu UE, dar fără să le poată gestiona de o manieră benefică pentru interesul național.

Deși principalele eșecuri pe dimensiunea integrării europene revin guvernării de la Chișinău, cel puțin un eșec poate fi atribuit UE, ale cărei ezitări de a activa condiționalitatea a încurajat Partidul Democrat să anuleze rezultatele alegerilor din Chișinău.   

1. Întărirea calificativului de „stat capturat”. Din discursuri neoficiale la nivel european recunoașterea existenței “statului capturat” a pătruns în documente oficiale, precum rezoluțiile legislativului european. Mai exact, pe 5 iulie 2018, europarlamentarii au evidențiat faptul că instituțiile de stat din Moldova se află într-o criză profundă, standardele democratice sunt deteriorate, iar justiția îndeplinește ordine politice, toate considerate un exemplu al “statului capturat” (Parlamentul European, 5 Iulie 2018). La o diferență de câteva luni, în noiembrie 2018 (Parlamentul European, 14 Noiembrie 2018), altă rezoluția votată de majoritatea eurodeputaților subliniază faptul că Moldova este capturată de interese oligarhice. Iar acestea subordonează majoritatea instituțiilor în stat – de la Parlament și justiție până la poliție, administrație publică și mass-media. Este evident caracterul politic al rezoluțiilor Parlamentului European, dar niciodată până în anul 2018, prezența fenomenului „statului capturat” nu a fost recunoscută atât de tranșant.

2. Înghețarea asistenței financiare. După 2 ani de la restabilirea asistenței bugetare a UE pentru Moldova, blocată în 2015 din cauza crizei din sistemul bancar, subiectul stopării asistenței europene a revenit din nou în discuție. De această dată cauzele suspendării țin de statul de drept, care a fost clătinat puternic de calitatea deciziilor judecătorești care au dus la anularea rezultatelor scrutinului din Chișinău. Instituțiile europene au specificat mai multe precondiții necesare pentru restabilirea finanțării, atât macro-financiare, cât și bugetare. Principala condiție invocată este legată de desfășurarea unor alegeri parlamentare corecte și libere, altele țin de îndeplinirea restanțelor, și anume finalizarea investigației fraudei bancare cu recuperarea fondurilor sustrase, combaterea corupției politice și asigurarea unei justiții independente (Delegația UE, 27 Noiembrie 2018).

3. Eșuarea mecanismului de condiționalitate. Un eșec serios înregistrat în 2018 constă din imposibilitatea UE de a preveni abaterea guvernării de la Chișinău de la precondițiile politice, centrate pe statul de drept. În mod practic, solicitarea de rectificare a hotărârilor judecătorești privind anularea alegerilor din Chișinău nu a rezistat în fața interesului de supraviețuire politică a conducerii (IPN, 3 Decembrie 2018). De fapt, Partidul Democrat a neglijat de două ori Bruxelles-ul. Prima dată atunci când a încălcat angajamentele cu privire la statul de drept, iar a doua oară când a refuzat să soluționeze criza politică, produsă de anularea voturilor chișinăuienilor. Astfel, Moldova a creat un precedent periculos pentru alte țări asociate – Georgia și Ucraina (IPN, 16 Iulie 2018), unde la fel pot fi observate indiciile “statului capturat”, în particular din cauza prezenței masive a grupărilor oligarhice în viața politică și publică (IPN, 8 Octombrie 2018).

În loc de concluzii

Anul 2018 a adus cu sine, pe de o parte, reducerea drastică a capacității guvernării de a induce în eroare partenerii europeni privind starea reformelor. Opoziția și societatea civilă s-au convertit în schimb în principalii mesageri credibili ai UE în Moldova. Totodată, sentimentele proeuropene s-au menținut deasupra vectorului euroasiatic în pofida declinului în relațiile bilaterale cu UE. De asemenea, s-a consolidat creșterea exporturilor către UE, prin filiera românească, care a diminuat, cel puțin temporar, impactul negativ al embargourilor rusești.

Pe de altă parte, prin acțiunile sale, guvernarea a exemplificat în mod repetat profunzimea fenomenului “statului capturat”, care a generat invalidarea rezultatelor alegerilor din capitala țării. În consecință, UE a suspendat nu doar asistența macro-financiară, dar și pe cea bugetară, care va fi restabilită în funcție de modul în care va fi derulat scrutinul electoral. Moldova a creat un precedent riscant în regiune, iar mecanismul de condiționalitate aplicat de către UE și-a demonstrat ineficiența în fața intereselor politice de supraviețuire a elitelor locale.

Involuțiile interne din UE în domeniul statului de drept în Ungaria, Polonia și România, dar și noile agresiuni ale Rusiei în Estul Ucrainei, a multiplicat numărul problemelor urgente de pe agenda UE. Inclusiv din acest motiv, integrarea europeană a Moldovei a putut fi mai ușor frânată de către interesele politice înguste din țară. În fine, acțiunile guvernării în 2018 a oferit din nou lecții utile pentru UE, pe care aceasta urmează să le învețe pentru a preveni noi episoade de distanțare a Moldovei de obiectivul integrării europene.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.