Seceta, degradarea solurilor și schimbările climatice pun presiune tot mai mare pe agricultura Republicii Moldova. Cum poate deveni sectorul agroalimentar mai rezilient, mai competitiv și mai aproape de standardele europene? Într-un interviu pentru IPN, Raimund Jehle, reprezentantul FAO – Organizația Națiunilor Unite Pentru Alimentație și Agricultură – în Republica Moldova, a vorbit despre soluții, investiții și viitorul agriculturii moldovenești.

Doamnelor și domnilor, bună ziua! Astăzi discutăm cu reprezentantul Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) în Republica Moldova, domnul Raimund Jehle. Domnule Jehle, vă mulțumim că ați venit la IPN și pentru că ați acceptat invitația noastră.

Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație. Este o plăcere să discutăm.

Domnule Jehle, ce înseamnă un sistem agroalimentar rezilient și durabil pentru Republica Moldova și cât de important este acesta pentru parcursul european al țării?

Cred că este întotdeauna o provocare să explici cuiva ce este un sistem alimentar și, probabil, este și mai dificil să explici ce înseamnă un sistem agroalimentar rezilient. Ceea ce trebuie să înțelegem în acest caz și de ce este important pentru Moldova este că, în prezent, produsele alimentare sunt tot mai strâns legate de multe alte domenii. Alimentația nu înseamnă doar modul în care produsele sunt obținute, ci și felul în care sunt consumate.

Este vorba despre tipul de resurse utilizate, despre energia folosită pentru procesare și despre energia consumată pentru transport. Prin urmare, este un sistem pe care dorim să îl facem mai durabil și mai rezilient. Prin reziliență înțelegem capacitatea de a face față șocurilor. Am văzut acest lucru în timpul pandemiei și în contextul crizei din Ucraina, când au apărut brusc provocări legate de disponibilitatea alimentelor și de producția alimentară.

Un sistem alimentar rezilient înseamnă că dorim să ne asigurăm că, în fața unor asemenea șocuri, inclusiv a celor climatice, sistemul și producția sunt mai bine pregătite. Desigur, acest lucru este foarte important pentru Moldova, nu doar pe baza experiențelor trecute, ci și în contextul procesului de aderare la Uniunea Europeană. Sistemele agroalimentare reziliente și aderarea la UE nu sunt două lucruri separate. Ele evoluează în paralel și se completează reciproc. Aderarea și integrarea europeană vor contribui, la rândul lor, la dezvoltarea unui sistem agroalimentar mai rezilient.

Ați vorbit despre provocări. Care sunt cele mai mari vulnerabilități cu care se confruntă astăzi agricultura din Moldova, de la schimbările climatice, secetă și degradarea solurilor până la rezistența antimicrobiană, și cum ajută FAO țara noastră?

După cum am menționat deja, toate aceste aspecte sunt strâns legate între ele. Schimbările climatice devin tot mai evidente și au un caracter tot mai pronunțat pe termen lung. Moldova este o țară care s-a confruntat de multe ori cu seceta. Nu este un fenomen nou, însă creșterea frecvenței secetelor este un aspect care trebuie luat tot mai mult în considerare. Aceasta este, fără îndoială, o provocare majoră.

Este necesar să trecem la culturi mai rezistente la secetă și să utilizăm tehnologii mai rezistente la secetă. De asemenea, trebuie să aplicăm așa-numitele metode de producție ale agriculturii inteligente din punct de vedere climatic, pentru a face față acestor amenințări multiple. Un alt domeniu important este reprezentat de bolile transfrontaliere și bolile animalelor. Pandemia ne-a arătat că acestea nu sunt ușor de controlat. Creșterea temperaturilor și schimbările climatice aduc, la rândul lor, noi provocări.

Din perspectiva FAO, sprijinim Moldova în dezvoltarea unei agriculturi inteligente din punct de vedere climatic. Oferim sprijin la nivel instituțional, dar și la nivelul fermelor, inclusiv prin instruirea agricultorilor. Promovăm și facilităm, de asemenea, o abordare de tip „One Health”. Este necesar să corelăm aspectele legate de bolile transfrontaliere ale animalelor cu un proces mai integrat în cadrul sistemelor agroalimentare despre care am vorbit anterior.

Cum sprijină FAO Moldova în alinierea politicilor și legislației agricole la standardele UE, oferind în același timp sprijin practic fermierilor din țara noastră?

Abordarea FAO și, cred eu, elementul său distinctiv constă în capacitatea organizației de a lucra atât în domeniul normativ și legislativ, cât și direct la nivelul fermelor și în zonele rurale. FAO are, la nivel global, o capacitate considerabilă în ceea ce privește standardele. În același timp, dispunem de o experiență importantă în colaborarea directă cu fermierii. Acestea sunt cele două modalități pe care le aplicăm și în Moldova.

Lucrăm la nivel instituțional și sprijinim Ministerul Agriculturii și Ministerul Mediului în elaborarea politicilor și în procesul de modificare a acestora. Un exemplu concret este sprijinul pe care îl oferim în prezent Ministerului Agriculturii pentru elaborarea unui plan de acțiuni privind reziliența.

Pe de altă parte, lucrăm direct cu fermierii. Dezvoltăm capacitățile acestora prin școli de câmp pentru agricultori, în domeniul producerii fructelor și legumelor, dar și în sectorul zootehnic și al producției de lapte. Astfel, micii fermieri dobândesc cunoștințe suplimentare care îi ajută să facă față provocărilor schimbărilor climatice și ale pieței, contribuind, totodată, la îmbunătățirea mijloacelor lor de trai în mediul rural.

În prezent, gestionați în Moldova proiecte în valoare de peste 7 milioane de dolari. Cât de importanți sunt donatorii și partenerii strategici pentru obținerea rezultatelor?

FAO este o organizație bazată pe membri, ceea ce înseamnă că, desigur, nu putem lucra fără donatori și parteneri. Totuși, aș dori să subliniez că termenul „donatori” este unul pe care îl privesc întotdeauna cu o anumită rezervă. De fapt, avem parteneri care ne oferă resurse, iar noi colaborăm cu ei și implementăm proiectele împreună. Avem parteneri, inclusiv guverne, care oferă resurse și a căror expertiză tehnică o valorificăm.

În contextul procesului de aderare la UE, Platforma de parteneriat agroalimentar, pe care o sprijinim în mod deosebit în cadrul Ministerului Agriculturii, este un exemplu relevant. Există finanțări din partea donatorilor instituționali și contribuții ale partenerilor care oferă resurse. În același timp, valorificăm expertiza tehnică relevantă.

Atunci când vorbim despre procesul de aderare la UE și, în special, despre aplicarea și adaptarea acquis-ului comunitar, avem nevoie de parteneri din Uniunea Europeană, de agenții pentru siguranța alimentelor, laboratoare și instituții statistice. Avem nevoie de parteneri care să ofere experiență practică în ceea ce privește implementarea. Prin urmare, FAO este strâns conectată la parteneri.

Nu este vorba doar despre statele membre, ci și, într-o măsură tot mai mare, despre sectorul privat. Sectorul privat joacă un rol important. Dacă dorim să facilităm investițiile în lanțurile valorice, acest lucru nu poate fi realizat exclusiv de guverne. Avem nevoie de parteneriate cu sectorul privat și, desigur, de societatea civilă, deoarece agricultura și sistemele agroalimentare au și componente și dimensiuni sociale. Societatea civilă trebuie, de asemenea, să fie un partener în procesul de implementare.

Să discutăm puțin despre inițiative. Cum pot Școlile de Câmp pentru Agricultori și dezvoltarea rețelei de servicii de extensie agricolă să îi ajute pe fermieri să ia decizii mai bune și să-și dezvolte afacerile? Cum reflectă acestea mesajul FAO „Inovează astăzi, hrănește ziua de mâine”?

Cred că Școlile de Câmp pentru Agricultori sunt un exemplu excelent al modului în care învățarea prin practică este aplicată cu o anumită îndrumare. Eu însumi provin dintr-o familie de fermieri. Știu că agricultorii au cunoștințe foarte bune, dar uneori au nevoie de timp pentru a se adapta. Și cred că este firesc. Dacă cultivi grâu sau produci legume, nu poți pur și simplu să aplici imediat o schimbare, spunând că vei modifica ceva, deoarece aceste schimbări pot avea implicații economice.

Învățarea prin practică și observarea modului în care pot fi aplicate schimbările reprezintă principiul de bază al școlilor de câmp pentru agricultori. Fermierii învață unii de la alții. Ei nu învață de la cineva care poate nu a produs niciodată. În acest fel, avem un exemplu foarte bun despre modul în care cunoștințele pot fi aplicate într-un mod durabil. Trăim într-un mediu în care tehnologiile agricole trebuie să evolueze în continuare.

Am vorbit despre schimbările climatice. Cu 20 sau 30 de ani în urmă, se practica aratul peste tot. Astăzi, nu mai arăm solul în același mod. Folosim așa-numita tehnologie „no-till”, adică agricultura fără arătură. Aceasta este o tehnologie care a evoluat, iar dezvoltarea ei trebuie să se bazeze nu doar pe recomandările serviciilor de extensie agricolă. Fermierii trebuie să învețe și unii de la alții.

Școlile de Câmp pentru Agricultori sunt un exemplu excelent de transfer de cunoștințe, dar și de aplicare a acestora într-un mod durabil, într-un limbaj pe care fermierii îl înțeleg.

Cum ajută FAO femeile din mediul rural să treacă de la munca agricolă și contribuțiile informale la antreprenoriat, leadership și o implicare mai mare în comunitățile lor?

Un lucru este foarte clar: accesul egal al femeilor și bărbaților la resurse, cunoștințe și inovații este important, nu doar în agricultură, dar mai ales în acest sector. Pe baza datelor colectate la nivel mondial, FAO constată că facilitarea accesului suplimentar la resurse și la oportunități de dezvoltare a capacităților femeilor din mediul rural, în domeniul tehnologiilor agricole și al metodelor de producție, reprezintă o oportunitate importantă pentru dezvoltarea unei agriculturi mai durabile.

FAO abordează în mod specific dimensiunea de gen prin proiectele și programele sale, prin analiza datelor și prin sprijinul acordat procesului de elaborare a politicilor. Sprijinim femeile din mediul rural, iar Anul Internațional al Femeilor din Mediul Rural 2026 reprezintă o oportunitate excelentă de a evidenția rolul acestora. Este, de asemenea, o ocazie de a identifica și de a face vizibile lacunele care încă există. Cred că este foarte important să întreprindem acțiuni suplimentare în acest context.

Aș dori să menționez și faptul că, în cadrul celebrării Zilei Mondiale a Alimentației din 2026, care va avea loc pe 15 octombrie la sediul nostru, FAO va premia 100 de femei agricultoare, considerate eroine la nivel mondial. Una dintre aceste 100 de femei este din Moldova. Prin urmare, contribuția femeilor la dezvoltarea agriculturii va beneficia, cu siguranță, de o atenție deosebită.

Domnule Jehle, cum pot comunitățile rurale să transforme legătura lor cu pământul într-o protecție mai bună a solului, apei și biodiversității, îmbunătățindu-și, în același timp, mijloacele de trai?

Cred că acesta este din nou un aspect important: protecția mediului și a biodiversității nu reprezintă o contradicție pentru dezvoltarea economică a agriculturii. Aș dori să vă ofer un exemplu din perioada în care am fost instruit ca fermier în Germania. La acea vreme, se depuneau eforturi considerabile pentru ca terenurile să fie nivelate și uniformizate. Toate pâraiele și elementele de biodiversitate, precum tufișurile mici de pe marginea terenurilor, erau eliminate.

Ulterior, s-a înțeles că avem nevoie de perdele forestiere de protecție și de zone biotopice pentru a putea avea o agricultură mai productivă. Știm că, în lipsa albinelor, vom avea probleme cu polenizarea. În consecință, producția de fructe și legume ar fi grav afectată. Trebuie să menținem biodiversitatea pentru a asigura și dezvoltarea economică a sectorului agricol.

Cred că este important să înțelegem că biodiversitatea nu reprezintă o contradicție și nici un obstacol. Ea este o oportunitate pentru a face agricultura mai rezilientă, așa cum am menționat la început.

Proiectul FAO privind neutralitatea degradării terenurilor se apropie de final. Ce rezultate concrete va lăsa în urmă, în special în ceea ce privește protecția solului, perdelele forestiere de protecție și gestionarea durabilă a terenurilor? Și cum pot aceste măsuri să contribuie la creșterea veniturilor fermierilor?

Primul lucru pe care aș dori să îl menționez este că acest proiect a contribuit, în principiu, la promovarea gestionării durabile a terenurilor în anumite zone, precum Orhei și Rezina. Acolo putem vedea aplicarea concretă a acestui concept. Un al doilea aspect este sistemul de monitorizare a solului. Au fost pregătite aproximativ 130 de hectare de perdele forestiere de protecție.

De asemenea, în cadrul proiectului au fost elaborate aproximativ 32 de planuri locale de acțiuni, iar peste 1.600 de fermieri au beneficiat de instruire. Atunci când vorbim despre neutralitatea degradării terenurilor, în sensul literal al termenului, proiectul contribuie la reducerea eroziunii și a contaminării solului. De asemenea, contribuie la reducerea utilizării nesustenabile a terenurilor și a solului, asigurând o perspectivă pe termen lung pentru folosirea acestei resurse importante în producția agricolă durabilă.

Și, în final, domnule Jehle, cum vedeți agricultura și sistemul agroalimentar din Moldova peste, să spunem, 10 ani? Care este mesajul dumneavoastră pentru factorii de decizie, fermieri și tinerii care aleg un viitor în agricultură?

Nu sunt în măsură să prezic modul în care va evolua în continuare integrarea europeană. Dar ceea ce pot spune este că, din perspectiva FAO, nu gândim lucrurile doar în termeni instituționali. Ne dorim ca Moldova să fie integrată în continuare în arhitectura globală și europeană a producerii alimentelor într-un mod durabil. De asemenea, dorim să contribuim la asigurarea mijloacelor de trai ale populației rurale.

Cred că Moldova dispune de baza necesară pentru a produce alimente sigure, sănătoase și accesibile populației, în pofida provocărilor schimbărilor climatice despre care am discutat. Desigur, este important să asigurăm și să facilităm mijloacele de trai ale fermierilor în viitor. Cred că, având în vedere provocările globale legate de securitatea alimentară, toate țările europene au responsabilitatea de a continua să producă alimente într-un mod durabil și sănătos.

Domnule Jehle, vă mulțumesc foarte mult pentru acest interviu.

Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație. A fost o plăcere.

Octavian Bratosin, IPN