[ - Domnule Vladimir Şarban, am aflat din presă că în zilele ce urmează veţi apărea iarăşi în faţa plenului de judecată - ce s-a întâmplat?]
- Nu iarăşi, ci în continuare... La 18 noiembrie 2009 va avea loc cea de a 211-cea şedintă de judecată care examinează dosarele unor funcţionari din Primăria capitalei, pornite în 2004.
Până atunci, la 12 noiembrie curent, voi marca 5 ani din ziua în care am fost reţinut în faţa Primăriei, fiind apoi arestat şi acuzat de comiterea unor infracţiuni ale altor făptaşi. Aceştia, graţie „eforturilor” organului de urmărire penală şi ale procurorilor, nici până astăzi nu au păşit pragul instanţei, afirmând că şi-au cumpărat libertatea. Ulterior, la 19 noiembrie 2004, am fost încarcerat în „dosarul ambulanţelor”, fiind eliberat la 12 octombrie 2005 doar după publicarea, la 04 octombrie 2005, a hotărârii Curţii Europene pentru Drepturile Omului.
[ - Fostul primar general al capitalei, Serafim Urecheanu, care a avut acelaşi cap de acuzare, a trecut toate instanţele, fiind achitat. De unde vine această diferenţă – de la incompetenţa completului care judeca cazul Dvs sau de la o comandă care mai este în vigoare şi astăzi?]
- Explicaţia strict juridică a acestei diferenţe rezultă din conexarea dosarelor tuturor funcţionarilor Primăriei, care erau arestaţi în acea perioadă - Modârcă, Paladi, Cebanenco, Raileanu, şi examinarea concomitentă a acestora cu participarea a cinci inculpaţi, cinci avocaţi, cinci procurori. Or, acest lucru durează. Toţi aceşti participanţi erau [şi mai sunt şi acum] obligaţi să participe la şedinţele de judecată, chiar dacă se examinau capete de acuzare, care nu aveau tangenţe cu ei. Cel mai grăitor exemplu în acest sens este „dosarul ambulanţelor”, dar nu este şi unicul caz...
De ce s-a procedat anume aşa, de ce nu a fost soluţionată disjugarea/separarea unor dosare, solicitată în repetate rânduri de către unii participanţi, este o altă faţetă a problemei, care este departe de a avea conotaţii juridice. Aici ar fi mai indicat să explice cei care au dispus conexarea dosarelor.
Cât priveşte capetele de acuzare - formal ele diferă, dar în esenţă sunt părţi ale aceluiaş scenariu. În privinţa mea, „dosarul ambulanţelor” a fost „inventat” în doar câteva zeci de minute, aşa cum a mărturisit în presă, dar şi în faţa instanţei de judecată cel care a instrumentat acest dosar, separând în mod intenţionat şi foarte tendenţios, la indicaţia şefilor, anumite documente din dosarul intentat lui Serafim Urecheanu. Uite că aici separarea a fost considerată raţională, dar, de fapt nevoită. La 18 noiembrie 2004, fusesem eliberat de sub arest, iar „pofta ce-o poftise” cineva, era să fiu imediat, chiar în ziua următoare, iarăşi încarcerat, şi fiindcă nu aveam alte capete de acuzare... s-a inventat „dosarul ambulanţelor”.
[ - Toate evenimentele din acea perioadă în care aţi figurat Dvs erau parcă scoase din contextul unui film de acţiune – reţinere în faţa Primăriei – arest la domiciliu – invitaţie la CCCEC – reţinere în stradă – judecăţi – Pruncul etc. A vrut cineva să facă show din reţinerea Secretarului Consiliului municipal Chişinău?]
- Nu, nu show-ul şi nu umila mea persoană erau scopul. Show-ul era doar un instrument de intimidare pentru a atinge scopul-înlăturarea mea din Primărie.
Cine altul, dacă nu secretarul Consiliului municipal Chişinău avea acces la toate datele din primărie, păstra şi aplica ştampila pe documentele semnate de conducerea instituţiei, putea, eventual, să furnizeze în mod discret informaţiile solicitate? Or, tocmai acest lucru mi-a fost sugerat să fac la 13 noeimbrie 2004, în prima dimineaţă de aflare în subsolul CCCEC. Este adevărat, pentru prima dată mi s-a propus să plec din Primărie încă la începutul acelui an, dar am refuzat, solicitând să-mi fie prezentate obiecţii serioase privind activitatea mea. „Omul să fie, că temeiuri penale găsim noi”, – a fost replica celui care mi-a făcut oferta, cu trimitere la cunoscuta frază a „tătucului” Stalin.
[ - Care credeţi că va fi evoluţia acestui caz?]
- Sunt şi eu curios să aud discursul procurorului în cadrul dezbaterilor judiciare, care, sper, vor demara la 18 noiembrie curent. Au fost audiaţi în faţa instanţei toţi martorii, cu exepţia celor protejaţi de înşişi procurori şi care afirmă că şi-au procurat libertatea. Au fost examinate probele din dosare, părţle pot trage concluziile, iar instanţa urmează să decidă. Personal, am examinat, (a câta oară!) toate materialele dosarului, finalizez propriul discurs. Voi solicita instanței suficient timp pentru a demonstra netemeinicia acuzaţiilor care mi s-au adus, pentru a reitera (a câta oară!) încălcările admise în acest proces. Zic, a câta oară!, fiindcă, anterior, i-am informat pe procurorii care participă la examinarea cazului, dar şi pe fostul procuror general despre derogările flagrante comise de către organul de urmărire penală, de către procurori. Nu am primit niciun răspuns. Poate acum?
[ - De ce nu? Procuratura generală a prezentat scuze unor persoane cărora li s-au intentat, în mod ilegal, dosare penale, mă refer la domnii Urecheanu, Plesca]
- Este un gest frumos, dar o singură rândunică nu aduce primăvara. Republica Moldova a pierdut cu mult peste o sută de dosare la CEDO, atâtea şi atâtea persoane şi-au ruinat sănătatea în penitenciare fără nicio vină, din cauza ambiţiilor nesănătoase ale unor persoane suspuse şi slugărniciilor criminale ale executorilor docili. Bugetul ţării a fost văduvit de sume astronomice, dar procuratura tace…
Eu nu aştept milă, compasiune, fraze gratuite din partea cuiva, eu voi utiliza toate căile legale pentru a demonstra nevinovăţia mea. Sper să-mi ajungă sănătate…
