Calitatea unei opere cinematografice, fie că este vorbă de un film de propagandă sau cu valoare de operă artistică, poate fi apreciată doar de public, iar publicul, la rândul său, trebuie să fie unul instruit. De această părere este producătorul de film Virgiliu Mărgineanu, președintele Uniunii Cineaștilor din Moldova. „Avem nevoie de mai multă educație în sensul în care noi să putem face diferențierea între filmele de artă și filmele propagandistice, pentru că anume aceasta constituie o mare problemă. Dar, oricum, nu putem nega existența filmelor despre război care au la baza ideologie propagandistică”. Declarațiile au fost făcute la dezbaterea publică „Opriți războiul! Opriți... filmele despre război!”, organizată de Agenția de presă IPN.
Referindu-se la filmele despre război, Virgiliu Mărgineanu a împărtășit opinia altui participant la dezbatere, potrivit căreia „în filme propagandistice despre război se promovează ideea că viața omului nu costă nimic, iar contează doar interesele statului”.
În această ordine de idei, Virgiliu Mărgineanu a subliniat că filmele despre război făcute în Uniunea Sovietică aveau ca tema promovarea „modului de viață al poporului sovietic”, promovarea „bunăstării” care a constituit „o ideologie propagandistică sistematică”. Dar pentru a susține această doctrină, în filmele de atunci neapărat a fost prezent „un dușman rău și periculos care a fost învins doar de armata Uniunii Sovietice. La fel, această metodă se utilizează și în ziua de astăzi”.
„Pe timpul sovietic anume armata germană a fost acel dușman care a atacat Uniunea Sovietică și care trebuia distrus. Totuși, o altă parte a adevărului a venit doar după anii '90, după aproape 60 de ani după război, în care s-a observat că țara care a fost înfrântă în război o duce mult mai bine decât țara învingătoare. Și acel basm cu care am crescut, că suntem cei mai buni, cei mai frumoși, cei mai tari, cei mai puternici, s-a dovedit a fi un neadevăr. Respectiv, cunoaștem astăzi foarte mulți locuitori din țara victorioasă care preferă să-și mute locul de trai în țara învinsă. De asemenea, spațiul ex-sovietic folosește cu mai multă plăcere bunuri produse în țară care a fost învinsă. Aceste fenomene trezesc multe semne de întrebare”, a menționat Virgiliu Mărgineanu.
În opinia președintelui Uniunii Cineaștilor, filmele despre război nu constituie propagandă, atunci când pun în evidență fapte reale. Producătorul de film a punctat că „există filme despre război care nu urmăresc un scop manipulator”.
„Filmele despre război trebuie să promoveze mesaje corecte. Acest proces, evident, trebuie fi controlat de instituțiile competente, cum ar fi Centrul Național al Cinematografiei din Republica Moldova sau Consiliul Audiovizualului care poate să permită difuzarea anumitor filme sau să interzică”, a adăugat el.
În particular, Virgiliu Mărgineanu a menționat necesitatea educației informaționale și capacității de a diferenția filmele de artă de cele propagandistice.
„Astăzi, oricine poate să ia o cameră de luat vederi. De aceea, generația următoare va fi pusă într-o situație mult mai dificilă de a selecta ce lucrări cinematografice merită de văzut și care sunt făcute din rea intenție, de exemplu”, a conchis producătorul de film.
Rugat să formuleze recomandări pentru publicul larg cum să califice acum filmele despre război cu valoare artistică și general umană recunoscută până nu demult în condițiile când actorii și/sau regizorii antrenați, de multe ori foarte vestiți, au găsit posibil să aprobe în public războiul pornit de conducerea actuală a Federației Ruse împotriva Ucrainei, cunoscutul producător de film a opinat că acestea încă urmează a fi elaborate. „Cred că este complicat să stabilim anumite mecanisme, pentru că nu există un regulament foarte bine stipulat. Nu știu dacă ar trebui un regulament, ar trebui, poate, mai multă educație în sensul în care noi să putem face diferențierea între filmele de artă și filmele propagandistice”, a spus Virgiliu Mărgineanu
Dezbaterea publică la tema „Opriți războiul! Opriți... filmele despre război!”, organizată de IPN, a fost ediția a 238-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.