În Republica Moldova, fenomenul violenței asupra femeilor participante în alegeri este slab conștientizat. Acesta se întâlnește sub diferite forme, iar cea mai întâlnită este violența verbală. Este constatarea autorilor unui studiu realizat de către Asociația Femeia pentru Societatea Contemporană, în parteneriat cu Platforma Egalitate de Gen.
Secretara generală a Platformei Egalitate de Gen, Nina Lozinschi, a spus, într-o conferință de presă la IPN, că au fost realizate un șir de interviuri, prin intermediul chestionarelor, cu candidatele la alegeri și activistele electorale (observatoare, membrele ale staffurilor electorale, funcționare ale organelor electorale, persoane de încredere ale candidatelor). Conform respondentelor, 40% dintre candidatele din campanii electorale s-au confruntat cu violență și 49% din activiste electorale au fost supuse agresiunii, mesajului de ură și violenței. 86% dintre candidate au fost din partea unui partid politic și 14% – independente.
51% din intervievate au fost martore la cazuri de violență în alegeri împotriva altor femei, participante la procesul electoral, însă numai 16% le-au raportat. Cazurile de violență au fost raportate, în primul rând, colegilor de partid, președintelui Biroului Electoral, Comisiei Electorale Centrale, Poliției, Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității. La întrebarea dacă ele însele au utilizat metode de violență asupra candidatelor, 7% dintre respondente au răspuns afirmativ. Formele de violență utilizate fiind violența verbală – 80% și 20% agresiunea fizică.
Studiul scoate în evidență patru forme de violență împotriva femeilor candidate: verbală – 52% dintre cazurile înregistrate; psihologică – 37%, economică – 8% și fizică – 3%. Potrivit Ninei Lozinschi, cu cât poziția la care aspiră o femeie este mai înaltă, cu atât formele de violență se agravează, aplicându-se diferite metode de intimidare. În cazul femeilor activiste nu se regăsește forma de violență fizică, însă violența verbală este în proporție de 64%, cea psihologică – 31%, iar economică – 5%. Sunt cazuri în care femeile nu au fost remunerate pentru munca lor. Secretara Platformei menționează că femeile activiste sunt cel mai des supuse violenței în cadrul birourilor electorale.
Președinta Platformei Egalitate de Gen, Olga Bîtcă, a declarat că o femeie participantă în alegeri poate fi supusă concomitent la câteva forme de violență. Mărturiile femeilor arată că cele mai întâlnite sunt cazurile de sexism, hârțuire, atac și excludere. Femeilor candidate deseori li se spune să renunțe. Olga Bîtcă a exemplificat mai multe cazuri. Un post de televiziune, făcând publicitate dezbaterilor care urmau să intre pe post, a folosit imaginea unei candidate, cu umerii goi, în timp ce contracandidatul său a fost prezentat la cravată. Oleg Bîtcă mai spune că acea candidata este frecvent văzută la costum, iar pentru a-i pune sun semnul întrebării credibilitatea, a fost prezentată sexist.
O altă candidată, la fel, a apărut îmbrăcată sumar, la unele portaluri de știri, în fotografiile care au însoțit știrea despre ea. Cel mai recent caz înregistrat este cel al unei lidere de partid, despre care presa a scris că s-ar plimba de mână cu o persoană de același gen și s-ar și săruta. Un caz care discriminează și incită la ură, spune Olga Bîtcă.
Platforma Egalitate de Gen concluzionează în acest studiu că întreaga societate descurajează femeile să se implice în procesul electoral. Știrile false, care dezinformează, manipulează, cu elemente de discurs de ură, se răspândesc și descurajează femeile să se implice în politică. În dezbaterile electorale lipsesc întrebările despre dimensiunea de gen, lucru evident și în programele concurenților electorali.
Conferința este parte a activităților proiectului „Șanse egale pentru femei în alegeri”, susținut financiar de Fundația Est-Europeană în cadrul programului ,,Pledoaria societății civile pentru alegeri incluzive și corecte în Republica Moldova, în conformitate cu recomandările Uniunii Europene și Organizației OSCE/ODIHR și angajamentelor internaționale în domeniul drepturilor omului”, finanțat de Uniunea Europeană și cofinanțat de Suedia.
