Victimele primului val de deportări staliniste din 1941 au fost comemorate marți, 13 iunie, la Chișinău. Zeci de oameni au venit la Monumentul „Trenul durerii” din Scuarul Gării și au depus flori. Oamenii și-au amintit cu lacrimi despre vremurile prin care au trecut împreună cu familiile. De la evenimentul de comemorare nu au lipsit politicienii. Primii au depus flori președintele Parlamentului Andrian Candu și premierul Pavel Filip, alături de membrii cabinetului de miniștri, transmite IPN.
Președintele Parlamentului a declarat că în fiecare an sunt comemorate victimele deportărilor – o pagină neagră și plină de lacrimi în istorie. Trebuie să învățăm această lecție în așa fel încât să nu mai ajungem să promovăm valori care ne sunt străine și din cauza cărora a suferit populația acestei țări. „Au fost pregătite peste 1300 de vagoane și 15 minute au fost date la dispoziție oamenilor că să-și adune lucrurile și să-și ia rămas bun de la prieteni și de la rude. Erau ridicați cei mai buni: și primarul, și învățătorul, și preotul, toată intelectualitatea, pentru simplul fapt că erai „dușmanul regimului””, a declarat Andrian Candu.
Premierul Pavel Filip nu crede că există familie în Republica Moldova care nu ar avea legătură cu cei care au fost deportați în Siberia. „De aceea noi am ales ca direcție de dezvoltare a țării un vector care înseamnă alte valori, o democrație autentică, libertate, o competiție corectă. Valorile europene pe care le promovăm sunt foarte importante, pentru că vin să aducă oamenilor libertate”, a spus Pavel Filip.
Maria Schidan spune că și părinții, dar și bunicii săi au fost ridicați în anul 1941. Părinții, fiind deportați în Kazahstan, s-au căsătorit și acolo ea s-a născut. Femeia a mai spus că atunci au fost ridicați oameni care nu aveau nicio vină, munceau de zor, prelucrând pământul pentru ca să-și întrețină copiii, însă au fost deportați pe nedrept.
Peloghia Ciorbă a spus că, împreună cu familia, a fost deportată în timpul celui de-al doilea val în 1949, dar a venit astăzi pentru a-și împărtăși durerea și să comemoreze toate victimele deportărilor. Femeia își amintește că avea trei ani atunci, fiind patru frați, cel mai mic copil avea nouă luni. S-au întors acasă după opt ani. Peloghia Ciorbă a mai spus că familia sa a fost deportată pentru că bunelul ei lucra în primărie. Bărbatul a fost plasat în închisoare, iar familia a fost deportată.
În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, au fost deportate peste 22 de mii de persoane. În total, au existat trei valuri de deportări în masă: în iunie 1941, iulie 1949 și aprilie 1951, iar numărul celor deportați a fost de circa 58 de mii de oameni.
