{Interviu Info-Prim Neo cu ministrul agriculturii şi industriei alimentare, Vasile Bumacov, din ciclul „Anul 2012 în viaţa Moldovei şi a moldovenilor”, materialul nr. 11 din 12} [ – Aţi declarat cu o ocazie că peste câţiva ani moldovenii vor uita anul 2012 ca fiind unul din cei mai secetoşi ani, dar îl vor ţine minte ca anul cu cel mai bun vin. A fost un fel de a spune sau acestea sunt într-adevăr două cele mai tari trăsături ale anului 2012 în domeniul agriculturii?] – Sunt cu adevărat două trăsături. A fost una din cele mai violente secete din istoria ţării, am pierdut şi cereale din prima grupă şi porumb ca niciodată. Numai la porumb am avut 3 miliarde de lei pierderi. Evident, agricultorilor le-a fost foarte greu. Eu mă strădui în situaţii de acestea, când oamenilor le este greu, să găsim şi ceva bun, şi iată, vinul din acest an va fi un vin bun. Numai că vinul bun nu se discută anul acesta, se discută pe 5-6 ani, atunci când vinul deja este maturat. De obicei, dacă mergeţi în Franţa sau în alte ţări, există calendare după anii când vinurile au fost bune. Noi avem şi vinuri din 2007 care sunt unele din cele mai bune, când tot a fost o secetă, dar nu aşa de dură. Ca să mai alinăm durerea producătorilor agricoli, noi am spus că este ceva bun în această chestiei. [ – Fenomenele despre care am vorbit fac parte din categoria celor despre care de veacuri se spune: „cu natura nu te poţi lupta”. A rămas tot atât de valabil respectivul dicton în raport cu seceta din 2012, ce au vrut şi ce au putut să facă autorităţile pentru a diminua efectele ei?] – Cu natura nu trebuie de luptat. Cu natura trebuie de prietenit. Noi suntem parte componentă a naturii, ea ne-a creat pe noi. Noi suntem un produs al naturii. Să ne adaptăm la natură este foarte important. Ţările civilizate exact acest lucru au făcut. Au examinat foarte bine cum trebuie de adaptat. Iar noi, dacă vorbim de cereale, pe parcursul ultimilor 60 de ani nu am implementat tehnologiile. Noi vreo 60 de ani nu ne-am uitat la cea mai mare bogăţie – solurile noastre şi nu am trecut la tehnologiile care ne permit şi în anii de secetă să obţinem roadă bună. Ne batem joc astăzi de solurile noastre, care trebuie să hrănească şi generaţiile viitoare. Solurile trebuie să hrănească oamenii şi în CSI, şi în UE. Trebuie să ne gândim la Republica Moldova. Dacă noi spunem că vrem ca natura să ne ajute, trebuie să o păstrăm. Dacă vorbim de agricultura de valoare înaltă, unde suntem foarte competitivi, am în vedere fructele, legumele, aici trebuie să folosim tehnologii de irigare econome, prin picurare, prin cele mai moderne tehnologii astăzi inventate pentru a economisi apa. Fiind traumatizaţi de sistemul sovietic, astăzi stăm pe malurile Nistrului, care are ape foarte bune pentru irigare şi pentru consum, şi plângem că nu avem apă, dar nu facem nimica. Ne-am lenevit, nu suntem inventivi şi pentru Ministerul Agriculturii în politici irigarea va fi una din cele mai importante. Prietenia cu natura sau adaptarea la natură ne poate duce mari foloase. Fiind popor sudic cu mare temperament, vrem peste noapte să se întâmple totul. Uitaţi-vă la ţările civilizate, când adoptă un buget îl adoptă pe 10 ani, au programe pe ani, pentru că nu este posibil nimic să faci ceva într-un an. Este important să lansăm programe foarte bine determinate. Atunci când va veni alt ministru sau altă guvernare, să nu spună că ceea ce s-a făcut a fost o prostie şi trebuie de trecut altceva. Faptul că noi timp de 20 de ani nu am avut claritate şi nu ne-am fixat strategii şi programe care să continue în timp şi să aducă rezultate este o mare greşeală. Noi anul trecut am stabilit foarte clar 11 direcţii strategice pentru Ministerul Agriculturii, pe termen scurt şi mediu. Aceste direcţii strategice, indiferent cine va fi următorul ministru, nu pot fi schimbate dramatic pentru că nu sunt politizate, este vorba de agricultură şi este vorba despre ceea ce au făcut ţările care au reuşit în acest domeniu. Dacă vom prelua exemplul Coreii sau Cubei, vom trăi ca în Coreea sau Cuba. Dar dacă vom prelua experienţa Germaniei sau a Franţei, vom trăi ca în Germania sau Franţa. [ – Cum a fost anul 2012 din punct de vedere al afacerilor în agricultură? Politicile în domeniu au stimulat mai mult decât înainte producătorii sau invers?] – Afacerea întotdeauna constă din cantitate şi preţ. În privinţa cantităţii am avut mari probleme. Dacă în domeniul zootehnicii scăderea a fost nesemnificativă, atunci în sectorul vegetal am avut pierderi colosale, mai mult de 1/3 din roada la grâu, jumătate din floarea soarelui, 2/3 din porumb. Cantitativ, chiar şi acolo unde a fost irigare, spre exemplu la căpşuni sau la livezi, temperaturile înalte au scăzut 1/3 din roadă. În schimb, preţurile la produse au fost bune. Din 2009, când am scos restricţiile la export, preţurile la produsele agricole s-au normalizat. Adică, agricultorul a putut să vândă mai scump decât e costul de producere. Cei care au avut tehnologii, care au depus eforturi de irigare pentru ei anul a fost bun. Chiar dacă roada a fost cu 1/3 mai mică, preţul a compensat acest lucru. Pe de altă parte, consumul de produse agroalimentare în lume creşte, preţurile cresc. Nu vreau să dezamăgesc consumatorii din Republica Moldova, dar pentru noi este bine pentru că Republica Moldova este ţară orientată la export. Nu avem altceva ce exporta. Dar ca să producem avem nevoie de îngrăşăminte, combustibil, tehnică, chimicale, tot aceasta se importă cu valută, valuta poate veni numai din exporturi. De aceea, avem nevoie de export. Uneori 90% din ce se produce în ţară se exportă. Faptul acesta trebuie să fie o politică de stat foarte bine gândită. Toţi cei care pun bariere la export sunt criminali. Cei din Ministerul Agriculturii care au fost observaţi că sunt implicaţi au fost concediaţi. Şi vom continua să-i pedepsim pe toţi cei care încearcă cumva să pună bariere la export. Fiindcă acesta este un lucru care ţine de securitatea statului. Referitor la politici am determinat foarte bine ce avem de făcut. Avem o echipă în Ministerul Agriculturii cu o experienţă vastă internaţională. Avem colaboratori şi consultanţi străini. O să vedeţi o strategie nouă 2014-2020, care va fi adoptată anul viitor în Guvern. Ştim foarte bine ce avem de făcut. Acum suntem în căutarea surselor financiare. Bugetul ţării poate oferi 400 de milioane de lei pentru fondurile de subvenţionare, plus toată susţinerea din agricultură, la consultanţă, antigrindină. Suma depăşeşte 700 de milioane de lei anual. Aceasta e totul ce ne poate da statul. Multă lume se întreabă de ce statul nu îi ajută mai mult. Dar statul trebuie să decidă să ia bani de la grădiniţă, şcoli, pensionari. De unde statul poate scoate bani mai mulţi? Evident că nu este de unde. Ne-am adresat către structurile internaţionale. Să vină să ne ajute, fiindcă nu sunt bani pe intern. Şi s-a reuşit. UE, SUA, România, Franţa, Italia, Polonia – toţi au venit să ne susţină. Sumele depăşesc cu mult 126 de milioane lei. Până în luna mai vor fi plătite producătorilor agricoli. Dar noi avem nevoie de mai mult. Pentru a face aceste politici mai eficiente, avem nevoie de bani, de aceea suntem în proces de negocieri cu UE pentru a lansa programul ENPARD – European Neighbourhood Programme for Agriculture and Rural Development. Deci, 6 ţări ale Parteneriatului Estic vor beneficia de surse financiare care vor fi alocate din sursele UE 2014-2020 pentru programe în agricultură şi dezvoltare rurală. Pentru 2013 deja am obţinut 14 milioane de euro pentru programe pilot. Din acestea, aproximativ 50 de milioane de lei vor veni la Ministerul Agriculturii şi le vom încerca pe programe care ne permite dezvoltarea. Nu putem să ne permitem cu banii pe care îi avem să plătim la toată lumea şi fel de fel de plăţi. Noi plătim acolo unde se fac investiţii, noi venim să-i susţinem pe agricultori să investească, să-şi asume responsabilitatea. Nu vrem să subvenţionăm, spre exemplu, cultivarea grâului, acolo oricum nu suntem competitivi. Noi avem nevoie să asigurăm securitatea alimentară. Deci, dacă avem nevoie de 300 de mii de hectare de grâu semănate, nouă ne ajunge. Dar noi privim agricultura de valoare înaltă: pomuşoare, legume, fructe, struguri, vin, conserve, carne – aici este valoare adăugată. Acum suntem în căutarea unei modalităţi de a încuraja construcţia de fermieri. Noi nu avem lapte îndeajuns în ţară, nu avem carne de vită, de porc. Aici vrem să susţinem. Eu îmi fac mare griji de importul de carne, pentru că atunci când nu este, suntem nevoiţi să importăm. Ceea ce vine este cu hormoni, untul este cu ulei vegetal. Noi trebuie să facem produsele noastre şi să demonstrăm că ceea ce avem noi este mult mai calitativ. Vreau ca Republica Moldova să fie ţara unde se produc alimente sănătoase, nu pline de hormoni şi genetic modificate. De aceea, sursele europene vor fi folosite acolo unde putem promova politici strategice pentru ţară. [ – Prin ce s-au deosebit exporturile de produse agroalimentare moldoveneşti în anul 2012, comparativ cu anii trecuţi? ] – Ne-am dori să avem o piaţa de alternativă celei din CSI, să nu fim atât de dependenţi de ea. În acest an exportul în CSI a crescut, fiindcă am avut vin, fructe, legume. Iar ceea ce exportăm în UE – cereale nu am avut. Şi iată, din noua s-a evidenţiat exportul în CSI şi s-a diminuat cel în UE. Nu spun că este rău, pentru noi contează orice piaţă. Dar totuşi ne dorim să exportăm mai mult în UE. Aceasta înseamnă o piaţă mai stabilă, o piaţă mai cu bani. Această piaţă pentru noi este şi un criteriu prin care se apreciază calitatea şi competitivitatea. Dacă noi exportăm în UE mai mult, înseamnă că suntem mai competitivi. Acesta este specificul acestui an, dar vom vedea anul viitor. Acest an a fost cumva evidenţiat cu o încercare de monopolizare a exportului spre Federaţia Rusă, din nou. Noi am avut acest viciu cu doi ani în urmă, atunci când s-a încercat ca tot exportul de fructe şi legume să treacă prin 30 de companii create peste noapte şi era făcut în colaborare cu organizaţii criminale din Federaţia Rusă. Dar am mers în Rusia, ne-am înţeles cu cei de la Rosselkhoznadzor, ne-am asigurat că această autoritate nu este implicată, am venit acasă şi i-am concediat pe cei care erau implicaţi, am negociat cu Federaţia Rusă şi am reuşit să deblocăm exportul. Era un monopol al inspectorilor fitosanitari. Deci, pe de o parte, noi munceam şi deblocam în Federaţia Rusă, dar viciul a izbucnit din nou la noi. Au apărut persoane care au încercat să redirecţioneze exportul. Am lansat o anchetă pe interior, am sesizat organele statului abilitate cu funcţiile de cercetare. Eu mi-am făcut datoria, cei care au fost implicaţi în acest lucru au fost demişi. Atât timp cât vom avea masiv export de fructe şi legume, întotdeauna vor fi tentaţii de a pune mâna pe acest domeniu, pentru că sunt mulţi bani. [ – Unde s-au vândut mai bine produsele moldoveneşti: acasă sau peste hotare?] – Dacă vorbim de cereale, în acest an s-a consumat mai mult în ţară, spre marele nostru regret, pentru că eu întotdeauna am spus că noi trebuie să producem 15-20% pentru consumul intern, restul trebuie să meargă spre export, pentru a ne asigura existenţa. Pentru noi exportul trebuie să devină ceva sfânt, în lume lupta pentru piaţă este mare. Trebuie să producem pentru export. Vinurile, fructele, strugurii în acest an au continuat să fie masiv exportate. Am mărit exporturile de carne şi vinuri. [ – Cum s-a pregătit Republica Moldova pentru a face faţă cerinţelor pe care le va impune Acordul de liber schimb cu UE, despre care se spune că ar putea fi semnat la sfârşitul anului viitor şi ce beneficii imediate ar putea aduce agricultorilor moldoveni noile condiţii de comerţ?] – În acest domeniu ne pregătim demult. Ne dăm foarte bine seama că atunci când intri într-o piaţă unde avem unii producători modernizaţi şi alţii nu prea, acei din urmă au foarte mult de suferit. De aceea, noi avem sprijinul SUA şi al UE, Israel, România, Germania ne ajută pentru a ne moderniza. Beneficiem de susţinere financiară pentru a crea agenţii pentru siguranţa alimentelor, pentru a moderniza laboratoarele, pentru a fortifica la hotar serviciul siguranţa alimentelor. Este mult de lucru. Nimeni nu iubeşte să fie într-un câmp de concurenţă, dar numai aşa se poate moderniza o ţară, numai aşa poate exista progres. De aceea, producătorii trebuie să înţeleagă că nu este altă cale decât concurenţa. Dacă nu vor fi competitivi, vor fi înlăturaţi de pe piaţă. [ – La această răscruce de ani Moldova a ajuns să conştientizeze mai mult dacă este cazul să se mândrească sau să regrete statutul său de ţară agrară?] – Noi trebuie să facem ceea ce putem face, dar putem face agricultură, noi avem acest lucru în sânge şi este un lucru nobil. Progresul la care s-a ajuns în agricultură este extraordinar şi, dacă implementăm aceste tehnologii şi continuăm să exportăm tot mai mult, nuci în Franţa, prune în Germania, carne sau vinuri – ne vom mândri foarte mult cu acest lucru. Putem să modernizăm agricultura şi produsul nostru va ajunge în toate ţările. Eu mă mândresc foarte mult cu aceasta şi vreau ca toţi moldovenii să se mândrească. Cele mai tari branduri din Moldova vin din agricultură. Noi trebuie să fim mândri că rezultatul muncii agricultorilor este apreciat şi consumat în alte ţări. [Irina Ţurcanu, Info-Prim Neo]