{Interviu Info-Prim Neo cu vicepremierul Valeriu Lazăr, ministru al economiei, din ciclul „Anul 2012 în viaţa Moldovei şi a moldovenilor”, materialul nr.4 din 12} [– Cum apreciaţi evoluţiile economiei naţionale în 2012, în contextul factorilor externi şi interni de natură obiectivă şi subiectivă?] – Evoluţia economică în 2012 va fi destul de modestă. Îmbucurător este doar faptul că parcurgem această criză mult mai bine decât în anii 2008-2009. Nu mai neagă nimeni că este o criză, care a afectat, într-o măsură mai mare sau mai mică, majoritatea ţărilor. Iar Moldova, având o economie deschisă, este foarte dependentă de factorii externi, în special pe câteva domenii: exporturile, fluxurile de investiţii străine directe, remitenţele, asistenţa externă pentru dezvoltare, care încă mai este foarte importantă pentru noi. În toate aceste domenii se atestă o înrăutăţire a indicatorilor. Dacă facem o comparaţie cu anul 2009, când criza globală a atins cele mai înalte cote şi consecinţele ei s-au soldat pentru Republica Moldova cu o reducere de 7% a PIB-ului, în anul 2012 economia va înregistra o creştere de zero şi ceva. Când zic economia, mă refer la întreprinderi în primul rând, fiindcă ele determină evoluţia economică. Întreprinderile, dar şi instituţiile statului, s-au învăţat a face faţă mai bine şocurilor, dacă e să evidenţiem partea pozitivă a lucrurilor. Partea negativă este că am avut o secetă fără precedent, aceasta constituind o replică mai pronunţată a secetei din 2011. Doar sectorul agriculturii, care a înregistrat o scădere a volumului producţiei cu peste 20%, având ponderea pe care o are în structura PIB-ului, a generat minus 2,5% în creşterea economică. Şi dacă luăm în calcul şi faptul că anul trecut nu a fost cel mai bun an pentru agricultură, acest sector contribuind cu doar 0,61% la formarea PIB-ului, apoi reducerea creşterii economice doar de la agricultură ar putea fi estimată la peste 3%. Este o lecţie tristă, dură, din care trebuie să tragem concluzii. Spre regret, secetele în Moldova vin aproape în fiecare an. Pe de altă parte, piaţa UE, spre care sunt orientate 50% din exporturile moldoveneşti, este în recesiune şi lucrul acesta se simte. Cererea la exporturi scade şi în 9 luni ale anului curent avem minus 6% în volumul de export pe această piaţă. În ţările Uniunii Europene exportăm, în special, produse ale industriei uşoare şi altor tipuri de industrii. E vorba de sectoare care activează, produc, care au ce oferi. Oferta deocamdată este slabă, dar totuşi există. Pe pieţele tradiţionale ale CSI exporturile noastre sunt constituite mai mult din produse agroalimentare. Şi aici din cauza secetei oferta este redusă, nu prea avem ce exporta. Şi iată că suntem „prinşi” între aceşti doi factori, unul extern şi altul intern, obiectiv intern, precum a fost seceta, care au condus, în principal, la încetinirea creşterii economice. [– Ce pârghii a identificat Guvernul pentru diminuarea impactului factorului extern asupra economiei Moldovei? Care dintre ele s-au dovedit a fi eficiente sau mai puţin eficiente?] – Aceşti trei ani, de când Alianţa pentru Integrare Europeană se află la guvernare, nu au trecut în zădar. Sectorul bancar a devenit mai consolidat, întreprinderile s-au restructurat, au conştientizat necesitatea diversificării producţiei, majoritatea sunt preocupate de sporirea competitivităţii. Avem un anumit nivel de satisfacţie că parcurgem mult mai bine această perioadă de criză. Dar constatarea mea este că nu am efectuat suficiente schimbări structurale, în măsură să diminueze dependenţa noastră de şocuri. Având asemenea avantaje comparative, precum este accesul pe piaţa UE cu un număr de peste 500 mln de consumatori (piaţă în recesiune, precum spuneam, dar cu putere de cumpărare mare) şi piaţa estică, o piaţă în dinamică, noi nu am reuşit să acredităm la nivel de instituţii ale statului ideea că, fiind o economie mică şi deschisă, trebuie să fim cu adevărat deschişi, adică să lucrăm pentru a elimina barierele în calea comerţului exterior, exporturilor şi importurilor. Nu există nicio afacere în Moldova care să nu aibă legătură cu operaţiunile de export-import. De aceea, toate instituţiile statului trebuie să lucreze pentru perfecţionarea mecanismelor prin care se efectuează aceste operaţiuni. Nu doar vama. S-a speculat pe chestia aceasta, s-a spus că ministrul Lazăr se implică în activitatea altor instituţii, depăşindu-şi competenţa. E vorba de toate instituţiile, inclusiv cele ce se află în subordinea Ministerului Economiei, cele care se fac responsabile de zona infrastructurii calităţii: sistemele de standardizare, metrologie, certificare, securitatea industrială. Apropo, în noiembrie a intrat în vigoare legea privind securitatea industrială. Noi trebuie să eliminăm toate barierele în calea importului de utilaje, de echipamente, alte componente necesare pentru producţie. Acelaşi lucru şi la export. Nu ne putem permite un model prin care să constrângem activitatea operatorilor economici. Trebuie să susţinem, în special, întreprinderile mici şi mijlocii, care se adaptează foarte repede la cerinţele pieţei. Lucrul de eliminare a barierelor nu se desfăşoară cu ritmurile necesare. Se schimbă foarte încet mentalitatea. Noi avem mai mulţi colegi care se consideră mai catolici decât papa. Vama este stat în stat, fiscul este stat în stat, Calea Ferată a Moldovei, de asemenea, este stat în stat, serviciile de standardizare şi metrologie, alte servicii – toate se cred stat în stat. Şi conducătorii acestora, „mari statalişti”, consideră că, dacă ei nu fac regulă cu mâna lor dură, atunci lucrurile n-o să meargă bine. E nevoie să-şi schimbe mentalitatea. Noi nu avem altă soluţie decât să scoatem barierele şi să descătuşăm activitatea economică. Pe de altă parte, am moştenit şi un spaţiu bugetar îngust, iar pentru a acoperi cheltuielile solicitate de reformele structurale pe care ni le-am propus trebuie bani. Reformele nu se limitează doar la aprobarea unor legi, ele urmează a fi implementate. De exemplu, implementarea reformei justiţiei, potrivit estimărilor prealabile, va costa milioane de euro. Sau să luăm infrastructura calităţii, că e mai aproape de Ministerul Economiei. Dacă noi nu vom avea laboratoare dotate, dacă nu vom prelua la nivel de instituţii şi de întreprinderi standardele europene, dacă nu vom avea oameni pregătiţi să elaboreze documente în acest domeniu, cum vom avea rezultate? Am făcut o strategie în acest domeniu, am estimat cheltuielile solicitate de reforma infrastructurii calităţii. Acestea nu vor putea fi acoperite din buget nici pe jumătate. Este o realitate. Totuşi, baza fiscală trebuie extinsă nu prin majorarea presiunii fiscale asupra agenţilor economici, dar prin a stimula apariţia mai multor întreprinderi care ar transfera impozite ce ar majora veniturile la buget. Astfel, încercăm să diminuăm această presiune administrativă de pe agenţii economici. Nu putem aplica metode dure pentru cei corecţi, care lucrează onest. Trebuie să-i urmărim pe cei care fac evaziuni fiscale. În Moldova „strângerea şurupului” dă rezultate inverse. Lucrul acesta l-a înţeles chiar şi guvernarea comunistă, care în primii trei ani tot a mers pe înăspriri ale amenzilor, pe controale multe, dar pe urmă a anunţat liberalizarea economiei. Cum s-a efectuat această liberalizare n-o să comentez, aceasta e o altă temă de discuţie. Chiar dacă scoatem presiunea de pe agenţii economici, perfecţionăm reglementările, trebuie să treacă ceva timp ca să avem rezultate. Reformele începute necesită resurse pentru a fi continuate. Le luăm de la partenerii noştri de dezvoltare, de la donatorii externi. În dialogul cu ei trebuie să fim convingători, să demonstrăm că avem viziune, că suntem determinaţi să facem reformele respective conform programelor anunţate şi că banii alocaţi sunt cheltuiţi eficient. Fermierii, de exemplu, ca să fie competitivi pe piaţa UE cu produsele lor tot au nevoie de bani pentru procurarea unor utilaje, pentru modernizarea sectoarelor post-recoltare, iar economia noastră e prea firavă ca să-i ajute în măsura cuvenită. Pe termen scurt o să avem nevoie de un cadru de resurse mult mai solid decât ceea ce poate oferi bugetul Moldovei şi în acest sens trebuie să-i convingem pe partenerii noştri să majoreze pachetul de asistenţă. Le spunem frumos că n-o să umblăm cu mâna întinsă toată viaţa, dar pe termen scurt avem mare nevoie de resurse pentru a avansa pe cale reformelor. [– De ce măsurile restrictive de asigurare a stabilităţii macroeconomice, neadmitere a majorării excesive a deficitului bugetar şi de optimizare a cheltuielilor au fost sesizabile pentru populaţie şi agenţii economici, iar cele ce prevăd o relaxare şi o reducere a poverii fiscale nu?] – Nu merită să accesezi credite ca să majorezi salariile. Dar nici nu le-am tăiat. Uneori, când a fost posibil, am încercat să le majorăm puţin. Au avut loc anumite optimizări în sectorul educaţiei, acum în întreprinderile de administrare a drumurilor. S-au mai redus funcţiile administrative, de conducere. Dacă nu se fac aceste optimizări, alocarea de resurse este ineficientă. Avem cazuri când reabilitarea unor şcoli, instituţii de învăţământ preuniversitare a fost finanţată din Fondul de Investiţii Sociale (proiectul Băncii Mondiale), ca peste câţiva ani să constatăm că în unele localităţi avem trei copii la clasă şi profesori care predau şi fizica, şi educaţia fizică. Şi atunci, ori continui tot în felul acesta, ori concentrezi resursele ca să dai calitate procesului educaţional. Staul a avut grijă ca şcolile de circumscripţie să fie bine dotate, ca în ele să activeze profesori buni. Din fondul rutier au fost reparate, în primul rând, drumurile ce duc spre aceste şcoli. Recent Guvernul a găsit posibilităţi să majoreze salariile şoferilor autobuzelor care transportă copiii spre aceste şcoli, pentru a-i securiza. Beneficiul acestei reforme trebuie să fie copii mai bine educaţii, cu un nivel mai ridicat al studiilor, şi profesori remuneraţi în condiţii mai bune. Nu e simplu să treci prin asemenea reforme, dar făcându-le discutăm acum cu Banca Mondială pentru a finanţa un nou proiect în domeniul educaţiei de 39 mln dolari, pentru următoarea etapă a reformei în educaţie. Să vă dau un exemplu din domeniul meu de competenţă, energetic – Toată lumea cunoaşte că nivelul de uzură în sistemul termoenergetic este de 80% şi că din an în an degradează pentru că nu se fac investiţii. Creditele pe care le-am putea lua de la băncile comerciale nu ar fi o variantă bună deoarece investiţiile sunt incluse în tariful pe care îl suportă consumatorii. Unica soluţie este să ne acorde Banca Mondială un împrumut concesional pe 40 sau 20 de ani şi atunci presiunea asupra tarifului se întinde pe ani şi e mai mică. Acum discutăm cu BM despre acest proiect, în sumă de 20 mln dolari, cu o componentă investiţională care ne-ar permite să înlăturăm elementele cele mai critice din activitatea CET-urilor şi Termocom-ului. Dar dacă nu aprobam tarife reale la căldură, dacă nu aprobam Planul de restructurare a sistemului centralizat de asigurare cu energie termică, care prevede şi anumite optimizări, inclusiv prin fuzionarea întreprinderilor din acest domeniu, despre ce avem să discutăm cu BM? Aceasta este filozofia: faci reforme, ai rezultate, vin şi banii şi, în timp, şi beneficiile. [– Rezultatele reformei regulatorii, cu toată insistenţa de care se dă dovadă Ministerul Economiei în promovarea ei, Guvernul în ansamblu, rămân departe de aşteptările mediului de afaceri. De ce se întâmplă aşa şi ce noutăţi au fost pregătite pentru viitorul document de planificare strategică în domeniul reformei regulatorii? ] – Pe parcursul anilor reforma regulatorie s-a soldat cu excluderea unor verigi slabe din procesul de înregistrare şi desfăşurare a unei afaceri. Astăzi nimeni nu se mai plânge că în Moldova ar fi probleme cu înregistrarea unei întreprinderi. Următoarea etapă de care ne-am preocupat este licenţierea. În linii mari, am optimizat sistemul de licenţiere, am redus cu o treime genurile de activitate licenţiate, procedura de licenţiere este stabilită de lege pentru a evita ambiguităţile. În prezent ne preocupăm de licenţierea electronică. Lucrurile la compartimentul licenţiere stau bine, mai mult sau mai puţin. Dar am observat, când a fost redus cu o treime numărul genurilor de activitate licenţiate, că unele instituţii au introdus în locul acestora autorizări, avize, alte acte permisive. De aceea, a fost promovată Legea cadru privind autorizarea, care stabileşte aceleaşi principii şi la eliberarea autorizaţiilor ca la licenţiere. Ministerul Economiei a elaborat un proiect de lege care transpune prevederile Legii cadru privind autorizarea în toate legile sectoriale. În paralel a fost adoptată Legea ghişeului unic. Astfel, dacă agentul economic are nevoie de un act permisiv, iar pentru aceasta este necesar încă unul, emis de altă instituţie, atunci în baza sistemului informativ dintre instituţii se pot lua toate datele fără ca agentul economic să umble pe drumuri. Am colaborat cu Centrul e-Guvernare şi vom veni cu primele instituţii, 20 şi ceva la număr, care vor implementa „ghişeul unic”. La fel, controalele. Legea cadru a fost adoptată, intră în vigoare la începutul anului viitor. Toate principiile stipulate în acesta trebuie să fie transpuse la nivel sectorial. Lucrăm asupra unui proiect de modificare a actelor legislative în vigoare. În noul document de planificare strategică în domeniul reformei regulatorii aceste lucruri la care mă refeream vor fi puse într-o anumită ordine şi accentul va fi îndreptat pe implementare. Mai este o zonă de care noi trebuie să ţinem cont: clasamentele internaţionale – Doing Business, Clasamentul privind libertatea economică, Indicele Competitivităţii Globale. Poate că ele nu reflectă întru totul situaţia, dar sunt un fel de oglindă. Când un potenţial investitor vrea să adopte o decizie investiţională, el consultă aceste clasamente. De aceea, o echipă a ministerului, cu asistenţa proiectului Băncii Mondiale „Sporirea competitivităţii”, a analizat clasamentele. Am văzut unde stăm bine şi unde stăm prost, astfel că vom lucra asupra îmbunătăţirii indicilor în aceste clasamente. Dar şi aici este necesară conlucrarea între instituţii. [– Modernizarea economiei moldoveneşti, schimbarea modelului economic ţine în mare parte de atragerea investiţiilor, majorarea exporturilor şi sporirea competitivităţii produselor autohtone. Ce trebuie să mai facă Moldova pentru a deveni o destinaţie atractivă pentru capitalul local şi, în special, cel străin?] – Moldova trebuie să facă ceea ce scrie în documentele de politici. Schimbarea paradigmei de dezvoltare economică înseamnă crearea unui mediu de afaceri cât mai bun, care ar permite atragerea investiţiilor străine şi locale, creşterea numărului de afaceri, cu accentul pe producerea de mărfuri şi servicii la export – acesta e modelul. Şi aici revenim la ceea ce am mai spus: Moldova trebuie să exceleze, să fie cu un cap mai sus cât priveşte atractivitatea investiţională, să fie printre primele 10-15 ţări în clasamentul Băncii Mondiale Doing Business privind mediul de afaceri şi în alte clasamente mondiale şi europene. Mai repet: toate instituţiile statutului trebuie să lucreze pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri şi investiţional. Conceptul trebuie să fie unul: statul este în slujba antreprenorului şi cetăţeanului. El trebuie să fie prestator de servicii publice calitative pentru mediul de afaceri şi cetăţeni. Acest concept trebuie să-l înţelegem cu mintea şi cu inima. [– Agenţia pentru Eficienţă Energetică a fost creată. A fost definitivat cadrul pentru funcţionalitatea Fondului de Eficienţă Energetică. În bugetul pe 2012 şi 2013 sunt prevăzute mijloace băneşti substanţiale pentru proiecte de eficienţă energetică. Întrebarea este dacă s-a reuşit a schimba şi mentalitatea factorilor de răspundere din administraţia publică centrală şi locală, în sensul că eficientizarea consumului de energie ar fi pentru Moldova o şansă unică de a diminua dependenţa de importul de resurse energetice? Dar cea a agenţilor economici, a populaţiei?] – Practic, în ultimele şedinţe ale Guvernului au fost aprobate toate documentele normative necesare pentru activitatea Fondului pentru Eficienţă Energetică (FEE). Între timp, am lucrat cu toate consiliile raionale ca să fie numiţi, conform prevederilor legislative, managerii energetici, câte unul în fiecare raion şi oraş. Cu mici excepţii, avem angajate aceste persoane. În prezent se desfăşoară diverse instruiri pentru acestea. În paralel, Agenţia pentru Eficienţă energetică organizează diverse seminare de informare. Astfel anticipăm lansarea proiectelor de eficienţă energetică care vor fi finanţate din FEE. Suma de 100 de milioane de lei alocată din buget în FEE în anul curent va fi transferată în 2013, fiindcă FEE este un fond de tip revolving, plus 160 mln lei care vor fi alocaţi în anul viitor. Este o sumă bună, acum Agenţia pentru Eficienţă Energetică colectează proiecte. Iniţial termenul-limită de prezentare a acestora a fost 27 noiembrie, acesta va fi prelungit însă până în februarie. Dăm suficient timp ca să fie selectate cele mai bune proiecte. În privinţa mentalităţii, aceasta se schimbă, sectorul privat chiar a luat-o înaintea sectorului public, pentru că nu a stat să aştepte bani din FEE, ci a aplicat la programele de eficienţă energetică finanţate de BERD şi de alţi donatori. De exemplu, dacă noi prin proiectul „Energie şi Biomasă” (14 mln euro) am dotat o parte din instituţiile publice cu cazane care lucrează pe biomasă, sectorul privat foarte repede a recepţionat semnalul şi a procurat cazane din bani proprii. Intuind că va fi cerere, produc brichete, unii chiar le exportă. Pentru a stimula oferta şi a spori competiţia, am anunţat un concurs prin care oferim în leasing pe trei ani, fără dobândă, utilaj de producere a acestor brichete. Adică, ne mişcăm pe partea cererii în sectorul public, dar şi a ofertei în sectorul privat. Mai vreau să menţionez aici proiectele de eficienţă energetică finanţate de BERD: primul pentru agenţii economici, care au valorificat dintr-o suflare cele 20 mln euro din linii de creditare, şi ultimul proiect lansat de BERD pentru sporirea eficientei energetice în sectorul rezidenţial. Sunt sigur că şi asociaţiile de locatari, alţi beneficiari, vor prinde gustul acestor proiecte de eficienţă energetică. Atunci când vor vedea că măsuri, la prima vedere simple, pot micşora factura cu 20-30 şi chiar 40%. Către anul 2020 obiectivul este să sporim producerea energiei din surse alternative până la 20% din consum, alte 20% sperăm să le obţinem din implementarea proiectelor de eficienţă energetică. [ – Care ar fi evenimentul economic al anului 2012 şi ce evenimente de aceeaşi talie ne aşteaptă în 2013?] – Spre regret, evenimentul economic al anului 2012 este unul trist: seceta devastatoare. Dar el este importat prin lecţiile pe care trebuie să le învăţăm. Are idei Guvernul, Ministerul Agriculturii şi Industrie Alimentare, Academia de Ştiinţe – trebuie să colaborăm. Instituţiile financiare internaţionale ne vor ajuta, problema schimbărilor climatice este una globală. Dacă e să vorbim de cele pozitive, cred că lansarea industriei de producere a energiei din surse alternative, mă refer la biomasă, care pare să ia proporţii, poate fi considerată un eveniment economic. [Maria Trifan, pentru Info-Prim Neo]