13 iunie 1941 a fost cea mai neagră zi pentru poporul basarabean, pentru familiile basarabene, pentru cei care au fost scoși din gospodăriile lor și deportați. Despre aceasta a relatat fosta deportată Valentina Sturza, președinta Asociației foștilor deportați și deținuților politici, în cadrul emisiunii „Punctul pe azi” de la postul de televiziune TVR Moldova, transmite IPN.
„Copii fiind, ne-au trezit din somn și ne-au încărcat în trăsuri fără să ne dea voie să luăm ceva din produse, în afară de 10 kilograme pentru fiecare persoană”, povestește Valentina Sturza. Fosta deportată spune că atunci când a revenit în Moldova, a mers, timp de zece ani la rând, la instituția responsabilă de securitate pentru a ridica dosarul deportării familiei, dar fără succes. Abia în anul 2013, când au fost desecretizate arhivele, a obținut dreptul să vadă acel dosar. „Acolo erau indicate două persoane care nimic rău n-au spus asupra tatălui meu. Numai atât era scris: avea zece persoane în fiecare zi la lucru și două persoane care lucrau, tot timpul erau în familia noastră”, a menționat Valentina Sturza.
Publicistul Vlad Pohilă a menționat că în primul val al deportărilor erau ridicați oamenii înstăriți, numiți chiaburi. Potrivit lui, oficial erau ridicați cei care ar fi avut o atitudine ostilă față de ocupația sovietică, inclusiv membrii partidelor, primarii, jandarmii, polițiștii, intelectualii și oricare om înstărit care avea zilieri la muncă.
Referindu-se la faptul că cele mai înalte persoane în stat nu au depus flori pe 13 iunie la monumentul deportaților, Vlad Pohilă explică acest lucru prin faptul că actuala conducere nu are nimic cu poporul și cu istoria lui. „Nu au nimic cu noi și nici nu pot să aibă. Ciudat că unul din fruntașii PSRM a fost deportat, Zinaida Greceanîi. Oricum au trăit acest calvar și ea să cânte în struna ocupanților este penibil?”, spune publicistul.
În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, au fost deportate peste 22 de mii de persoane. În total, au existat trei valuri de deportări în masă din Moldova: în iunie 1941, iulie 1949 și aprilie 1951, iar numărul celor deportați a fost de circa 58 de mii de oameni.
