Ar fi greșit să ne gândim la niște soluții universale pentru toți refugiații ucraineni, care solicită azil pe teritoriul Republicii Moldova, întrucât fiecare caz este unic în felul său, cu nevoi individuale. O declarație în acest sens a făcut directorul executiv al Institutului pentru Inițiative Strategice IPIS), Vadim Pistrinciuc, în cadrul dezbaterii publice „Dificultăți la acordarea protecției temporare pentru refugiații ucraineni. Cum pot fi depășite?”, organizată de Agenția de presă IPN.
„Fiecare caz este unic în felul său. Unii nu aplică pentru azil, deoarece se gândesc că dacă aplică aici nu pot să aplice în altă țară. Fiecare caz este unic. Noi cunoaștem familii de refugiați care nu solicită dreptul de azil pentru că ei continuă să se întoarcă acasă periodic pentru că mai au ceva bunuri, proprietăți sau activități economice. Unii își lasă o parte din familie aici, alta în Ucraina. Fiecare caz este individual”, a declarat Vadim Pistrinciuc.
El spune că perfectarea actelor pentru statutul de protecție temporară este o problemă nu doar pentru cetățenii refugiați, acest proces presupune un nivel mai ridicat de birocrație, dar „fără această birocrație este imposibil să oferi asistență socială, asistență și protecție pentru o perioadă mai îndelungată”, spune el.
Vadim Pistrinciuc declară că se poate miza pe suport și o implicare foarte mare a sectorului asociativ pentru perioade îndelungate de timp. Doar că nu vor mai fi așa intensități cum erau la început, când practic ong-urile puteau să compenseze capacitățile statului.
„Iată statul vine în primul rând prin actele care sunt necesare pentru protecția temporară și mai departe te vei putea integra la cele puține, dar existente resurse sociale, educație, sănătate, care există aici. Tot timpul birocrația are și partea negativă, și partea pozitivă. Va fi mai dificil să se prelucreze așa un număr mare de acte, dacă va fi un val puternic care vor veni după documente într-un termen scurt, foarte mulți oameni. Deocamdată, aceste lucru nu se vede, oamenii care solicită actele pe care le prevede statutul de protecție temporară nu sunt proaspăt veniți, ei se programează din timp, ei sunt de mai mult timp aici în Republica Moldova. Iarăși, nu cred că dacă nu reușesc toate persoanele strămutate interesate să-și obțină documentele moldovenești, va exista cineva care o să zică „uite, îl scoatem afară pentru că nu a reușit să-și facă acte”, a afirmat Vadim Pistrinciuc.
Directorul IPIS susține că statul a venit cu niște modificări necesare, dar trebuie implementate cu atenție, pentru ca „țara mică cu inimă mare”, cum este catalogată acum Republica Moldova în contextul fenomenului refugiaților ucraineni, „să nu fie pe perioade scurte, dar să fie pe perioade lungi pentru că nu e vorba doar de „inimă”, este vorba de niște angajamente pe care le are Republica Moldova, inclusiv ca semnatar al Convenției ONU pentru refigiați.
Dezbaterea publică cu genericul „Dificultăți la acordarea protecției temporare pentru refugiații ucraineni. Cum pot fi depășite?” este organizată în cadrul inițiativei „Administrarea social responsabilă a finanțării externe” a Institutului pentru Inițiative Strategice (IPIS), în parteneriat cu Centrul Analitic Independent „Expert-Grup, cu suportul Fundației Soros Moldova.