Cine și de ce îi scrie Iubitei lui Mihai Eminescu scrisori peste un secol și ceva? Omul alege poezia sau poezia pe om? Cum ne putem vedea pe noi cu ochii noștri, dar dintr-o parte? Sunt sau nu moldovenii o seminție controversată și bântuita de himere si erori? De ce moldovenii nu au găsit încă un punct de reper politic și geo-politic și cât va mai dura „umblatul nostru prin pustiuri”? Cât va tine „transnistrizarea” Transnistiriei și cum se văd unionismul și unioniștii moldoveni de la depărtare? Despre aceste și alte lucruri de profunzime – în interviul acordat lui Valeriu Vasilică de către Vadim Bacinschi, scriitor și jurnalist din Odesa, originar din Republica Moldova.
---

V.V.: Vadim, salut, nu obișnuiesc să-mi tutuiesc interlocutorii, de orice vârstă ar fi, dar cred că ne vom simți ambii incomod cu câte un „dumneavoastră”, după ce în viață suntem la per tu de pe timpurile vechi ale studenției comune. Este adevărat că de la absolvire nu ne-am prea văzut, dar îți urmăresc poeziile, pe care, intuitiv, fără prea multă pregătire specializată, le consider unele din cele mai bune în arealul nostru.
Acesta este primul dintre motivele interviului nostru.

Vorba e că Agenția IPN ar vrea să-ți obțină permisiunea de a publica o parte din versurile tale mai vechi, dar și din cele viitoare, pe noul său site care va apare în scurt timp. Cu aceasta am vrea să „umanizăm” un pic „Casa Știrii”, care, „volens-nolens”, are reguli și structuri exacte, uneori chiar rigide. Am vrea să-i oferim cititorului nostru, în același spațiu, și cealaltă perspectivă a vieții – cea lirică, cea sufletească.

....Iată că m-am pomenit vorbind din start mai mult decât interlocutorul, dar te-aș ruga să-mi mai permiți să prezint una din poeziile tale recente în calitate de dovadă, după mine, a felului mai special în care îți faci versurile. Spuneai că este una inclusă în manuscrisul plachetei „Scrisori către Veronica”, pregătit pentru tipar. :

SCRISOAREA A DOUA

Doamnă Veronica, vă mai scrie
Domnul Eminescu azi scrisori?
Parcă fost-a tot ce-avea să fie.
Nu mai ard făclii peste comori,

Nu mai sună buciumul pe dealuri,
Nu mai cad nici stele ca atunci--
Altfel marea poart-a sale valuri,
Altfel toamna cade peste lunci.

Se trăiește altfel și se moare
Uneori îmi pare că altfel...
Iar dacă cumva, din întâmplare,
Nu mai aveți veste de la El,

Vă scriu eu, de-aici, din altă viață,
Cu nopți lungi și zile tuciurii,
Să vă spun că iar e dimineață
Și se face primăvară-n vii.

Că pe-aici încă se mai iubește,
Ca atunci, pe vremea lui Emin--
Simplu și atât de omenește--
Înălțând sărutul din suspin,

Prefăcând durerea-n bucurie,
Aprinzând făclii peste comori...
N-am să cred că el nu va mai scrie,
Ca odată, ca atunci, scrisori.

- V.V.: Pentru cititorii de pe alte meleaguri și alte limbi voi preciza că ciclul este inspirat din corespondența și viața celor doi mari îndrăgostiți ai neamului – Marele Poet Mihai Eminescu și Marea Sa Dragoste – Veronica Micle. Iar pentru cei de acasă, te rog să ne spui de ce crezi în poezie și de ce crezi că trebuie să creadă și alții? Ce relații crezi că are neamul nostru cu poezia?

- V.B.: Nu eu cred în poezie şi nu eu sunt stăpânul ei. Ea este mai mare peste mine și, poate, ea crede în mine. Si când eram în Moldova, ăi după stabilirea cu traiul la Odesa, au fost ani, chiar câteva zeci de ani, când n-am scris niciun vers. În ultimii 3-4 ani, am definitivat câteva manuscrise, mi s-au adunat sute de poezii. Despre alții şi poezia nu risc să mă pronunț. Sunt alții. Neamul nostru şi poezia? Nu ştiu. Suntem o seminție atât de controversata, bântuită de atâtea himere şi erori.

Vizavi de manuscrisul respectiv aş mai spune că el cuprinde cam 100 de poezii, dintre care 20 de scrisori imaginare către Veronica. Sunt versuri de dragoste, dar și despre destinul poeziei şi al poetului, de ieri și de azi, despre rostul omului pe acest pământ.

- V.V.: Un alt motiv pentru interviu ar fi faptul că mâne împlinești 60 de ani de viață, jumătate dintre care nu i-ai trăit în Republica Moldova. În același timp, te știu suficient de interesat de ceea ce se întâmplă aici și la nivel local, dar și la nivel național. De aceea vreau să te rog să ne ajuți să ne uităm la noi cu ochii noștri, dar dintr-o parte, dacă aceasta este posibil. Un om care ajunge să facă poezie de așa profunzime, este capabil să vadă și celelalte lucruri în profunzime, după mine. Am mai multe nelămuriri pentru mine, care mă fierb aici, în lucrurile de acasă.

Una dintre ele: Ai plecat de acasă în perioadă marilor frământări socio-politice ale Republicii Moldova – sfârșitul anilor 90. Unde crezi că ne-am pornit atunci și unde crezi că am ajuns?

- V.B.: Au existat şi atunci, la începuturile suveranității Republicii Moldova mari manipulări de sorginte kgb-istă. Cât face numai fabula cu Frontul Popular. Manipulări de aceeași natură exista şi azi. Au existat atunci personalități, din rândul intelectualității, care au speculat cu idealurile independenței și au tras foloase strict personale. Sunt asemenea personalități și azi, din rândul bandiților și al clanurilor mafiote. Și atunci, și azi mulțimii i-a revent rolul turmei care se mișca încolo, unde o duc ciobanii. În esență, cred că nu s-a schimbat nimic. Cred că totul stă pe loc, oricare ar fi aparențele. Provinciile de genul celei pruto-nistrene, situată la hotarul dintre civilizații (Europa si Asia) nu pot avea alt destin decât cel al zonelor-tampon, ținute anume pentru a îndeplini această funcție și jucate de către marile puteri în mari jocuri geopolitice.

V.V.: Alta: De unde vin și unde crezi că ne pot duce oscilațiile în predilecțiile politice ale moldovenilor la fiecare 1-2 cicluri electorale care așa și nu au găsit un punct de reper, ca să înțeleagă ce vor de la clasa politică?

- V.B.: Cred că toate acestea vin dintr-o incertitudine identitară, dintr-un haos identitar, în primul rând. Se vorbește despre interese naționale. Și care este națiunea? Cea moldovenească? La cel mai înalt nivel se oferă premii naționale. Exista o națiune română, parte a căreia sunt moldovenii basarabeni. De aici ar trebui să pornim, pentru a aduce lucrurile, dacă nu la normalitate, măcar cel puțin la o coagulare în ceva lipsit de falsuri și de spoială.

- V.V.: Același întrebare, dar despre oscilațiile geopolitice ale moldovenilor dintre Est și Vest?

- V.B. E o dilemă foarte periculoasă. Estul rămâne și azi comunist, stalinist, în esența sa. Vestul? Vedem ce a făcut Uniunea Europeană, din Romania, chiar dacă a băgat în ea miliarde de Euro. O țară condusă de penali, care, la drept vorbind, nu-şi mai aparține. Intervin niște iluzii, de fapt. Cei care aleg Estul, o fac, pentru că, pe când erau și ei parte a Estului (in URSS), erau tineri, „cârnațul” era ieftin, iar „buhanca” de pâine costa doar 16 copeici. E ceea ce nu mai există. Cei care azi se văd în Vest, preferă să nu observe asemenea procese ca islamizarea sigură a Europei și demolarea clară acolo a unor valori morale, în special ale celor ce țin de familia tradițională. Nouă ne place să vorbim despre valorile și standardele europene. E și asta o iluzie. Europa de azi aparține corporațiilor multinaționale, nu europenilor și în ea domină, de fapt, standardele duble.

- V.V.: Pentru că locuiești într-o regiune care s-a ciocnit sau se mai ciocnete de pericolul „transnistrizării”, ce crezi că se întâmplă și ce se va întâmpla cu problema transnistreană și cu oamenii din acea regiune?

- V.B.: Problema transnistreană va rămâne în continuare la ordinea zilei. Mai ales după ce Putin şi-a mai făcut o Transnistrie, în regiunile Lugansk și Donețk, din Ucraina. Și într-o parte, și în alta va rămâne în continuare un foc mocnind. Moscova va încinge jăraticul ori de câte ori va avea nevoie și, la modul serios, niciuna dintre marile puteri mondiale nu va îndrăzni să se pună în poară cu Kremlinul de dragul acestor teritorii.

- V.V.: Ce crezi despre unionismul și unioniștii de la noi?

- V.B.: Nu vad în ei personalități capabile să facă reîntregirea pământurilor românești. Văd printre ei-- lideri de partide, mișcări, platforme etc.-- băieți ageri la minte, care, cum se zice azi, „merg pe proiecte”. Văd persoane duplicitare, lipsite de vigoare. Vad chiar ființe jalnice, palide, anemice. Personalități de o probă meritorie nu văd. Nu sunt convingători în ceea ce fac, parcă nu le-ar ajunge suflare. Aceasta, cred eu, poate din motivul că Unirea nu poate fi o afacere. Unirea este, în viziunea mea, un act de moralitate (să-i zic așa), în primul rând. Avem la Chișinău mai multe soiuri de unioniști, unii dintre care nici unioniști nu prea sunt, și această dispersare este fatală, cred eu. Deja este fatală, pentru că lumea devine tot mai mult și mai mult dezorientată, dezamăgită. Bucătăria unionismului la Chișinău, azi, seamănă mult cu scindarea mișcării de renaștere națională de la începuturile suveranității post-sovietice a Republicii Moldova. Lucrul acesta este absolut evident.

- V.V.: Ce crezi despre situația politică actuală din Republica Moldova și despre rezultatele viitoarelor alegeri parlamentare?

- V.B.: Nu știu ce să cred. E nevoie de o opoziție solidară, care să stea cât de cât bine pe picioare, din oameni onești, cu viziune și cu niște principii morale curate. Poate că ei ar putea, puțin cate puțin, să demoleze sistemul oligarhic, mafiot în esența sa.

- V.V.: De ce moldovenii nu-s nemți în chestiuni de genul respectării legilor și ordinii, dar și menținerii curățeniei în spațiul public, în special, și ce e de făcut ca să fie?

- V.B. E o chestie de cultură, cred, de educație, de tradiție seculară.

- V.V.: Unui anumit popor i-au trebuit 40 de ani de „purtat prin pustiu” pentru a devenii ceea ce este. Cei 27 de ani de independență fac parte din „purtatul nostru prin nisip” și au mai rămas 13 sau calculul este altul în raport cu moldovenii? Cum vezi satul tău de baștină Recești peste 10 ani, de exemplu?

-V.B. Locul actualei Republici Moldova sigur că e in România. Dar România de azi, cum mai spuneam, e condusă de penali. E o țară cu cele mai importante ramuri ale economiei distruse, cu pământuri vândute, în bună parte, la străini, cu resurse naturale capturate și ele de străini, cu valori naționale anihilate pe alocuri, cu un Eminescu, pe care mulți îl detesta și îl iau în bătaie de joc. Și ce o așteaptă pe Republica Moldova într-o asemenea Românie? Iată care este întrebarea. Pentru basarabeni „umblatul prin nisipuri„ ar putea sa dureze mult mai mult de 40 de ani. Firește, dacă un cataclism planetar nu va pune capăt la toate pe lumea asta.

Receștii mei azi sunt o localitate depopulata, fără școală și cămin cultural. Are doar biserică, pentru a-și putea petrece creștinește morții pe ceea lume. Morți sunt tot mai puțini. Peste 10 ani satul ar putea să aibă o înfățișare și mai jalnică.

În altă ordine de idei, vreau să-ți mulțumesc pentru că mi-ai solicitat acest interviu. Probabil că se întâmplă, totuși, ceva sub cerurile acestea, dacă ne-am regăsit după 40 de ani și am pornit, în dialogul nostru, de la "Scrisori către Veronica". Sincere mulțumiri și succese în tot ceea ce faci!

----
Notă IPN:
 
Vadim Bacinschi este născut pe 1 noiembrie 1958, în satul Recești, actualul raion Șoldănești, Republica Moldova. Din 1987 locuiește in orașul Odesa, Ucraina. Jurnalist și scriitor. Absolvent al Universității de Stat din Chișinău (Jurnalism, 1980). Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Laureat al Premiului Forumului International al Jurnaliștilor Romani (2014). Laureat al Premiului Festivalului de Poezie „Ion Vatamanu sau Dimineața Mărului" (Chișinău, 2015).Autor a 10 titluri de cărți (poezie, istorie, publicistică). Printre ultimele apariții-- cărțile de versuri „Elegii de la marginea Receștiului" (Editura Tipo Moldova, Iași, 2015) și „Recviem pentru Frumușica" (Editura "Armanis", Sibiu, 2016).