Analiza IPN: Sondajele sociologice din ultimul timp demonstrează că ideea integrării Moldovei în Uniunea Vamală o acceptă nu mai puţin de jumătate dintre cetăţeni. Dar aceasta nu garantează deloc victoria în alegeri a forţelor politice care fac agitaţie pentru Uniunea Vamală. Mai mult, înseşi partidele proruseşti pot aduce la putere prin acţiunile lor o Alianţă ordinară a Integrării Europene.

„Luptători pentru U.V.”

Găgăuzia este numită, pe bună dreptate, o bază electorală a partidelor, care se pronunţă pentru apropierea Republicii Moldova de Uniunea Vamală. În regiune întotdeauna au fost puternice stările de spirit proruseşti. Iar referendumul local cu privire la priorităţile de politică externă, care a avut loc în februarie curent, a demonstrat că stările de spirit ale oamenilor pot deveni uşor o resursă politică pentru oamenii politici. Problema însă constă în faptul că pretendenţi la această resursă politică sunt prea mulţi.

Câteva săptămâni în urmă, conducerea Adunării Populare a Găgăuziei a anunţat despre susţinerea sa a Partidului Socialiştilor în frunte cu Igor Dodon. Iar pe 24 octombrie o declaraţie similară a făcut Consiliul celor mai în vârstă persoane al Găgăuziei – o organizaţie neguvernamentală, care întruneşte în rândurile sale oamenii în vârstă din toate localităţile autonomiei. Este semnificativ faptul că acest Consiliu a beneficiat în repetate rânduri de susţinere financiară din bugetul autonomiei şi, parţial, ca urmare a acestui lucru, era considerată ca o organizaţie loială autorităţilor Găgăuziei în persoana lui Mihail Formuzal. Şi în acest sens, susţinerea publică de către „decanii de vârstă” a concurenţilor electorali ai lui Formuzal a fost pentru mulţi neaşteptată.

Beneficierea de susţinerea publică a diferitelor organizaţii neguvernamentale şi a altor structuri este, fireşte, doar o parte a campaniei electorale, pe care o desfăşoară partidele. Dar spiritul activ al socialiştilor în această direcţie le permite deja acestora să-şi adjudece titlul de unul dintre principalii „luptători pentru U.V.” în Găgăuzia.

„Partidul Kremlinului”

Încă un eveniment care caracterizează în mod indirect starea şi relaţiile reciproce ale lobby-ştilor moldoveni ai ideii U.V., a devenit publicarea de către una dintre agenţiile federale ruseşti de presă a unui articol despre necesitatea susţinerii de către Moscova la alegerile parlamentare din Republica Moldova a „partidului Kremlinului” unificat (cei care se interesează, pot accesa în google „За ними стоит Россия”: «Кремлевская партия» в молдавском политическом террариуме).

În articol sunt citate exemple de promovare iraţională de către Moscova a favoriţilor acesteia, precum sunt Dodon şi Formuzal. Participarea lor în alegeri în rol de concurenţi va conduce la dispersarea voturilor adepţilor şi la reducerea şanselor de succes ale ambelor forţe. De aceea Rusiei i se propune să facă o opţiune: sau asocierea partidelor, care se pronunţă pentru U.V. într-un singur bloc şi, ca urmare, se va sigura şansa de a accede la putere în Moldova a forţelor loiale Kremlinului, sau „benifis-ul”lui Igor Dodon de unul singur cu cele opt procente convenţionale şi cu rolul de opoziţie gălăgioasă, dar care nu va decide nimic în cazul noii puteri proeuropene.

Autorul materialului este prezentat ca fiind un locuitor al Comratului. De altfel, articolul a fost publicat mai întâi în mijloacele de informare în masă ruseşti, iar apoi în cele găgăuze. Dintr-o parte, acesta crea impresia unui semnal în adresa acelor politicieni şi tehnologi politici moscoviţi, de care depinde configuraţia forţelor proruseşti. Apoi, mai ţinând seama de faptul că în articol sunt promovate priorităţile blocului unificat şi este criticat egoismul de partid, nu este greu să-ţi dai seama, din care cercuri a fost iniţiată publicarea acestui articol.

Conflictul cu „arhitecţii”

Dacă ar fi să admitem că Moscova, într-adevăr, a participat la determinarea formatului de participare a adepţilor săi în cursa electorală, atunci este evident că principalul favorit şi, respectiv, beneficiar al asistenţei posibile a fost stabilit Dodon. Celelalte figuri, din câte se vede, au trebuit să-şi găsească locul lor de trecere în lista electorală a PSRM. Unii, de altfel, şi-au găsit, într-adevăr, locul. Dar nu toţi. Printre ultimii, din câte se vede, s-a dovedit a fi Mihail Formuzal. S-ar putea presupune o mulţime de cauze, de ce liderul găgăuz nu a considerat acceptabilă participarea la alegeri pe listele socialiştilor. Dar principalul constă în faptul cum se va comporta el pe parcursul lunii care a mai rămas până la alegeri: va încerca să unifice electoratul prorusesc în jurul blocului „Opţiunea Moldovei – Uniunea Vamală” sau va accepta să facă cedări în favoarea proiectului politic al lui Dodon. Şansele că articolele din internet vor convinge Kremlinul de caracterul rezonabil al susţinerii blocului unic al adepţilor U.V. sunt foarte mici. Ar fi o prostie să consideri că aceste articole nu au fost precedate de numeroasele vizite la Moscova şi de convorbirile îndelungate prin înaltele birouri care, trebuie să înţelegem, nu s-au soldat cu nimic.

Astfel, conflictul lui Formuzal cu poziţia „arhitecţilor politici” din Rusia nu oferă şanse de unificare cu PSRM pe baze paritare. Iar aceasta înseamnă o scindare inevitabilă a electoratului prorusesc (cea mai mare parte a căruia şi aşa este controlat de către comunişti) şi sporirea şanselor de reîncarnare a unei AIE ordinare. În ceea ce-l priveşte pe Formuzal însuşi, mare lucru ca el să poată evita consecinţele şi pentru sine personal. În orice caz, nu trebuie să ne mirăm, dacă după încheierea alegerilor el va anunţa despre plecarea sa din politica publică.

Veaceslav Craciun, IPN