Apele (electorale) s-au limpezit şi doi candidaţi, din cei 18 înscrişi iniţial în competiţie, urmează să-şi dispute fotoliul de primar al capitalei în cadrul celui de-al doilea tur al scrutinului, la 17 iunie. Până acum, analiştii s-au întrecut în a analiza mesajul politic al acestora, platformele economice, proiectele sociale. Analizele vor continua, căci lupta electorală trece acum într-o nouă calitate: se vor confrunta nu doar doi concurenţi, reprezentând două partide. Se vor ciocni două doctrine, două generaţii, două mentalităţi. Lăsând în atenţia experţilor aceste aspecte, să încercăm să ne axăm pe alte principii de analiză a prestaţiei celor doi candidaţi. Or, primarul capitalei fiind o persoană publică, dar şi cea mai importantă figură politică din R. Moldova, aleasă prin votul direct şi personal al electorului, este foarte important să vedem ce primar are priză la alegătorul nostru. Aşadar, ne-am propus să-i analizăm pe cei doi contracandidaţi din puncte de vedere inedite: care este portretul psihologic al acestora, cum vorbesc, ce poartă, ce ţinută au, în ce măsură li se potriveşte stilul pe care l-au adoptat, dar şi cum se poziţionează aceştia în raport cu alegătorii. [„Cu limba sau pe limbă?”] Dr. hab. în filologie, Irina Condrea, decan al facultăţii de litere a USM, consideră că, la capitalul „limbaj” cei doi concurenţi au calibru diametral opus. Dacă Dorin Chirtoacă excelează printr-un discurs coerent, fluent, elevat, făcând impresie bună chiar şi în cercul unor docţi, Veaceslav Iordan se situează la polul opus, lăsând impresia că nu poate lega până la sfârşit o frază, nu poate acorda subiectul cu predicatul, nu-şi poate îmbrăca gândul în cuvinte, susţine specialistul. Cu toate acestea, din punctul de vedere al semioticii, Irina Condrea apreciază cu notă mare campania vizuală a lui Iordan, deşi recunoaşte că meritul nu-i aparţine acestuia, ci staff-ului din spate. „A avut o campanie energică, fără a fi, însă, agresivă, iar Iordan a făcut faţă cerinţelor de a apărea cu mesaje scurte şi clare. E suficient pentru primul tur, în cel de-al doilea, însă, publicul va dori să le vadă pe cele două personaje, nu imaginea lor, să le asculte discursul, nu sloganele, iar pentru aceasta Iordan ar trebui să accepte ideea dezbaterilor electorale”, spune Irina Condrea. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, admite sursa citată, nu sunt excluse anumite surprize, având în vedere profesionalismul echipei de imagemakeri, care l-ar putea învăţa în acest răstimp un arsenal de vorbe care să nu spună nimic”, crede filologul, concluzionând că „şi un urs poate fi învăţat să joace, dar asta nu-i ridică specia pe o treaptă superioară”. În acest context, Irina Condrea susţine că acesta este singurul lucru care trebuie să-l înveţe Chirtoacă de la Iordan: că nu este suficient să fii şcolit, inteligent, să ai un discurs penetrant, dacă nu ai în spate o echipă pe potrivă. [„Fără măşti!”] Cei doi candidaţi sunt total diferiţi şi ca stil, susţine cunoscutul stilist Victor Micuşa. Pe de o parte, Dorin Chirtoacă – tânăr, proaspăt, energic, cu atitudine, dar în acelaşi timp, demonstrând reţinere; pe de altă parte, Veaceslav Iordan – omul care a fost aproape invizibil în turul întâi, fiind înlocuit cu o mască, cu un rol pe care a fost obligat să-l joace, susţine stilistul. S-ar putea, consideră acesta, ca acest rol să „nu-i vină” lui Iordan, el fiind în realitate altul, or, prin aceasta ar putea să se explice absenţa sa din comunicarea vie cu electoratul. „Campania lui Iordan mi s-a părut abuzivă, prea „multă” pe metru pătrat, lucru inutil având în vedere că nu suntem un megapolis. În acelaşi timp, Chirtoacă a avut o campanie mai mult decât modestă, ceea ce, de asemenea, poate fi calificat drept un minus”, susţine Micuşa. Întrebat ce ar schimba la imaginea celor doi, în cazul în care aceştia l-ar angaja în calitate de stilist, Victor Micuşa a declarat că ar avea ceva de lucru în ambele cazuri. Pe Iordan, l-ar învăţa să devină firesc, deschis, „mai puţin urs”, susţine stilistul. „I-aş schima portul, felul de a fi, l-aş învăţa să zâmbească sincer şi, în primul rând, să fie mai comunicabil. În prezent, lasă impresia că nu e aşa cum a fost prezentat, de aceea, pentru a fi credibil, trebuie să-i fie pusă în valoare individualitatea. Trebuie să înveţe să-şi poarte imaginea ca pe ceva ce-i este propriu”, crede stilistul. La Chirtoacă, Micuşa ar umbla la… freză, la modul propriu. I-ar creşte părul. „Dorin poartă acum o tunsoare scurtă, proprie mai mult sportivilor, decât oamenilor politici. Este tânăr şi trebuie să exploateze la maximum acest minunat avantaj, să fie mai avangardist în ţinută. Acum, însă, lasă impresia unui „tânăr prea bătrân”, cu un zâmbet obosit. Poate e doar o reacţie la faptul că toţi îl acuză tocmai de acest fapt – că e tânăr, că n-are experienţă… Nu trebuie să se teamă să spargă tiparele, gen omul politic cu cărare la o parte, căci vârsta îi permite. În rest, e un tânăr foarte simpatic, chiar dacă, pentru a deveni un primar bun în sensul larg al cuvântului, mai are multe de învăţat”, a concluzionat stilistul Victor Micuşa. [„Un spectacol în care eroul principal a absentat”] Actualele alegeri au fost, ca şi altele, un spectacol, însă unul insuficient de captivant, de atrăgător şi bine gândit, susţine actorul şi regizorul Petru Vutcărău. Asta deoarece, crede artistul, au fost scoşi la rampă, în calitate de eroi principali, candidaţii, cu platformele şi promisiunile lor, nu oamenii care, prin votul lor, pun – sau trebuie să pună - în mişcare adevăratul exerciţiu democratic. „Rezultatul – o sală aproape goală”, spune el. Regretabil, susţine Vutcărău, dar acelaşi scenariu pare să se repete şi în turul doi de scrutin: ambii candidaţi pun accentul pe propria persoană, pe ceea ce consideră ei a fi punctul lor forte, şi nu se întreabă ce doresc cu adevărat orăşenii. Prin aceasta şi se explică absenteismul masiv al chişinăuienilor la urne. „Este cel puţin hilar să încerci să câştigi de partea ta o capitală aflată în sec. 21, în plin proces de unificare a Europei, cu laude despre cât de harnic şi gospodar eşti. De cealaltă parte, la fel de păguboasă este şi certitudinea că un anumit nivel de pregătire teoretică poate compensa deficitul de dexterităţi practice”, astfel a caracterizat, de o manieră diplomatică, lacunele de imagine ale candidaţilor Petru Vutcărău. „Avem nevoie de un primar cult, necorupt, propulsat în această funcţie de durerea pentru acest oraş şi de dorinţa fierbinte de a schimba în bine lucrurile, nu de ambiţiile balonate de a obţine şi a deţine cu orice preţ puterea. Dar, şi mai mult, avem nevoie de un alegător inteligent care să aleagă între puzderia de candidaţi anume pe cel cu durere faţă de grijile şi problemele lor”, susţine regizorul. Revenind la ideea de spectacol, artistul ar vrea să vadă confruntându-se, în lupta pentru Primăria Chişinăului, un candidat japonez, bunăoară, şi unul german. El e de părere că aceştia ar putea gestiona la modul perfect capitala noastră atât de frumoasă şi atât de afectată de o administrare vicioasă. În acest caz, şi alegătorului i-ar fi trezită conştiinţa de a se include în acest act de guvernare, susţine Petru Vutcărău.