Politologul german de origine română Anneli Ute Gabanyi combate propaganda Federației Ruse, care aruncă întreaga vină pentru războiul din Ucraina pe umerii SUA. Poziția este exprimată într-un interviu pentru „Adevărul” și are două argumente imbatabile: declarațiile lui Gorbaciov și faptul că Războiul Rece nu a fost declarat oficial de niciuna dintre părți, așa că nu avea cum să fie încheiată o pace în care americanii să facă promisiuni deșarte, transmite IPN.
Propagandiștii Kremlinului susțin că războiul din Ucraina nu ar fi avut loc dacă Washingtonul și-ar fi ținut o veche promisiune, anume că nu vor extinde NATO în țări ca România, Ungaria sau Polonia, dar și dacă nu ar fi folosit Ucraina împotriva sa. În realitate, spune politologul, americanii nu au făcut niciodată astfel de promisiuni.
„Războiul Rece nici nu putea fi încheiat printr-un acord de pace, după cum nici nu începuse printr-o declarație de război. Acordul despre care este vorba și care intrigă Rusia este acordul numit «2 plus 4» încheiat între cele două state germane, RFG și RDG, pe de o parte, și Franța, Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, pe de altă parte. Acest acord, semnat la 12 septembrie 1990 la Moscova și intrat în vigoare la 15 martie 1991, a deschis calea reunificării Germaniei”, explică Anneli Ute Gabanyi.
Politologul susține că acordul consemna încheierea responsabilității pentru Germania a celor patru puteri aliate din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În cadrul dezbaterilor asupra clauzelor acordului, una dintre temele discutate a fost și problema extinderii NATO – numai pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane, după cum susțin majoritatea reprezentanților puterilor occidentale la dezbateri, pe teritoriul tuturor statelor Pactului de la Varșovia, susțin foștii și actualii oameni politici sovietici, respectiv ruși.
Însuși Mihail Gorbaciov a admis că nu a discutat nimic cu omologii săi occidentali pe această temă. El a spus, într-o declarație oficială, cu subiect și predicat, că nu a insistat ca NATO să rămână la vechile granițe și a explicat și de ce. Ceva mai târziu, succesorul lui Gorbaciov, Boris Elțîn, a încercat, într-adevăr, să obțină din partea SUA promisiunea că NATO nu va depăși granițele din 1989, dar fără succes.
Anneli Ute Gabanyi mai arată că, recent, în Biblioteca Prezidențială Clinton s-au descoperit însemnări ale convorbirilor dintre cei doi președinți din care reiese că Elțîn i-a propus lui Clinton un acord verbal secret despre o nouă diviziune a Europei: „El îi propunea lui Clinton în 1997 un «gentlemen’s agreement» conform căruia niciun stat post-sovietic, «în special Ucraina» să nu se alăture NATO. Sau cel puțin «nu în viitorul deceniu», sau cel puțin «nu în primul val de extindere». La ultima lor întâlnire, în 1999, Elțîn îi cerea lui Clinton „One thing. Just give Europe to Rusia”. Clinton, bineînțeles, nu a dat curs acestor oferte”.
Mai târziu, Vladimir Putin, succesorul lui Elțîn în anul 2000, a acuzat Occidentul în public pentru că nu și-ar fi respectat pretinsele asigurări de a nu întinde NATO spre Est. Din 2014, Putin a mizat tot mai insistent pe narațiunea „Rusiei înșelate de Occident“ pentru a legitima ocuparea Crimeii de către Rusia nu numai în ochii propriilor concetățeni, dar și – cu un oarecare succes – și în ochii străinătății.
Anneli Ute Gabanyi amintește și că, în ajunul atacului asupra Ucrainei, președintele rus a mers și mai departe. La 17 decembrie 2021, adaugă ea, Ministrul de Externe al Rusiei a publicat un proiect de tratat de securitate între Federația Rusă și Statele Unite ale Americii în care Moscova prezenta trei propuneri principale: prevenirea în continuare a extinderii NATO, mai ales în Ucraina; renunțarea alianței la staționarea unor sisteme de apărare anti-rachetă la frontierele Rusiei și, în cele din urmă, întoarcerea („roll back“) a capacității și infrastructurii militare a NATO în Europa până la situația din 1997, când a fost semnat actul de fondare NATO-Rusia.
Anneli Ute Gabanyi a fost șef al secției românești a Institutului de Cercetare al Europei Libere, München, și e considerată unul dintre cei mai importanți politologi germani, dar e cunoscută și ca filolog și critic literar.
