„Exemplele menționate pun în evidență cât de importantă a fost hotărârea Curții Constituționale, care a declarat neconstituțional acordul privind creditul rusesc de €200 milioane pentru Republica Moldova, care conținea referințe la datoriile agenților economici   ”
---

În așteptarea gazoductului Ungheni-Chișinău 

Ministrul Economiei și Infrastructurii, Sergiu Railean, ne-a anunțat că: „Până la 1 august 2020 suntem gata să dăm în exploatare conducta Ungheni-Chișinău. La această etapă, prin gazoduct vor putea fi livrate 1,5 mln m³ de gaze pe zi, iar către 1 decembrie vom putea asigura transportarea a 2-3 mln m³ de gaze pe zi. După instalarea stației de comprimare și reglare de la Gherăești, către 1 ianuarie 2021 vom putea transporta în Republica Moldova 4 mln m³ de gaze pe zi”. E motiv de bucurie pentru cetățeni, după ce atâția ani am așteptat diversificarea importului de agenți energetici, în special a gazelor naturale. Știm, de exemplu, că lucrările pentru construcția gazoductului menționat urmau să înceapă încă în 2016, dar au început abia în 2019.

Un calcul elementar ne arată că în cele 5 luni rămase ale anului curent am putea importa prin gazoductul Ungheni-Chișinău peste 200 mln m³ de gaze, iar de la 1 ianuarie 2021 am putea importa anual peste 1.4 miliarde m³. Având în vedere că în ultimii ani Republica Moldova consumă anual aproximativ 1 mlrd m³ de gaze, vedem că numai prin conducta Ungheni-Chișinău am putea importa cu 40% mai multe gaze, decât consumă economia țării și cetățenii. Urmează încă să vedem cum vor funcționa reglementările și cum va decurge competiția dintre companiile furnizoare de gaze din România și Gazprom-ul rusesc. Cert este că lucrurile evoluează în direcția bună.

De fapt, suntem deprinși că veștile bune ne sunt servite în ajunul alegerile, când politicienii, de obicei, fac declarații optimiste. Într-adevăr, în ultimii ani, veștile bune referitoare la domeniul energetic au curs gârlă. Acum 2 ani, în ajunul campaniei electorale parlamentare, șeful de atunci al legislativului, Andrian Candu, anunța că odată cu începerea construcției gazoductului Ungheni-Chișinău este pregătită pentru implementare și interconexiunea electrică cu UE, inclusiv cu România. Era vorba despre contractarea împrumuturilor și grant-urilor în sumă de €250 milioane în scopul realizării interconexiunii, care peste 2 ani, în 2022, ar trebui să fie la prima fază a implementării.   

Iar pe frontul energetic de Est… 

Din cele spuse mai sus s-ar părea că încet, dar sigur, iată-iată, ajungem în pragul independenței energetice. Totuși, în acest context, ne parvin și informații după citirea cărora bucuria ne trece în scârbă. Pe 26 iulie 2020, ex-deputatul Alexandr Petkov, acționar minoritar al Societății pe acțiuni (SA) „Moldovagaz", a publicat un material despre adunarea generală a întreprinderii, la care a participat. Potrivit ex-deputatului, problemele de pe ordinea de zi s-au referit la aprobarea tranzacțiilor pentru furnizarea gazelor naturale Republicii Moldova, în baza contractului №1 ГМ-07-1, semnat la 29 decembrie 2006 și valabil până la 31 decembrie 2020. Potrivit, documentului, în 2020 gigantul rus Gazprom livrează 3.16 miliarde m³  de gaze naturale, Moldovagaz obligându-se să primească marfa și să achite prețul acesteia în conformitate cu prevederile contractului. De asemenea, documentul prevede că Moldovagaz va asigura tranzitarea pe teritoriul țări a 0.78 mln m³ de gaze.

Ex-deputatul Petkov consideră că în procesul adoptării deciziilor a fost încălcată legislația Republicii Moldova, aducându-se prejudicii grave statului și cetățenilor. Argumentarea sa pornește de la însăși structura de proprietate a SA Moldovagaz, în care: 50% din acțiuni sunt deținute de Gazprom; 35,33% – de  Guvernul Republicii Moldovei, reprezentat de Agenția Proprietății Publice; 13,44% – de Transnistria prin întreprinderea Tiraspoltransgaz, reprezentată de Comitetul de Management al Proprietății, și 1,23% – de acționari privați. În aceste circumstanțe, este pus în evidență un șir de date din documentele aprobate formal la adunarea generală, dar adoptate, de fapt, încă la 31 decembrie 2019:

• suma totală a datoriei Transnistriei pentru consumul gazelor naturale se cifrează la aproximativ $6.82 miliarde, datoria revenindu-i formal SA Moldovagaz, care încheie contractele cu Gazprom;  
• Transnistria, începând cu anul 2005, și-a anunțat retragerea din societatea pe acțiuni, transferând cota sa către Gazprom-ului pentru administrare fiduciară;
• Transnistria, potrivit raportului de activitate a SA Moldovagaz pentru 2019,  a refuzat să achite prețul gazelor furnizat regiunii - 1.8 miliarde m³, transferând către furnizor doar $14,3 milioane, (câte $7.8 pentru 1000 m³),  în loc să achite suma totală $412 milioane;
• Guvernul Republicii Moldova a aprobat prețul de $173.4 per 1000 m³ pentru livrările gaze naturale în 2020, Transnistria neavând capacitatea să achite acest preț la fel ca anul trecut și cei precedenți, astfel consumul regiunii din stânga Nistrului urmând să cadă pe umerii consumatorilor din dreapta Nistrului;
• prețul stabilit pentru livrările Gazprom către Moldovagaz este de câteva ori mai mare decât prețurile livrărilor pe piața europeană, și cu 70% mai mari decât au promis autoritățile moldovene.
   

Pentru a clarifica lucrurile, reprezentanții Moldovagaz au intervenit cu explicații, afirmând că: „din cauză că Tiraspoltransgaz nu achită pentru gazele consumate, Moldovagaz s-a adresat instanțelor judecătorești pentru a recupera datoriile. Actualmente, Moldovagaz deține 6 hotărâri judecătorești care au intrat în vigoare, urmând ca prin intermediul executorilor judecătorești să fie încasate datoriile pentru gaze în valoare totală de 5,5 miliarde de dolari de la Tiraspoltransgaz în favoarea Moldovagaz”. Adică, Transnistria consumă gaze, Gazprom-ul îi administrează cota, iar datoria este transferată către Moldovagaz, care trebuie să achite consumul Transnistriei către Gazprom. De asemenea, este interesant de clarificat care judecătorii au adoptat deciziile și care executori judecătorești le vor traduce în viață.

Concluzii

Din cele expuse mai sus este evident că Republica Moldova trebuie să întreprindă toate eforturile pentru a soluționa cât mai rapid problema importului gazelor naturale din România. Același lucru se referă și la interconectarea la rețelele de energie electrică.

După expirarea contractului cu Gazprom, semnarea unui contract nou cu această întreprindere ar trebuie să includă și referințe clare, fără echivocuri, la modalitatea de achitare de către Transnistria a datoriilor pentru gazele consumate.

Exemplele menționate pun în evidență cât de importantă a fost hotărârea Curții Constituționale, care a declarat neconstituțional acordul privind creditul rusesc de €200 milioane pentru Republica Moldova, care conținea referințe la datoriile agenților economici.     

Victor Pelin pentru IPN