La 29 iulie se împlinesc 20 de ani de la adoptarea Constituţiei Republicii Moldova. Agenţia de presă IPN a întrebat mai mulţi analişti şi formatori de opinie în ce măsură Legea Supremă asigură astăzi funcţionarea statului de drept şi apără drepturile omului, ce este şi ce trebuie să fie Constituţia pentru ţară şi pentru cetăţeanul simplu.
---
De la Independenţă, limba de stat a creat disensiuni în societate şi printre politicieni. Ar putea Constituţia să rezolve această problemă sau ce ar trebui să se facă la nivel constituţional ca să nu mai existe aceste disensiuni?
Academicianul Victor Juc, vicedirector al Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei:
Un articol care să se refere la limba de stat nu trebuia să fie inclus în Legea Supremă, mai ales în acel moment, în 1994, când nu exista un consens. Dacă în anii '89 – '90 predomina opinia că limba este română, începând cu anul '92 – '93 stările de spirit s-au schimbat, inclusiv din cauza că în Parlament nu mai guvernau forţele democratice, ci forţele neo-comuniste, adică agrerienii. Desigur că, introducând sintagma „limba moldovenească” în art. 13, ei au încercat să rezolve problema o dată şi pentru totdeauna. Dar problema nu s-a rezolvat, mai ales că în 1994, înainte să fie adoptată Constituţia, s-a făcut o adresare către Academia de Ştiinţe a Moldovei, care a spus franc că limba este română. Nu s-a ţinut cont de opiniile cercetătorilor, specialiştilor în domeniu, s-a mers pe varianta politică şi vedem care sunt efectele.
Ca rezultat, societatea, elitele politice sunt dezbinate la acest capitol şi vedem că în ultimul timp, pe măsura apropierii de alegerile din 30 noiembrie, din nou problemele legate de limbă sunt avansate pe prim-plan, pentru că este mai uşor să spui că vorbim „limba moldovenească” sau „limba română”, decât să elaborezi proiecte de protecţie socială, de dezvoltare economică, de modernizare şi de reformă.
Constituţia nu poate să soluţioneze problema limbii. S-a încercat prin hotărârea Curţii Constituţionale din 5 decembrie 2013, din care reiese că limba de stat este cea română, dar aceasta a schimbat foarte puţin starea de lucruri, pentru că în Republica Moldova există un total nihilism juridic şi o neîncredere în autorităţi.
Dacă se va elabora un nou proiect de Constituţie, un articol consacrat limbii de stat nu trebuie să se regăsească în document. Iar dacă se va reuşi să se introducă sintagma de „limba română” în Constituţie, în loc de „limba moldovenească”, doar se va întreprinde un act corect de justiţie, va fi scos un neadevăr din Constituţie, pentru că oamenii de ştiinţă au declarat că limba este „română”. Desigur unele forţe de stânga vor organiza proteste cu lozinca: „Salvaţi Limba Noastră Moldovenească”, dar nimic mai mult.
Recomandarea totuşi ar fi să se elaboreze o lege ordinară, referitor la funcţionalitatea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova, şi în această lege ordinară să se stipuleze care este limba de stat. Chiar şi aşa, problema limbii va fi soluţionată doar pe dimensiunea legislativă, nu şi la nivel cotidian.
Problema lingvistică nu este acută în Republica Moldova. Ea este pusă în prim-plan mai mult la alegeri, deoarece este o problemă sensibilă. Nu cred că va dispărea în viitorul apropiat. Poate doar atunci când Republica Moldova se va integra în UE.
În 1990 a fost votată o hotărâre de Parlament prin care în 1994 trebuia să aibă loc o testare a alolingvilor la capitolul cunoaşterii limbii de stat. Guvernarea agro-socialistă a abolit însă această prevedere, iar ca rezultat mulţi alolingvi nu cunosc limba română, nici nu doresc să o înveţe, chiar dacă această disciplină se predă la şcoală.
Referitor la funcţionalitatea altor limbi, în Republica Moldova nu există o problemă în acest sens. Nimeni nu este intimidat să-şi vorbească limba. Nu exclud unele momente la nivel cotidian, în stradă, la piaţă, dar la nivel de politici de stat, la nivel de angajare, în sectorul public asemenea impedimente nu există.
---
Constituţia Republicii Moldova
Articolul 13 Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi
(1) Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine.
(2) Statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea limbii ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul ţării.
(3) Statul facilitează studierea limbilor de circulaţie internaţională.
(4) Modul de funcţionare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se stabileşte prin lege organică.
