Club de Presă APE, 31.05.2011

Ultimele evoluţii din cadrul procesului de reintegrare

În ultimele 2 luni, în contextul reglementării transnistrene au fost înregistrate o serie de evoluţii pozitive, precum:

•                    Consultările informale în formatul 5+2 de la Viena din 4-5 aprilie, unde Rusia a propus ca următoarea întâlnire în formatul 5+2 să fie organizată la Moscova, în luna iunie;
•                    Crearea Comisiei Interguvernamentale pentru Reintegrare care include toate ministerele şi agenţiilor guvernamentale relevante. În viziunea noastră, aceasta comisie ar trebui să contribuie la o implicare mai mare a instituţiilor statale în procesul de reintegrare a ţării;
•                    Eliberarea din detenţie a jurnalistului Ernest Vardanean;
•                     Menţinerea problematicii transnistrene pe agenda discuţiilor şi întâlnirilor la nivel înalt ale partenerilor noştri externi. Astfel tematica a fost discutată:

a.                  în cadrul reuniuni Miniştrilor de Externe a Triunghiului de la Weimar (Polonia, Germania şi Franţa) din 20 mai, de la Bydgoszcz (Polonia), la care a participat, în calitate de invitat special, şi Şeful diplomaţiei moldoveneşti Iurie Leancă.

b.                  la întâlnirea de la Kaliningrad, din 21 mai, a Miniştrilor de Externe a Triunghiului de la Weimar cu Ministrul de Externe rus Serghei Lavrov;

c.                  cu întâlnirii de lucru avuta de Prim-ministrul Vlad Filat cu Cancelarul Germaniei Angela Merkel în cadrul vizitei sale oficiale la Berlin, din 17 - 20 mai.

Acestea evoluţii creează un climat favorabil pentru reluarea negocierilor oficiale în formatul 5+2, cu ocazia reuniunii sale de la Moscova. În acest context, considerăm necesar să atragem atenţia asupra unor deficienţe legate de procesul de negocieri, si anume:

1.                  Nu există un consens cu privire la subiectul viitoarelor negocieri. În timp ce Chişinăul doreşte să se axeze pe negocierea viitorului statut al regiunii transnistrene, Tiraspolul insistă în continuare pe recunoaşterea egalităţii sale în drept şi normalizarea relaţiilor cu Republica Moldova. Or, atât timp cât există aceasta disonanţă în abordări, viitoarele negocieri riscă să se transforme intr-un dialog al surdo-muţilor;

2.                  Federaţia Rusă insistă ca soluţia politică să fie negociată doar de Chişinău şi Tiraspol, de pe poziţia egalităţii de drept a părţilor. Aceasta este, însă, paradigma falimentară a anilor 90-ci, care asigură Moscovei rolul de unic arbitru şi exclude o eventuală participare a UE şi/sau SUA în calitate de mediatori la masa tratativelor. Mai mult decât atât, în condiţiile în care Chişinăul şi Tiraspolul optează pentru finalităţi diferite, riscăm să repetăm experienţă anilor 90-ci, când Chişinăul făcea concesii, după concesii fără a înregistra progrese esenţiale;  

3.                  AIE nu are o strategie clar definită de reglementare a conflictului şi de reintegrare a regiunii transnistrene. Actualmente, Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului este unicul document strategic de care trebuie să se ghideze politicienii noştri în procesul de negocieri. Conform literei şi spiritului acestei Legi, negocierile trebuie să aibă ca finalitate demilitarizarea, democratizarea şi reintegrarea regiunii transnistrene în baza unii statut juridic special. Moscova şi Tiraspolul condiţionează, însă, lansarea tratativelor oficiale de anularea respectivei Legi, care în viziunea lor este un obstacol în calea negocierilor. Este îngrijorător faptul ca această viziune pare să aibă priză în unele capitale europene;

4.                  Moscova insistă pe propria consecutivitate a procesului de reglementare a conflictului transnistrean după formula – în primul rând, negocierea statului regiunii transnistrene, iar apoi retragerea trupelor şi muniţiilor ruse, ignorând, în acelaşi timp, alte 2 elemente definitorii pentru reuşita viitoarei reintegrări: demilitarizarea şi democratizarea regiunii transnistrene. Aceasta abordare contravine literei şi spiritului Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului;

5.                  UE ezită să se angajeze în calitate de mediator la masa tratativelor şi garant al viitoarei soluţii politice. Calitatea de observator nu-i permite UE să aibă o influenţă nemijlocită asupra mersului şi conţinutului tratativelor. Totodată, lipsa de claritate din partea UE cu privire la statutul de garant al viitoarei soluţii politice, îi subminează autoritatea în regiunea transnistreană şi o lipseşte de pârghii reale de influenţă asupra Tiraspolului.

Recomandări

În acest context considerăm că succesul viitoarelor negocieri depinde de:

1.                  Determinarea Tiraspolului nu doar să se aşeze la masa de tratative oficiale, dar şi să accepte ca unică finalitate negocierea uni statut juridic special al regiunii transnistrene în cadrul Republicii Moldova;

2.                  Negocierea unei soluţii politico-juridice care s-ar întemeia pe următorii piloni demilitarizare, democratizare, garanţii şi reintegrare. Numai o astfel de soluţie va putea asigura funcţionalitatea statutului şi continuarea agendei de integrare europeană a Republicii Moldova;

3.                  Elaborarea de către Chişinău a unei strategii pe termen mediu şi lung de reglementare a conflictului şi de reintegrare a regiunii transnistrene, care ar urmări crearea condiţiilor pentru reintegrarea graduală a regiunii transnistrene în temeiul principiilor demilitarizării, democratizării şi garantării unui statut juridic special în cadrul Republicii Moldova;

4.                  Asumarea de către UE a rolului de mediator la masa tratativelor şi garant al viitoarei soluţii politice.