Astăzi, 25 octombrie, Consiliul European va lansa procedura de liberalizare a regimului de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova. Peste 18 luni moldovenii ar putea circula liber prin spaţiul UE, dacă vor descifra clar şi la timp şi acest ultim mesaj din şirul mai multor mesaje, fără precedent, adresate lor în ultimul timp. De câteva luni bune, UE, prin toate componentele sale, transmite semnale clare şi frecvente de susţinere a Republicii Moldova pentru succesele pe care aceasta le-a realizat în ultimul an pe calea reformelor interne şi eurointegrării pe extern.

Luate împreună, aceste mesaje-semnale se constituie în ceva asemănător ca importanţă cu Epistolele Apostolului Pavel pentru Corinteni, de exemplu. Şi UE oferă Moldovei şi moldovenilor, la această răscruce de destin, sfaturi, repere, sprijin, valori, perspectivă... Vor fi în stare şi vor vrea oare moldovenii să descifreze „epistolele” până la alegerile parlamentare din 28 noiembrie?

Susţinere pentru AIE...

Lansarea Planului de Acţiuni privind regimul liberalizat de vize şi promisiunea de a finaliza procedura pe parcurs de un an jumătate constituie mai întâi o apreciere a capacităţii Moldovei de a se conforma într-un termen scurt cerinţelor impuse de UE în acest sens. O apreciere, şi mai serioasă, a reformelor deja realizate, a avut forma Rezoluţiei Parlamentului European adoptată la mijlocul săptămânii trecute. Aceasta a fost precedată, ceva mai înainte, de un „desant” fără precedent la Chişinău pe linia Consiliului European, constituit din ministrii de externe sau ambasadorii, practic, ai tuturor ţărilor membre UE, „garnisit” cu reprezentanţi de cel mai mare calibru ai Comisiei Europene şi Parlamentului European. În UE se aud voci, care nu au mai răsunat până acum, potrivit cărora în Acordul de Asociere UE-Republica Moldova poate fi fixată o perspectivă clară de aderare a ţării la familia europeană. Ca formă, mesajele UE susţin Republica Moldova în ansamblu, ca esenţă însă, acestea susţin guvernarea actuală în persoana Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), pentru că succesele remarcate de UE se referă la acest unic an pe care l-a avut la dispoziţie Alianţa liberal-democrată.

În contrapunere cu fosta guvernare comunistă care a beneficiat de două mandate depline, de stabilitate politică, economică, financiară şi socială. Sunt semnale pro-AIE, unele dintre ele formulate la limită sub aspectul diplomaţiei, inclusiv în plină campanie electorală. Deşi, desigur, nu sunt formulate îndemnuri directe, indirect mesajul central al UE poate fi citit şi în felul următor: „Moldova şi moldovenii vor avea susţinere deplină din partea UE pe calea integrării europene, dacă vor continua reformele începute în acest ultim an. Reformele vor continua dacă în urma alegerilor parlamentare din noiembrie vor veni să guverneze ţara cei care sunt apţi să le continue. AIE a demonstrat că este aptă...”. Desigur, în acest joc sunt păstrate toate aparenţele şi UE nu i se poate imputa nimic în acelaşi sens al diplomaţiei.

Ce ştie UE şi, poate, nu ştim noi...

În Moldova, UE s-a lansat într-o acţiune fără precedent, destul de riscantă, în caz de nereuşită, pentru propria imagine, astfel încât se poate presupune o miză mare, eventual, la nivel geopolitic, dar nu numai şi nu atât geopolitic. Nivelul geopolitic poate fi întrezărit din aceeaşi rezoluţie recentă a Parlamentului European, dar şi din acţiunile bi- şi trilaterale dintre Germania şi Franţa, ca actori de cel mai înalt rang din cadrul UE, pe de o parte, şi Federaţia Rusă, pe de altă parte, pe marginea conflictului transnistrean. Nu este exclus că, la moment, „cărţile” s-au aşezat favorabil pentru Republica Moldova, când ambele părţi ar fi dispuse să demonstreze un grad mai înalt de cooperare în rezolvarea conflictului transnistrean în calitate de gest de bună voinţă pentru promovarea propriilor interese în alte proiecte de nivel european.

Momentul respectiv îi rezervă UE un rol de avocat al Moldovei, în raport cu „partenerul strategic” al acesteia – Federaţia Rusă. Mai mult, însă, contează ceea ce a a înţeles UE despre însăşi Moldova în acest ultim an. Se creează impresia că UE ştie ceva despre ceea ce se poate întâmpla [în] şi [cu] Republica Moldova după alegeri, în cazul unei anumite conjuncturi politice interne şi acel „ceva” prezintă pericol, dacă nu pentru regiunea în care este aceasta amplasată, atunci pentru însăşi Moldova. Mai întâi, UE a înţeles şi a recunoscut abia acum că procesele de reformare internă şi de eurointegrare au fost doar mimate de către guvernarea precedentă pe parcurs de opt ani şi UE (dar şi Consiliul Europei şi alte organisme internaţionale importante), poartă, indirect, responsabilitate pentru această mimare, permiţând să fie dusă, într-un fel, de nas. Mai apoi, UE a constientizat că, la o a doua eventuală revenire a Partidului Comuniştilor (PCRM) la guvernare, ţara va fi „închinată” mai degrabă Estului decât Vestului, pe plan intern revenindu-se la tactica mimării, în cel mai bun caz.

Poate, UE s-a convins definitiv şi de faptul că PCRM încă nu este capabil să renunţe la comportamentul său intransigent, ostil faţă de toate celelalte forţe politice din ţară, astfel că nu va fi în măsură să formeze o coaliţie viabilă. Un nou val de alegeri anticipate ar însemna escaladarea instabilităţii în Republica Moldova şi la hotarul UE până la cote periculoase. În acelaşi timp, AIE, a demonstrat, cu toate greşelile şi hărţuielile interne, că poate conduce şi chiar reforma această ţară. UE a mai înţeles că, în acest ciclu politic, poate spre regret, AIE şi PCRM, sunt unicele forţe care vor disputa la modul serios puterea. AIE în formatul actual, eventual, uşor modificat, va constitui după alegeri Alianţa de guvernământ de centru-drepta sau PCRM, cu anumiţi parteneri, va constitui Alianţa de centru-stânga.

„Tertium non datur”, pentru că aşa-numita „forţa a treia” doar şi-a declarat apariţia, dar încă nu şi-a dovedit existenţa. Din cei doi actori reali, UE a mizat clar pe unul. UE a înţeles despre AIE că, din motive obiective şi subiective, nu are suficient sprijin în rândul populaţiei, pentru a câştiga clar alegerile, de aceea a recurs la acest transfer de imagine. Despre moldoveni UE s-a convins, la această etapă, că ei s-au şi integrat deja în Europa, în ţările în care muncesc oficial sau neoficial, prin hărnicia şi cumsecădenia lor, prin caracterul neconflictual al caracterului lor. De aceea şi ţara moldovenilor s-a făcut mai puţin periculoasă, ba chiar destul de atractivă în ochii UE. În acest context „Epistolele UE” au trei grupuri – ţintă: AIE, PCRM şi alegătorii moldoveni. Este cunoscută reacţia puterii şi opoziţiei, dar rămâne neclară încă reacţia populaţiei în ansambu.

Reacţia AIE la „Epistolele UE”

„Majoritatea liderilor politici cu care m-am întâlnit mi-au dat de înţeles că ideea în susţinerea unităţii interne a Moldovei este una pe care vor încerca să o transpună în viaţă. Sper ca lucrurile acestea să se şi întâmple”, a declarat europarlamentarul Adrian Severin, solicitat de Info-Prim Neo la sfârşitul lunii trecute să-şi împărtăşească impresiile privind reacţia clasei politice moldoveneşti la mesajele lansate de „desantul european” debarcat la Chişinău. Se pare că UE nu s-a dezamăgit tare în rezultatele acelei vizite, odată ce a urmat Rezoluţia Parlamentului European. Este adevărat că în relaţiile dintre componentele AIE au continuat să sară ceva scântei şi după promisiunile făcute oficialilor europeni (modificările la bugetul 2010, degrevarea miniştrilor în campania electorală), însă primele săptămâni de campanie electorală arată că formaţiunile componente ale Alianţei nu luptă între ele „pe viaţă şi pe moarte”, lăsând suficient loc pentru negocieri într-o nouă coaliţie.

Însă AIE nu înţelege pe deplin că susţinerea pe care i-o acordă UE nu se transformă în mod obligator în susţinere din partea electoratului şi că electoratul trebuie câştigat din nou ca acum un an jumătate sau poate cu o forţă şi mai mare. În orice condiţii, perioada de guvernare aduce formaţiunilor aflate la putere anumite favoruri, dar şi anumite erodări de imagine. Cu atât mai mult în cazul AIE, când aşteptările electoratului pentru schimbare au fost atât de mari. Astfel, mesajele UE sunt interpretate de către componentele AIE, într-un fel, euforic, de parcă alegerile au şi fost deja câştigate, ceea ce le poate aduce surprize de genul celor înregistrate la referendumul constituţional din 5 septembrie. Eşecul AIE în alegerile din Moldova va constitui şi un eşec răsunător al UE în această regiune a Europei, în condiţiile când şi-a făcut publice preferinţele politice, repet, indirect.

Reacţia PCRM şi a populaţiei la mesajele fără precedent ale UE, precum şi reacţia UE la reacţia Republicii Moldova la mesajele UE, vor fi examinate în episodul II al analizei „Ultima „Epistolă UE către moldoveni”: strigăt de biruinţă sau strigăt în pustiu?”.

Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo