Op-Ed
	Toți acești factori prevăd o colaborare continuă cu UE, care oferă Republicii Moldova oportunități importante de a-și consolida securitatea națională și de a dezvolta o forță militară capabilă să facă față provocărilor regionale...
Anatol Țăranu

Republica Moldova, prin articolul 11 al Constituției sale, stipulează că statul moldovenesc își „proclamă neutralitatea sa permanentă și nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său”. Acest statut de neutralitate înseamnă că Moldova nu poate fi parte a niciunei alianțe militare și își menține o politică externă de nealiniere. Totodată, această prevedere constituțională privind neutralitatea nu a fost niciodată în istoria de peste treizeci de ani al independenței Republicii Moldova respectată de facto, din cauza prezenței militare ruse ilegale pe teritoriul său recunoscut în plan internațional.

Statutul de neutralitate este văzut de Rusia ca...

Rusia menține trupe militare în regiunea Transnistria în ciuda apelurilor Chișinăului, dar și celor internaționale de a-și retrage forțele. Această prezență militară este considerată de către Republica Moldova o încălcare a neutralității sale, dar Rusia o justifică prin pretextul de a menține pacea în regiune. Pe parcursul anilor, Rusia a exercitat o influență politică semnificativă în Republica Moldova, sprijinind forțele politice pro-ruse și promovând politici care se opun integrării Moldovei în structurile occidentale, precum Uniunea Europeană și NATO. În acest context, statutul de neutralitate al Moldovei este văzut de Rusia ca un mijloc de a preveni o apropiere a acesteia de Occident și de a o menține în sfera sa de influență geopolitică.

De-a lungul anilor, relațiile dintre Rusia și Republica Moldova au variat influențate de schimbările de guvern din Chișinău și de orientarea acestora fie spre Vest, fie spre Est. Însă în toți acești ani, Moscova în permanență a subliniat importanța păstrării statutului de neutralitate al Moldovei, interpretând orice tentativă de apropiere de Occident, îndeosebi de NATO, ca pe o amenințare directă. Relația dintre Rusia și statutul de neutralitate al Republicii Moldova este influențată nu doar de situația geopolitică din regiune, dar, în special, de conflictul nerezolvat din Transnistria, o regiune cu un regim separatist susținut de Moscova. Rusia insistă prin toate mijloacele la dispoziție – politice, economice, propagandistice – pe menținerea statutului de neutralitate al Republicii Moldova, îndeosebi împotrivindu-se oricăror măsuri de consolidare a capacităților de luptă a armatei moldovenești și de amplificare a rezilienței militare a statului. Privit din această perspectivă, statutul de neutralitate al Republicii Moldova este un element central în relațiile sale cu Rusia, având implicații profunde pentru securitatea și politica externă a statului moldovenesc.

UE recunoaște nu doar formal statutul de neutralitate

Totodată, chiar dacă Republica Moldova a continuat sub presiunea Moscovei să-și mențină statutul constituțional de neutralitate, cu timpul Chișinăul a început să-și dezvolte relații din ce în ce mai strânse cu UE, echilibrându-și astfel poziția între Est și Vest. Spre deosebire de Rusia, UE recunoaște nu doar formal statutul de neutralitate al Republicii Moldova, dar și-a construit relația cu statul moldovenesc în contextul Parteneriatului Estic și al Acordului de Asociere fără a aduce atingere statutului de neutralitate a partenerului său, colaborând strâns cu el în diverse domenii, inclusiv politic, economic și social.

Însă războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei a schimbat esențial relația UE cu Republica Moldova în domeniul securității și apărării. În primul rând, UE a contribuit în perioada între anii 2022 și 2024, cu un fond de 926 de milioane EUR sub formă de asistență umanitară pentru a ajuta civilii afectați de război din Ucraina. Această sumă include 860 de milioane EUR pentru Ucraina și 66 de milioane EUR pentru Republica Moldova. Datorită acestei asistențe Republica Moldova a activat mecanismul de protecție civilă al UE pentru a sprijini cetățenii ucraineni care sosesc în Moldova. În cadrul acestui program statele membre ale UE au oferit diverse tipuri de asistență Republicii Moldova, inclusiv adăposturi, truse de produse de igienă și generatoare de energie electrică.

Suport consistent de la UE

La 24 aprilie 2023, Uniunea Europeană a lansat misiunea de parteneriat a UE în Republica Moldova (EUPM Moldova) în cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC). Obiectivul acestei misiuni civile în Republica Moldova prevede sporirea rezilienței sectorului de securitate al statului în domenii cum sunt cele de gestionare a crizelor, amenințărilor hibride, securității cibernetice, precum și al contracarării acțiunilor străine de manipulare a informațiilor și a ingerințelor în treburile interne ale statului.

Tot în această perioadă UE a alocat 137 de milioane EUR prin intermediul Instrumentului european pentru pace pentru a sprijini modernizarea forțelor armate ale Republicii Moldova. Această asistență finanțată de UE urmărește scopul de sporire a eficacității operaționale a forțelor armate ale Republicii Moldova și de protejare mai bună a infrastructurii civile critice, precum și a civililor în situații de criză și de urgență. În plus, aceste măsuri de asistență consolidează capacitatea Republicii Moldova de a participa la misiunile și operațiunile militare PSAC ale UE, precum și la alte operațiuni multinaționale.

Prin oferirea Republicii Moldova a asistenței financiare, UE contribuie și la modernizarea forțelor armate ale acesteia și la îmbunătățirea infrastructurii de securitate. De asemenea, asistența UE constă în furnizarea expertizei tehnice și de formare pentru a ajuta la dezvoltarea capacităților de apărare a armatei naționale și a consolidării rezilienței militare a statului.

Cum poate UE să-și apere membrii

După ce Republica Moldova a depus cererea de aderare la UE, în martie 2022, și după ce, în decembrie 2023, s-au deschis negocierile de aderare, în societatea moldovenească s-a intensificat dezbaterea privind capacitatea UE de a garanta securitatea militară a membrilor săi. Există o percepție larg răspândită în opinia publică despre NATO ca garant al securității colective al țărilor membre, pe când UE nu este percepută în termenii unei reziliențe militare sigure pentru membrii comunității.

Este adevărat că NATO a fost fondată în 1949 anume ca o alianță politico-militară, capabilă să garanteze apărarea și securitatea membrilor săi în caz de agresiune militară. Toată istoria existenții NATO demonstrează că ea și-a îndeplinit cu brio misiunea de bază, în toți acești ani în zona responsabilității Atlanticului de Nord nu a existat niciun atac militar asupra membrilor săi. Iar dacă se i-a în considerare faptul apartenenții la NATO a majorității statelor UE, devine clar rolul fundamental al Atlanticului de Nord în garantarea rezilienței militare a statelor membre UE în ansamblu.

Totuși, chiar dacă UE nu reprezintă o alianță militară, comunitatea europeană stipulează în tratatele sale de funcționare și prerogative care vizează nemijlocit menținerea și aprofundarea rezilienței militare a membrilor săi. Astfel, articolul 42.7 al Tratatului UE, care acoperă cazurile de agresiune împotriva unui stat membru UE, prevede solidaritatea comunității cu țara membră supusă unui act de agresiune militară. Conform acestui articol al Tratatului UE, dacă un stat membru este vizat de un atac armat, celelalte state europene trebuie să îi ofere asistență prin toate mijloacele avute la dispoziție.

Articolul 42.7 egal cu articolul 5

Însă în toată perioada existenții UE acest articol al Tratatului niciodată nu a fost pus în funcțiune. Explicația este că Uniunea Europeană nu a avut din start o dimensiune militară, pentru că întreg scopul constituirii Comunității era acela de a îndepărta țările fondatoare de război și de tot ceea ce înseamnă militarizarea societății. Însă articolul 42.7 al tratatului UE, nefolosit pana acum, are ca filosofie aceiași abordare cu articolul 5 al tratatului NATO, care prevede implicarea obligatorie a Alianței Atlanticului de Nord în apărarea oricărui membru al său supus agresiunii militare.

Privită din această perspectivă, aderarea Republicii Moldova la UE cu siguranță va aduce la amplificarea considerabilă a rezilienței militare a statului moldovenesc, chiar dacă garantarea sigură a securității militare poate fi realizată doar prin aderarea la NATO. Însă, în condițiile când adepții aderării la NATO sunt în minoritate în societatea moldovenească, sprijinul UE este esențial pentru Republica Moldova care se confruntă cu provocări semnificative în ceea ce privește reziliența sa militară. Printre acestea se numără resursele limitate, influența externă (în special din partea Rusiei) și necesitatea de a menține un echilibru delicat în politica externă. Toți acești factori prevăd o colaborare continuă cu UE, care oferă Republicii Moldova oportunități importante de a-și consolida securitatea națională și de a dezvolta o forță militară capabilă să facă față provocărilor regionale.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.