Pentru a avea o influență eficace, UE trebuie să rămână un arbitru nepărtinitor, dar, totodată, totalmente dedicat implementării unor reforme necesare în mod corect, scrie politologul Dionis Cenușa într-un articol de analiză pentru Agenția IPN.
Politologul consideră că semnalele transmise de politicul moldovenesc trebuie să fie citite corespunzător de către instituțiile europene. El punctează că reformele majore nu pot avea loc decât dacă eforturile partidelor politice sunt conjugate. Relațiile dintre partidele principale sunt viciate de neîncredere și antagonisme profunde, de aceea, coalițiile de guvernare sunt imprevizibile, iar instituțiile pot deveni cu ușurință victime colaterale, explică în continuare Dionis Cenușa.
În opinia lui, pentru a păstra Moldova pe calea reformelor, Bruxelles-ul are nevoie de câteva repere esențiale.
În primul rând, atenționează politologul, integrarea europeană constituie un obiectiv politic asumat de Republica Moldova nu de un partid în mod individual. De aceea, plecarea ACUM de la putere nicidecum nu trebuie să fie echivalat cu încetarea vectorului european. Din contra, vigilența UE vizavi de executarea angajamentelor moldovenești față de Acordul de Asociere, cuantificată prin condiționalitate, constituie garanția primordială pentru neabandonarea și ramificarea reformelor magistrale, subliniază Dionis Cenușa.
Pe al doilea loc se află nevoia de a interpreta corect realitățile politice locale. Speculațiile reciproce – între putere (PSRM și aliații taciți) și opoziție (ACUM), se vor multiplica. Acest lucru, consideră politologul, implică din partea europenilor discernământ și abordare nuanțată. El prognozează că neutralitatea și critica obiectivă aplicate la nivel de mass-media și societatea civilă, finanțată din surse europene, va ajuta crearea unei presiuni eficiente și credibile asupra guvernării.
În fine, politologul recomandă demararea unei analize și monitorizări comprehensive a efectelor integrării euroasiatice, promovată de către Socialiști, asupra parametrilor de europenizare. Prin studierea cazului moldovenesc, instituțiile europene pot înțelege care sunt intențiile și capacitățile de suprapunere pe care le generează afilierea hibridă la Uniunea Euroasiatică, în care președintele Igor Dodon a atras Moldova, concluzionează politologul.
