Analiza IPN. Alegerile parlamentare sunt nu doar nişte procente, acumulate de către concurenţi în ziua votării. Campania electorală trecută a demonstrat un şir de particularităţi ce caracterizează societatea noastră, de care ar urma să ţină seama noul Guvern. De altfel, şi cetăţenilor le-ar fi util să acorde atenţie acestora.
---

Alegerile au avut loc şi principala lor intrigă – se va menţine sau nu la putere actuala coaliţie pro-europeană – a fost soluţionată în beneficiul acesteia. În timp ce învingătorii procedează la consultaţii în vederea noului format al asocierii lor şi se pregătesc de partajarea portofoliilor guvernamentale, în umbra atenţiei opiniei publice au rămas câteva momente importante, care ar constitui o greşeală, dacă ar fi ignorate.

„Centura rusă”

Atrage atenţia geografia electorală a alegerilor consumate deja. Astfel, partidele orientate spre vectorul estic de dezvoltare au obţinut majoritatea medie pe întregul teritoriu de nord al ţării, începând cu raioanele Făleşti, Sângerei şi Floreşti. O „centură pro-rusă” specifică s-a constituit şi la sud din Autonomia Găgăuză; precum şi din raioanele Taraclia şi Basarabeasca. Partea centrală a republicii şi Chişinăul au votat pentru partidele pro-europene.

În majoritatea raioanelor, cota de voturi obţinută de reprezentanţii unui sau altui vector extern nu depăşeşte două treimi. Un anumit contrast prezintă doar Găgăuzia, unde vectorul de est a fost susţinut de mai bine de 80 la sută din alegători. De fapt, rezultatele acestor alegeri pe teritoriul autonomiei s-au dovedit a fi aproape de cele ale referendumului scandalos din februarie, când 98% din alegătorii găgăuzi au încercat să pună la îndoială cursul oficial al Guvernului Moldovei spre integrarea europeană. Criticii referendumului local au înaintat atunci argumente cu privire la caracterul virtual al rezultatelor şi despre posibilele falsificări. Dar votarea din 30 noiembrie a demonstrat că realităţile găgăuze contrastează în mod serios pe fundalul celor naţionale.

La ora actuală, Găgăuzia se evidenţiază nu numai pe harta administrativă în calitate de unitate cu împuterniciri speciale. Autonomia de la sud se mai deosebeşte şi din punct de vedere politic. Acesta este un teritoriu, unde populaţia gândeşte altfel şi aspiră la scopurile sale, inclusiv cele de politică externă. O astfel de stare a lucrurilor pune în faţa autorităţilor centrale o chestiune foarte complicată şi chiar periculoasă – chestiunea cu privire la loialitatea statală a populaţiei locale. Aceasta este o situaţie, când pentru majoritatea absolută a populaţiei din regiune cel mai important argument în determinarea opţiunii devine imaginea liderului altui stat – o astfel de situaţie constituie un diagnostic puţin îmbucurător pentru autorităţile centrale. Şi guvernul nou va trebui să ţină cont de aceasta.

E cu totul altă temă, ce fel de politică urmează să fie promovată faţă de Găgăuzia. Însă devine absolut principial că desconsiderarea acestei probleme poate avea consecinţe grave pentru stat.

Interesele naţionale şi destinele Lumii

Alegerile care au avut loc au fost reflectate cu preponderenţă în contextul confruntării celor doi vectori ai dezvoltării – european şi rusesc. Mai mult, s-ar putea de spus că Occidentul şi Estul au luptat pentru influenţa asupra Moldovei, iar cetăţenii moldoveni îşi fixau miza în această luptă geopolitică. Acestei teme i-a fost consacrată cea mai mare parte a activităţilor electorale ale concurenţilor.

În consecinţă, aspectul politicii externe a adumbrit, practic, toate celelalte teme cu privire la politica internă, care în aceleaşi ţări europene sunt primordiale în lupta electorală.

Au fost oare multe discuţii cu privire la priorităţile şi imperfecţiunile sistemului fiscal? Cine a discutat la modul serios programul de susţinere a businessului mic şi mijlociu? Sau poate că cineva a vorbit despre necesitatea perfecţionării legislaţiei în domeniul protecţiei drepturilor consumatorilor? Şi în loc să se evalueze proiectele de îmbunătăţire interioară a societăţii noastre, noi ne-am antrenat cu uşurinţă în discuţiile despre geopolitica mondială, despre destinele Europei şi ale Rusiei.

Desigur, de factorul geopolitic noi nu ne vom despărţi. Dar faptul că am consumat pentru el întreaga noastră atenţie constituie un diagnostic pentru cultura noastră politică şi o mărturie că noi nu putem înţelege în mod adecvat propriile noastre interese naţionale.

Ne inspiră speranţă doar faptul că la aceste alegeri, slavă Domnului, nu au fost discuţii despre autoidentificarea naţională, de care s-au săturat cam toţi. Nu ne-a antrenat nimeni nici în interminabilele discuţii cu caracter lingvistic. Oricum ai da, dar este totuşi un progres.

Ultima şansă

Partidele pro-europene şi-au păstrat controlul asupra puterii şi aceasta este, incontestabil, victoria lor politică. Dar în sens electoral ele au suferit o înfrângere. Un simplu calcul matematic demonstrează că, dacă la procentele socialiştilor şi ale comuniştilor am adăuga voturile date pentru „comuniştii reformatori” şi Blocul „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală”, care nu au depăşit pragul electoral, precum şi pentru unele partide antieuropene, tabloul ar fi puţin altfel. Dar dacă am mai adăuga şi zecile de mii de buletine nevalabile, care au fost date „pentru Renato Usatîi”,  cântarul ar înclina în favoarea vectorului de est.

Rezultatele alegerilor par a fi şi mai descurajatoare pentru autorităţi din cauza că rezultatul acesta a fost obţinut după cinci ani de guvernare, pe parcursul cărora au existat toate posibilităţile de a convinge populaţia de prioritatea politicii pro-europene. Însă, contribuţia principală la obţinerea victoriei au adus-o nu conducerea eficientă a ţării, ci instrumentele politice de influenţă asupra concurenţilor politici. Nu reforma justiţiei, dar crearea clonului PCRM. Nu combaterea corupţiei, ci fărâmiţarea electoratului prorusesc. Nu asigurarea libertăţii mijloacelor de informare în masă, ci excluderea concurentului popular din cursa electorală.

Legitimitatea limitată a noii-vechii puterii constituie un diagnostic al profesionalismului şi competenţei ei, voinţei politice şi (i)responsabilităţii faţă de populaţie. Place lucrul acesta cuiva sau nu, dar partidele pro-europene au obţinut, pe parcursul următorilor patru ani, încă o şansă de a convinge populaţia de prioritatea scopurilor sale şi de propria eficienţă de a realiza aceste scopuri. Dacă ele nu vor reuşi să facă acest lucru, nu există siguranţă că procedeele politice vor funcţiona şi la următoarele alegeri.

Veaceslav Craciun, IPN