Trei copii din zece rămân în afara procesului de educaţie preşcolară, arată un studiu realizat de Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, transmite Info-Prim Neo cu referire la un comunicat IDIS. Studiul constată că sistemul de educaţie preşcolară în R. Moldova nu oferă şanse egale pentru dezvoltare copiilor. Apar discrepanţe mari în ceea ce priveşte accesul copiilor la educaţia preşcolară din mediul rural şi cel urban. Aceasta se răsfrânge negativ asupra încadrării acestora în sistemul şcolar primar de studii, programul căruia este conceput raportându-se la faptul că toţi copii sunt pregătiţi pentru şcoală. Autorul cercetării, expertul Natalia Vlădicescu, susţine că educaţia preşcolară în R. Moldova este o necesitate impusă de sistem: „Nefrecventarea grădiniţei îi pune în dezavantaj pe copii în ciclul primar de studiu, care presupune deja anumite cunoştinţe acumulate de copii în instituţiile preşcolare”. Studiul constată o disparitate totală între motivele care determină nefrecventarea grădiniţei de către copiii din mediul rural şi urban: „Dacă la sate părinţii se plâng de lipsa instituţiilor preşcolare în localitate (în 270 de localităţi nu există grădiniţe), distanţa mare până la cea mai apropiată grădiniţă, de costurile inaccesibile, de lipsa încălzirii, atunci în oraşele mari, în special în municipiul Chişinău, instituţiile preşcolare sunt supra-aglomerate şi se creează liste de aşteptare pentru înscrierea copiilor la grădiniţe. Anume supra-aglomerarea determină şi îmbolnăvirea frecventă a copiilor, iar unii părinţi renunţă din acest motiv să-şi mai ducă copiii la grădiniţă”. „Neglijarea educaţională este considerată o formă pasivă de maltratare a copilului. Este vorba de nesatisfacerea nevoilor psihice de educaţie, de prezenţa unor modele de comportament corespunzătoare vârstei, precum şi de omiterea înscrierii la o formă de educaţie adecvată vârstei care se caracterizează prin excluziunea copiilor din sistemul educaţional”, precizează Vlădicescu. În ceea ce priveşte finanţarea instituţiilor preşcolare, acestea absorb 16% din cheltuielilor totale pentru educaţie, ceea ce constituie 1,1% din PIB. „Resursele financiare sunt insuficiente, raportate la necesităţile întreţinerii instituţiilor şi asigurării condiţiilor adecvate pentru copii. Salariile în educaţie sunt printre cele mai mici din economie. Remunerarea muncii angajaţilor din cadrul instituţiilor preşcolare este sub nivelul salariului mediu pe ţară şi chiar sub nivelul minimumului de existenţă. Numărul grădiniţelor private a scăzut drastic: dacă în 1995 activau peste 400 de astfel de instituţii, acum este doar o singură grădiniţă privată. În condiţiile lipsei instituţiilor private, devine tot mai frecventă practica aşa-numitelor „grupe private”, care se constituie în cadrul grădiniţelor de stat, părinţii achitând o sumă mai mare de bani comparativ cu ceilalţi, pentru ca micuţii lor să beneficieze de condiţii mai bune. „Mecanismul de funcţionare a acestor grupe nu este clar şi creează inechităţi faţă de ceilalţi copii. Suma achitată lunar de părinţi pentru frecventarea grădiniţei de către copil diferă foarte mult de la o instituţie preşcolară la alta”, semnalează sociologul. „Pentru îmbunătăţirea situaţiei din sistemul preşcolar, este necesară o intervenţie complexă din partea actorilor implicaţi: instituţiile statului şi familie, astfel ca fiecare copil să aibă şanse egale pentru o educaţie specifică vârstei care îi va asigura dezvoltarea necesară, recomandă Natalia Vlădicescu. Studiul „Educaţia preşcolară în R. Moldova din perspectiva incluziunii şi a echităţii sociale” este inclus în seria „Politici Publice” , lansată de IDIS „Viitorul” în 2002, cu sprijinul LGI/OSI.