Sărbătorile pascale se caracterizează prin numeroase tradiții care se respectă în familiile moldovenilor, inclusiv pregătirea bucatelor care au și o semnificație religioasă importantă. Menționând despre tradiția de sacrificare a mielului, secretarul științific al Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, Andrei Prohin, a precizat pentru IPN că mielul este un simbol al lui Iisus Hristos care s-a răstignit pentru răscumpărarea păcatelor omenești. În trecut se credea că bucatele care se sfințesc în biserică au puteri magice. Sarea, slănina erau utilizate în caz de boli sau pentru a proteja casa de anumite nenorociri. De exemplu, lumânarea cu care s-au dus în biserică era aprinsă când erau mari furtuni și tunete.
De asemenea, sunt multe legende populare despre faptul de ce se înroșesc ouăle. În majoritatea din ele se spune că atunci când Iisus a Înviat, Maica Domnului sau apostolii le vesteau altor oameni această minune, dar ei nu credeau. Unii spuneau că vor crede atunci când oul din alb se va schimba în roșu. Și atunci ouăle au devenit roșii. În amintirea acestui fapt, oamenii înroșesc ouăle. Mai este o credință populară legată de ciocnitul ouălor care zice că atunci când ciocnești oul, de fapt, spargi piatra de pe mormântul lui Iisus Hristos și astfel îl ajutai să iasă din mormânt. Acest obiceiul trebuie să fie respectat îndeosebi de membrii unei familii. De exemplu, când se întâmplă să te rătăcești în pădure și începi să te gândești la omul cu care ai ciocnit oul, atunci găsești calea de ieșire.
O altă veche tradiție de Paști se referă la modul cum trebuie să ne îmbrăcăm. Trebuie să avem vestimentație curată, în special pentru sărbătoarea de Paști se coseau și cămăși noi. Sâmbăta dinaintea sărbătorii de Paști se practica scăldatul. Există o asemenea credință că în ziua de Paști nu este bine să dormim, fiindcă în restul anului vom fi somnoroși. Și în noaptea Învierii nu trebuie să adormim, această regulă nu trebuie respectată de copiii mici și persoanele cu sănătatea slabă, cele în vârstă sau bolnave.
Duminică și în următoarele zile se organiza în trecut scrânciob în sat. Pentru a te da în acest scrânciob plăteai taxă un ou. De asemenea, se organizau jocuri pentru copii, când ouăle sunt rostogolite de pe un delușor la vale. Încondeierea ouălor este o tradiție foarte importantă și o adevărată artă. Pe ele se pictează cu ceară diferite motive vegetale sau unelte de muncă sau simboluri creștine.
Muzeograful Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Sebastian Paic, a menționat că în unele zone ale României coji de ouă încondeiate sunt aruncate pe ape curgătoare în credința că apele se adună într-un singur loc și formează acel râul mitologic numit „Apa Sâmbetei”, care coboară în lumea de dincolo și cojile acestea vestesc Blajinilor sau Rohmanilor de pe lumea cealaltă Învierea Mântuitorului.
De Paști ne salutăm cu: „Hristos a Înviat!”, la care se răspunde: „Cu adevărat a Înviat!”. E specific și Republicii Moldova, și României, dar nu pe întreg teritoriul. În Maramureș nu se practică această tradiție. În schimb ei au un alt obicei, prezent și în alte părți ale României. În noaptea de Înviere oamenii merg cu ouăle încondeiate la biserică și după Slujba de Înviere merg la cimitir și le mănâncă, aruncând cojile pe morminte, acest obicei inspirându-se ca și celelalte din o serie de credințe legate de cultul strămoșilor.
