|
|
Dionis Cenuşa | |
O nouă strategie care definește prioritățile de securitate și politică externă a Uniunii Europene (UE), întitulată “Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică”, a fost lansată în iunie 2016. În condițiile unor crize majore înfruntate de Europa, strategia globală reflectă pe marginea neajunsurilor interne ale UE, dar și asupra riscurilor și provocărilor de natură externă. Este prezentată o versiune globală asupra poziției Europei într-o lume imprevizibil de instabilă, ținând cont atât de aspecte intersectoriale (politică, economie, securitate), cât și de cele geografice (dimensiunea trans-atlantică, Rusia, Orientul Mijlociu etc.).
Documentul prezintă, în cele 53 de pagini, o versiune actualizată asupra slăbiciunilor europene în domeniul politicii externe și a securității. Strategia este un document unic, în care sunt expuse gândurile și opiniile instituțiilor europene (Serviciul European pentru Acțiune Externă, Comisia Europeană, Parlamentul European etc.), statelor membre, dar și ale societății civile din Europa și a țărilor partenere ale UE (Brazilia, Georgia etc.). În acest fel, Strategia Globală evaluează, de o manieră comprehensivă și destul de obiectivă, rolul UE în promovarea dreptului internațional, prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor în contextul Politicii Externe și de Securitate Comună a UE (PESC).
Un loc important în toată strategia îl ocupă vecinătatea estică și cea sudică a UE. Or, se pornește de la ideea că pentru asigurarea unei securități în interiorul Europei trebuie generată securitate în proximitatea sa, urmând principiul „vaselor comunicante”. Moldova nu este menționată în document, însă pasajele dedicate vecinătății europene analizează într-un mod cuprinzător atitudinea UE față de proximitatea sa estică.
Pe scurt despre conținutul Strategiei Globale
La evaluarea semantică a Strategiei Globale constatăm că printre subiectele majore pe care UE pune accentul se numără democrația, drepturile omului și statul drept. Astfel, 20 de referințe sunt făcute pentru democrație, 30 pentru drepturile omului și 6 pentru statul de dreptul. Aceste aspecte sunt menționate deloc întâmplător, ci pentru a sublinia importanța lor atât în interiorul UE, cât și în exteriorul acesteia. Or, conform Strategiei, democrațiile europene trebuie consolidate și sprijinite, deoarece reprezintă “buletinul de identitate” al UE. Subminarea democrației și a valorilor complementare (drepturile omului și statul de drept) pe teritoriu european știrbește din imaginea și, respectiv, credibilitatea UE în relația sa cu ceilalți actori statali. Ca urmare, puterea de atracție și de convingere a europenilor se reduce din intensitate și calitate. Acest fapt poate încuraja actorii internaționali să desconsidere, tot mai des și mai deschis, intervențiile pro-democratice ale UE.
Alt aspect care domină în textul Strategiei ține de ordinea internațională fondată pe “reguli” imutabile. Autorii documentului le menționează de 23 de ori, mereu făcând apel la necesitatea respectării dreptului internațional, precum și la rolul relațiilor internaționale bazate pe multilateralism. UE se angajează să promoveze acest principiu în politica sa externă, văzut ca ingredientul principal pentru menținerea păcii, prosperității și securității la nivel regional și global. Totodată, regulile de joc care mențin ordinea globală, respectarea cărora se află în atenția ONU, contribuie la încorporarea valorilor democratice în dreptul internațional, lucru ce corespunde intereselor UE. Indirect, aceasta readuce în discuție gesturile distructive ale Rusiei, care a violat recent tratatele internaționale, atunci când a anexat teritorii ucrainene și a inițiat acțiuni de destabilizare a estului Ucrainei.
PEV și Parteneriatul Estic
Vecinătatea estică, la fel ca și cea sudică, sunt analizate prin prisma riscurilor eventuale, de aceea, este prevăzută mai multă angajare din partea UE. Pe de o parte, strategia accentuează faptul că cetățenii din vecinătatea sa vor relații mai apropiate între țările lor și UE. Pe de altă parte, UE amintește despre puterea de atracție pe care o are și că aceasta poate duce la transformări, realizate în contextul Politicii Europene de Vecinătate (PEV) și a dimensiunilor acesteia. Documentul specifică clar că acțiunile UE nu sunt îndreptate împotriva niciunei țări, făcând aluzie la Rusia, care deseori insinuează că PEV-ul ar fi un proiect geopolitic anti-rusesc.
Strategia reconfirmă faptul că PEV-ul va conține același grad de angajament pentru Parteneriatul Estic din partea UE, asta în condițiile în care noul PEV este în proces de definitivare. Așadar, UE promite aprofundarea relațiilor în cadrul Acordurilor de Asociere, dar și dezvoltarea unor parteneriate croite după specificul țărilor. Consolidarea rezistenței în țările din PEV constituie una din prioritățile primordiale ale UE. Astfel, Strategia stabilește că UE va dezvolta diferite forme de consolidare a rezistenței în țările din vecinătatea sudică și estică, țintind fragilitățile acestora și reieșind din aspirațiile lor europene.
Despre Moldova
Strategia nu se referă la Moldova în mod expres nici când menționează probleme de insecuritate (Ucraina), dar nici atunci când specifică aspecte pozitive (Georgia). La fel, din rândul țărilor cu Acorduri de Asociere/DCFTA care au avut contribuții valoroase la elaborarea documentului strategic este menționată doar Georgia. Indiferent de gradul de implicare în scrierea Strategiei Globale, aceasta cuprinde garanții pentru toate țările interesate în aprofundarea relațiilor cu UE.
Așadar, în primul rând, Strategia confirmă sprijinul UE în scopul realizării Acordurilor de Asociere/DCFTA.
În al doilea rând, este readusă în discuție ideea creării unui spațiu economic comun pentru țările care implementează DCFTA, adică Ucraina, Moldova și Georgia. Este prevăzută o extindere a Rețelei Trans-europene, care în limitele UE este destinată fortificării coeziunii sociale și economice dintre țări. Alături de aplicarea prevederilor Comunității Energetice, este promisă o mai mare interconectare fizică (infrastructura transporturilor etc.), dar și digitală.
În al treilea rând, este propusă participarea deplină în programele UE eligibile (circa 20 de programe), dintre care, în prezent, Moldova participă în Erasmus+, COSME, Creative Europe și Horizon 2020.
Nu în ultimul rând, Strategia vizează fortificarea rezistenței în țările din vecinătatea estică, în contextul acțiunilor Rusiei, care prin evenimentele din Ucraina (Donbas, Crimeea) a produs o breșă imensă în arhitectura securității europene. Altfel spus, UE este determinată să sprijine dreptul statelor de a decide liber relațiile cu UE. În acest fel, Moldova, împreună cu Georgia și Ucraina, vor putea conta pe ajutorul UE, cu condiția că acestea au acele aspirații europene pentru care sunt supuse unor presiuni din partea Rusiei.
În loc de concluzie
Strategia Globală a UE constituie un document care descrie obiectiv deficiențele UE, unde solidaritatea și reciprocitatea între statele europene devin tot mai des victime ale egoismului politic și al populismului radical.
Documentul reiterează aspecte legate de criza existențială prin care trece UE, ca urmare a lanțului de crize ce testează trăinicia proiectului european. Democrația și drepturile omului trec ca fir roșu prin toată Strategia, amintind că UE trebuie să-și protejeze identitatea democratică la ea acasă pentru a fi credibilă în exterior.
Totodată, este evidențiat faptul că securitatea internă a UE este interconectată cu securitatea din vecinătate. Acest lucru creează premise pentru o atitudine mai pro-activă din partea UE. Or, insecuritățile Moldovei și altor țări din vecinătatea europeană nu pot fi neglijate de UE, deoarece în final pot afecta securitatea și stabilitatea Europei.
Strategia reconfirmă interesul UE pentru sprijinirea agendelor europene ale țărilor cu Acorduri de Asociere/DCFTA, precum Moldova. Mai mult ca atât, deși într-o formă mai discretă, documentul prevede posibilitatea unei asistențe europene în cazul presiunilor externe, prin care se are în vedere Rusia. Gradul de implicare a UE în vecinătatea sa depinde de intensitatea aspirațiilor europene ale țărilor respective. În cazul Moldovei, dialogul cu UE se bazează pe angajamente profunde și nu doar pe niște aspirații europene pur politice. Dacă Chișinăul va irosi oportunitățile oferite de UE, atunci în următorii 2-5 ani Moldova va fi “atractivă” pentru UE strict din cauza insecurității pe care aceasta o va produce la frontiera europeană.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.