„Există riscul ca lașitatea opoziției comuno-socialiste, care evită să condamne războiul ce aduce vremurile grele, să devină lespedea de pe mormântul politic al acesteia. Până acolo însă e foarte departe, așa că va trebui să asistăm în continuare la guvernarea defectuoasă a PAS, însoțită de manifestările de disperare, demagogie cu efecte deja-vu ale opoziției...”
---

Disperare

Situația social-economică din Republica Moldova rămâne complicată, iar evoluția de mai departe a acesteia este absolut incertă. Se dovedește că factorii externi sunt mult mai puternici decât potențialul guvernanților de a le diminua influența. Timp de doar un an de zile lucrurile s-au schimbat în mod radical. Actualmente, trezește zâmbete ironice anunțul Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) despre venirea vremurilor bune, odată cu accederea acestuia la guvernare. Peste doar un an exponenții PAS se văd nevoiți să-și rectifice mesajul – Foamete în Republica Moldova nu va fi!

Optimismul PAS este încurajator și nu ne rămâne decât să-i aducem mulțumiri pentru asta. Deși, am avea motive și de nemulțumire. Absolvenții universităților de la Harvard, Oxford etc., ar fi trebuit să știe că timpurile, fie ele bune sau rele, nu depind de voința lor și se forjează în alte locuri. Timpul, alături de spațiu, reprezintă forme apriorice ale sensibilității, fiind într-o legătură dialectică inseparabilă. Astfel, se dovedește că nimeni nu poate influența în mod direct timpul, dacă nu încearcă să umble la spații. De exemplu, președintele Vladimir Putin a decis să mărească spațiul țării sale până în vechile hotare ale fostului Imperiului Rus sau chiar până în sferele de influență ale defunctului imperiu sovietic. Efectul acestei întreprinderi e că, instantaneu, vremurile bune din întreg spațiul eurasiatic s-au transformat în vremuri grele.

Blocul comuniștilor și socialiștilor (BCS) din Republica Moldova, în calitate de principala forță de opoziție, încearcă să speculeze venirea vremurilor grele, în locul celor bune, anunțate de către PAS. Din păcate sau poate din fericire, acest lucru nu le prea reușește. Asta fiindcă evită să sufle măcar o vorbă de nemulțumire în adresa celui, care de mai bine de trei luni de zile, încercă să schimbe spațiile, aducând vremurile grele pe întreg continentul eurasiatic. Ei se văd nevoiți să treacă sub tăcerea cauzele venirii vremurilor grele, dar vor să speculeze pe marginea efectelor lor. Această ruptură a relației cauzale le provoacă disperare comuno-socialiștilor moldoveni, care nu prea știu ce au de făcut, altceva decât să se plângă.

Astfel, pe 4 iunie 2022, Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) și-a convocat Consiliul Republican pentru efectuarea unei evaluări a situației politice din Republica Moldova și luarea deciziilor cu privire la acțiunile ulterioare ale formațiunii. În mod surprinzător, mai mult de 9/10 din textul Declarației se referă la evaluarea situației, alcătuită din etichetări și fraze standard. Restul, mai puțin de 1/10 din text se referă la ce ar trebui să facă PSRM, dar de fapt ce nu va face: a) nu vom ceda presiunii; b) nu ne vom schimba poziția; și c) nu vom înceta acțiunile de protest împotriva regimului falimentar, antipopular și trădător. Așa se manifestă statornicia, când chemările la proteste eșuează.

Demagogie

Nu încape îndoială că guvernarea PAS se aseamănă cu un marș triumfal al călcatului prin străchini. De aceea, era nevoie de o opoziție tăioasă și hotărâtă să influențeze opinia publică, astfel încât presiunile asupra guvernării s-o dezmeticească. Pentru ca acest lucru să se întâmple, opoziția urma să-și creeze imaginea unei forțe politice oneste și combative. Dar nu e cazul PSRM. Atunci, când Consiliul Republican al formațiunii se plânge pe guvernare pentru: demiterea banditească a procurorului general Stoianoglo, dosarele penale la comandă împotriva lui Marcel Cenușă, Radu Mudreac și a multor altor reprezentanți ai opoziției, ... răfuiala televizată împotriva lui Igor Dodon, cel de-al cincilea președinte al Republicii Moldova, președintele de onoare al partidului, în loc de solidarizare și compasiune pentru cei supuși presiunilor, se ivește un sentiment de neîncredere, însoțit de un șir de întrebări, la care cei persecutați ar putea răspunde instantaneu:

• ce era, de fapt, în punga pe care coordonatorul executiv, Vlad Plahotniuc, a încercat să i-o înmâneze lui Igor Dodon, dar s-au înțeles să-i fie transmisă de Costea lui Cornel?;
• ce-i transmitea cu regularitate Costea lui Cornel, în ce volum, cantități, și cu ce frecvență?;
• dacă procurorul general Stoianoglo avea convingerea că în pungă erau bani, atunci de ce nu a încercat să găsească modalități pentru a investiga și dovedi finanțarea ilegală a PSRM de către grupările obscure și din străinătate? etc.

Opinia publică, înaintea de a-i jeli pe cei persecutați, ar vrea totuși să audă răspunsurile la aceste întrebări foarte simple. De aceea, ridicarea documentelor financiare de către organele de drept din oficiul central al PSRM întâmpină mai degrabă aprobarea acțiunilor respective, decât condamnarea lor. Atâta timp cât liderii PSRM evită să ofere răspunsuri la cele mai simple întrebări, declarațiile pompoase ale formațiunii nu pot fi calificate altfel decât demagogie. Cererea PSRM de eliberare și reabilitare a lui Igor Dodon, va fi eventual susținută de opinia publică după oferirea răspunsurilor la întrebările evocate.

În circumstanțele menționate, este de-a dreptul nostim apelul PSRM de a întreprinde eforturi și acțiuni la nivel național... să punem la punct guvernarea, s-o impunem să respecte toți cetățenii. Păi, cetățenii au așteptat așa ceva tocmai de la PSRM, în raport chiar cu propriul coleg, deputatul Ștefan Gațcan, care a fost: a) izolat sau sechestrat, b) purtat prin câmpii, pentru a-l împiedica să discute cu jurnaliștii, c) scos în secret din țară, d) păzit, flancat de colegi de partid, ca să nu poată vorbi și vota în forul legislativ așa cum credea de cuviință etc. Câte articole din Codul penal fusese violate acum doar doi ani în raport cu propriul coleg? Dacă deținând puterea PSRM se comporta astfel cu propriul coleg, atunci la ce ne putem aștepta în raport cu alții? După toate acestea, de ce mai cred socialiștii că pot fi credibil în ochii opiniei publice, atunci când invocă derapajele anti-democratice ale guvernării PAS? Nu este clar, iar recurgerea la demagogie este inutilă în astfel de circumstanțe. După faptele voastre vi se dă și vouă înșivă. Nu-i așa?

Deja-vu

Printre acțiunile pozitive, anunțate în Declarația Consiliului Republican al PSRM, găsim doar două: a) inițierea demiterii guvernului inutil și dăunător; b) chemarea cetățenilor țării, partidelor politice, organizațiilor obștești și sindicatelor să-și unească eforturile în lupta împotriva regimului. Atâta poate întreprinde cea mai puternică forță politică de opoziție din țară – să inițieze și să cheme. Nu ar fi nimic neobișnuit pentru un partid politic să recurgă la astfel de acțiuni, dacă nu le-ar fi plagiat de la Partidul Șor. Astfel, lipsa propriilor idei devine caracteristica de bază a PSRM.

De bună seamă, inițierea demiterii guvernului a fost anunțată încă la începutul anului de fracțiunea Partidului Șor, iar peste două săptămâni inițiativa a fost relansată de BCS. Asta din simplu motiv că ultimul, spre deosebire de primul, dispune de voturi suficiente pentru asta. La fel, Partidul Șor a fost primul care a lansat inițiativa creării frontului salvării naționale, care peste două săptămâni a fost, pur și simplu, reiterată de către liderul PSRM, Igor Dodon. Ce a urmat? Nimic! Actualmente, PSRM cheamă din nou la inițierea moțiunii de cenzură și la  unirea eforturilor. Efectul acestor inițiative este deja-vu. Dar de ce are loc uzura inițiativelor repetate și nevalorificate? Din cauza reputației PSRM. Pe fundalul chemărilor socialiștilor, asistăm la efectul invers – Partidul Șor și comuniștii se detașează de PSRM, primii pentru că, probabil, nu vor să fie alături de plagiatori, iar cei din urmă îl consideră pe Igor Dodon un trădător. 

Concluzii

Situația social-economică din Republica Moldova rămâne una dificilă. Guvernarea PAS nu pare să aibă soluții pentru redresarea acestei situații. Pe de altă parte, opoziția parlamentară nu are capacitatea să se impună pregnant în raport cu guvernarea.

Vremurile bune vor înlocui, eventual, vremurile grele doar dacă expansiunea spațială întreprinsă de Rusia în Ucraina se va solda cu eșec. Pentru opoziția comuno-socialistă din Republica Moldova o astfel de evoluție ar însemna o adevărată catastrofă.

Există riscul ca lașitatea opoziției comuno-socialiste, care evită să condamne războiul ce aduce vremurile grele, să devină lespedea de pe mormântul politic al acesteia. Până acolo însă e foarte departe, așa că va trebui să asistăm în continuare la guvernarea defectuoasă a PAS, însoțită de manifestările de disperare, demagogie cu efecte deja-vu ale opoziției.