Reportaj IPN
Realitatea moldovenească bate ficţiunea
Într-un oraş, mare şi civilizat, un omulean şi-a parcat maşina pe trotuar. O maşină de teren, suficient de mare ca să creeze incomodităţi unui simplu pieton care ar avea nevoie să treacă pe acolo. Şi, poate, ca incomodităţile simplului pieton să fie pe potriva maşinii suficient de mari, aceasta a fost parcată de-a curmezişul trotuarului. Aşa, ca între botul maşinii şi copacul de la marginea trotuarului să rămână atâta spaţiu cât să poată trece exact un pieton simplu nu tocmai corpolent. Cei care sunt ceva mai corpolenţi, dacă ţin cu tot dinadinsul să treacă pe trotuar, n-au decât să treacă pe o parte. Cei ponderabili de tot, invalizii în cărucioare sau mămicile cu sugari în cărucioare, sau o femeie cu câteva sacoşe în ambele mâini, venind de la serviciu acasă prin magazin, sau tăticii mergând cu copiii de mână la sau de la grădiniţă, nu au nicio au nicio şansă şi sunt obligaţi să treacă această poţiune de drum pe carosabil. Cu riscul sănătăţii şi vieţii.
Şi parcă acestea toate nu ar fi de ajuns, maşina este parcată în mod sfidător la vreun metru de la semnul rutier care indică şi staţionarea, şi parcarea interzisă. Şi pentru ca tabloul să fie şi mai complet, maşina este parcata în faţa unei importante misiuni diplomatice, cu spatele chiar la vreo 30-40 centimetri de cabina în care trebuie să stea sau stau chiar gardienii, carabinierii sau poliţiştii care trebuie să-i apere de diplomaţii străini de diferiţi infractori potenţiali. Se creează impresia că dacă şoferul automobilului, într-o bună dimineaţă, după, eventual, o şi mai bună noapte, greşeşte puţin la demarare, pornind nu înainte, ci înapoi (de lucruri de acestea nu este asigurat nimeni, chiar cu mintea trează) automobilul îi striveşte pe bravii apărători ai misiunii diplomatice cu cabină cu tot.
Şi nici aceasta încă nu este tot. Locul cu pricina este îngrădit printr-un grilaj din lanţuri şi piloni metalici, astfel încât chiar şi când faimoasa maşină lipseşte, simplul pieton tot nu poate trece pe acolo şi nu-şi poate folosi drepturile asupra unui spaţiu public care îi aparţine lui în exclusivitate. Astfel încât maşina parcată îşi impune prezenţa la faţa locului, aidoma „vacii sacre” şi ziua şi noaptea, şi vara şi iarna, şi primăvara şi toamna, zile, săptămâni, luni şi ani în şir.
Doamnelor şi domnilor, ceea ce aţi citit până acum nu este literatură artistică, nu este o ficţiune izvorâtă de imaginaţia unor oameni de creaţie. Fiecare din acţiunile şi detaliile descrise este pură realitate. Oraşul în care se desfăşoară acţiunea este Chişinău, capitala Republicii Moldova, membră a ONU din anul 1992, locul este strada Mateevici 68. Apartenenţa la ONU, iarăşi, nu a fost pomenită de dragul cuvântului artistic, ci pentru că sediul, „umbrit” de importanţa importantei maşini de teren, aparţine unei Agenţii ONU - Reprezentanţa Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (ICNUR) în Moldova. Şi maşina este cea mai reală dintre toate realităţile moldoveneşti. Poartă un număr privat, în sens că nu este unul diplomatic, CPG 044, marca Range Rover, culoare neagră. Tot atât de reale sunt riscurile pentru sănătatea şi viaţa pietonilor, ca şi umilinţa pe care trebuie s-o simtă orice om normal pus în situaţia să suporte aceste riscuri. Fotografiile ataşate acestui reportaj fixează cu fidelitate tot ceea ce a descris „peniţa” calculatorului.
Autorităţi „nesesizate”
Trebuie să recunoaştem că, iniţial, am păcătuit împotriva ICNUR-ului. Oricum ai întoarce-o, „vaca sacră” este parcată în faţa misiunii. „Ca să vezi, domnule, - ne-am zis - şi străinii ăştia s-au „moldovenizat”. În loc să învăţăm noi de la ei a respecta legile, inclusiv cele ale bunului simţ şi ale convieţuirii paşnice, ei preiau de la noi ce avem mai prost”. De altfel, acest ciclu logic, firesc pentru oricare cetăţean şi pieton simplu care nu are la îndemână instrumentele presei şi nici nu este obligat să le aibă, aduce prejudicii reale şi enorme imaginii principalei organizaţii mondiale în ochii chişinăuienilor, fără ca ea măcar să ştie de aceasta. Până la urmă s-a dovedit că diplomaţii de la ONU nu au nicio vină în toată această treabă. Reprezentanţii ICNUR au spus că maşina parcată pe trotuar nu le aparţine, ci este a „locatarului din curte”. Mai mult chiar, singura maşină de care dispune misiunea este parcată, regulamentar, în faţa sediului din apropiere a Gazprom-ului.
Am avut mai multe considerente să nu ne interesăm de persoana „locatarului din curte”. Principalul dintre ele a fost formulat acum două zile de către premierul Iurie Leancă atunci, când le-a dat recomandări poliţiştilor şi membrilor brigăzii cu destinaţie specială „Fulger” pentru operaţiunea „Nopţi Albe”, din 5-6 iulie. „Indiferent de legitimaţia, banii, clasa maşinii, relaţiile sau tupeul pe care îl au şoferii băuţi, ei sunt opriţi şi sancţionaţi pentru încălcarea legii. Nimeni nu este de-asupra legii, iată de ce vă încurajez să aplicaţi legea uniform, indiferent de cine este şoferul băut la volan”, a spus primul ministru. Şi noi, jurnaliştii, nu am fi putut spune mai bine, de ce nu ne-a interesat cine este proprietarul care sfidează legile convieţuirii şi crează situaţii permanente de risc pentru viaţa şi sănătatea miilor şi miilor de oameni. Chiar dacă acest proprietar nu este prins beat la volan. Este adevărat că pe data de 7 iulie, dimineaţa, grilajul „vacii sacre” era tot la locul său...
În schimb, ne-a interesat atitudinea faţă de această situaţie a mai multor autorităţi publice. La rugămintea IPN, Mihail Lari, specialist principal al Direcţiei generale transport public şi căi de comunicaţie din capitală, s-a deplasat la faţa locului pentru a verifica dacă spaţiul amenajat pe trotuar reprezintă o încălcare şi dacă, într-adevăr, pietonii trebuie să meargă pe carosabil când maşina este parcată. Funcţionarul a spus că după ce a ridicat mai multe dosare pentru ultimii 4 ani, nu a descoperit nicio autorizaţie de amenajare a teritoriului pe adresa respectivă. Acesta a mai spus că parcarea maşinii în spaţiul public respectiv este o încălcare pentru că blochează trecerea pietonilor, iar poliţia ar trebui să se auto-sesizeze.
Şeful acestei direcţii, Igor Gamreţchi, a spus că parcarea automobilelor pe trotuare nu este permisă, decât doar în spaţiile special amenajate şi semnalate de indicatoarele rutiere, care permit parcarea. Funcţionarul a spus că în prezent toate încălcările depistate în raza municipiului sunt coordonate între Inspectoratul Naţional de Patrulare şi direcţia transport. Acte normative sau regulamente care ar stipula că parcarea pe trotuar este interzisă nu există. Igor Gamreţchi a menţionat că dacă pe o stradă au fost instalate semne care permit parcarea maşinilor şi anume în ce mod şi cât pot să încalece bordura, doar cu acele semne se operează. În cazul în care maşinile sunt parcate în preajma semnelor care interzic acest lucru, atunci trebuie să se sesizeze organele de poliţie responsabile. În principiu, colaboratorii poliţiei scot numerele de înmatriculare a automobilului şi îl evacuează. Din lipsa unui spaţiu unde ar putea fi duse maşinile, majoritatea dintre ele rămân pe străzi, doar că fără numere.
Surse de la poliţie ne-au spus că, până acum, nu a fost înregistrată nicio plângere de la cetăţeni pe marginea acestui caz....
Despre parcările neautorizate, „ca despre morţi”
Şeful Direcţiei generale transport public şi căi de comunicaţie din capitală spune că nici astăzi nu există acte normative sau regulamente referitoare la parcarea pe trotuare. Aceasta în condiţiile când oraşul se sufocă de transport deja de mulţi ani. Ce trebuie să se mai întâmple ca acestea să apară. Mai mult, preşedintele Asociaţiei obşteşti „Siguranţa rutieră în Moldova”, Ilie Bricicaru, spune că nici Codul Administrativ nu prevede toate genurile de încălcări în acest domeniu. Astfel că, referitor la parcările neautorizate, inclusiv de genul celei atât de sfidătoare ca de pe strada Mateevici 68, se poate vorbi, ca despre decedaţi, fie de bine, fie deloc.
Ilie Bricicaru mai spune că parcarea în spaţiul public din Chişinău este o problemă gravă. Statisticile arată că drumurile şi străzile din capitală au fost prevăzute să facă faţă unui număr de 90 de mii de unităţi de transport. În prezent în capitală sunt circa 200 de mii de maşini. În această situaţie lumea parchează unde se nimereşte. „Oraşul are nevoie de parcări şi asta ar trebui să o facă autorităţile. Se vorbeşte mult despre parcări subterane, dar nu se face nimic. Din motiv că oamenii nu au unde să parcheze, există toată harababura asta şi conflictul dintre om în postura de conducător auto şi cel în postura de pieton”, a mai menţionat Ilie Bricicaru.
Ilie Bricicaru a spus că Moldova înregistrează un mare paradox din motiv că în Codul Administrativ nu sunt reglementate toate modalităţile de încălcare a regulilor circulaţiei rutiere care pot cauza situaţii de accidente sau creează riscuri pentru pietoni. Totodată, indicatoarele rutiere instalate în oraş încă în perioada sovietică nu corespund necesităţilor vremii. Legislaţia naţională ar trebui să fie modificată, iar acolo unde şoferii cauzează situaţii reale de pericol pentru sănătatea şi viaţa pietonilor nu ar trebui să fie aplicate amenzi, dar să fie retras permisul de conducere.
Demnitari, gata să se bată „pentru binele omului”
Este de presupus că în toate aceste zile, luni şi ani de când există „vaca sacră” de pe strada Mateevici, pe aici trec zilnic inspectori de sector, şefi ai inspectorilor de sector, pretori şi primari, comisari de poliţie, miniştri şi deputaţi care sunt gata oricând să se bată în Parlament şi în afara lui (şi nu doar la modul figurat) „pentru interesele cetăţeanului şi poporului”. Mai degrabă că trec pe acolo cu multă regularitate, pentru că locul se află în imediata apropiere şi a sediilor ocupate de Ambasada SUA în Moldova, a Oficiului Stării Civile, a altor locaţii importante, situate în această zonă istorică a capitalei. Este de aşteptat că aceştia se produc uneori în rol de pietoni şi că situaţia îi incomodează şi chiar îi umileşte personal. Suntem siguri că au întotdeauna porniri să facă ceva, să pună la respect această maşină care se crede mai importantă decât ei înşişi şi decât toată populaţia capitalei cu toţi oaspeţii ei din ţară şi din străinătate. Dar nu pot face, sărmanii, nimic pentru că nu au o sesizare, o plângere, de la acest nesuferit cetăţean simplu...
În cadrul discuţiilor pe marginea acestui caz, ni s-a sugerat să vorbim direct cu primarul capitalei, Dorin Chirtoacă. Întâmplarea face că acum câteva luni am mai sesizat edilul în legătură cu apariţia unor gherete noi pe strada Munceşti, însă gheretele funcţionează şi până astăzi. Oricum, vom expedia acest material şi pe adresele electronice publice şi ale Primăriei, şi ale Ministerului de Interne...
... Un alt „omulean” „şi-a tras” o barieră de-a curmezişul străzii din faţa casei, un spaţiu eminamente public, încă în perioada campaniei electorale pentru alegerile locale din anul 2011. De atunci au trecut pe acolo, rând pe rând, inspectori de sector, şefi ai inspectorilor de sector, pretori şi primari, comisari de poliţie, miniştri şi deputaţi care sunt gata oricând să se bată în Parlament şi în afara lui (şi nu doar la modul figurat) „pentru interesele cetăţeanului şi poporului”. Dar dacă nu i-a sesizat nimeni... Cazuri de acestea sunt, vorba titlului, mii şi fiecare trage „cât o mie”. De ce oare cetăţeanul s-a plictisit să sesizeze autorităţile pe care tot el le-a ales?
Dan Guţu, Valeriu Vasilică, Alina Marin, IPN