Clinica Juridică Universitară şi Asociaţia „Pro femei” au formulat un set de recomandări în adresa autorităţilor pentru soluţionarea problemelor femeilor cu dizabilităţi. Recomandările sunt incluse într-un studiu privind barierele şi necesităţile femeilor cu dizabilităţi din Republica Moldova, prezentat vineri în cadrul unei conferinţe de presă la IPN.
Autorii studiului recomandă autorităţilor să lichideze barierele ce ţin de accesul la educaţie a tinerelor cu dizabilităţi, cum ar fi plasarea sălilor de clasă la etajul de jos, amenajarea bandelor pentru scaunele rulante, pregătirea profesorilor pentru clasele unde sunt copii cu deficienţe de auz.
„Una din barierele cu care se confruntă tinerele cu dizabilităţi în instituţiile de învăţământ e lipsa condiţiilor. În cele din urmă, părinţii fetelor cu dizabilităţi preferă să le ţină acasă. Astfel, aceşti copii rămân neşcolarizaţi.
În grădiniţele şi şcolile generale profesorii nu cunosc limbajul mimic-gestual. Nicio persoană cu surditate generală nu frecventează instituţiile de învăţământ general. Femeile cu dizabilitaţi mentale, de asemenea, nu au acces la studii”, a spus Olga Cenuşă, directoare Asociaţiei „Pro femei”.
O altă problemă pe care trebuie s-o rezolve autorităţile este angajarea în câmpul muncii.
„Femeile cu dizabilităţi pot să facă anumite operaţiuni la un nivel calitativ. Femeile cu dizabilităţi sunt discriminate la angajare, dar şi după angajare, sunt hărţuite la locul de muncă.
Majoritatea clădirilor din ţară nu sunt accesibile pentru femeile cu dizabilităţi locomotorii. În cele mai multe cazuri, lipsesc rampele de acces la intrare, nu sunt grupuri sanitare adaptate, uşile sunt prea înguste, iar în instituţiile cu mai multe etaje lipseşte ascensorul”, susţin autorii studiului.
Accesul la sănătate e şi el o problemă cu care se confruntă femeile cu dizabilităţi. „În mare parte, serviciile medicale pentru persoanele cu dizabilităţi nu sunt gratuite sau compensate de stat. Echipamentele pe care le pune statul la dispoziţia persoanelor cu dizabilităţi nu sunt adecvate necesităţilor individuale ale femeilor cu dizabilităţi. Nu este acordată consilierea psihologică pentru mamele care nasc copii cu dizabilităţi”, se arată în studiu.
