- De ce este nevoie de un Reprezentant Special al UE în RM, precum şi de o Delegaţie a UE în RM, care sunt diferenţele de funcţii?

- Tratatul de la Lisabona a instituit un Serviciu European de Acţiune Externă (SEAE). Acesta este în curs de formare, astfel că diferenţele în funcţiile serviciului extern urmează a fi definite de către SEAE la o etapă ulterioară. Dar am şi o explicaţie pentru existenţa simultană a unui şef de delegaţie şi a unui reprezentant special al UE. Ţările membre ale EU au dorit să contribuie la soluţionarea conflictului îngheţat transnistrean în conformitate cu normele internaţionale şi dreptul internaţional. Astfel s-a decis crearea acestei funcţii, care există şi pentru alte 8 zone de conflict sau ţări ale lumii. Mai adaug aici că munca pe care o facem împreună cu Dirk Schuebel, şeful Delegaţiei UE la Chişinău, este în acelaşi timp excelentă şi complementară. În special, lucrăm mână în mână ca să ajutăm Moldova să-şi perfecţioneze calitatea instituţiilor şi a culturii democratice. Pentru conflictul transnistrean, este vital ca noi să colaborăm foarte îndeaproape, având în vedere că anumite proiecte pentru sporirea încrederii pot fi generate cu ajutorul Comisiei Europene.

- Activaţi în calitate de Reprezentant Special al UE din anul 2007. Cum credeţi că au evoluat perspectivele de integrare europeană şi, eventual, de aderare la UE a R. Moldova în perioada mandatului Dvs?

- În aceşti trei ani am fost martorii unei dezvoltări dinamice a relaţiilor dintre UE şi Republica Moldova. Desigur, mulţi au contribuit la aceasta, atât în UE, cât şi în Moldova, însă fără îndoială, odată cu instituirea funcţiei Reprezentantului Special, interesele şi perspectivele Moldovei, în calitatea sa de vecin imediat al UE, a obţinut un avocat puternic la Bruxelles. Şi acesta este un lucru important. Am fost martorii adoptării Acordului de facilitare a regimului de vize şi instituirii Centrului comun de vize, am asistat la introducerea preferinţelor comerciale autonome pentru Moldova, începutul negocierilor pentru Acordul de Asociere UE-Moldova, stabilirea misiunii de asistenţă la frontiera Moldo-Ucraineană (EUBAM), precum şi o creştere semnificativă a asistenţei financiare pentru Moldova. Pot spune cu siguranţă că înţelegerea Republicii Moldova este vizibil mai bună la Bruxelles acum decât trei ani în urmă, la începutul mandatului meu actual. Mulţi oficiali şi politicieni în UE au declarat, şi eu pot s-o repet, că întrebarea cu privire la integrarea deplină a Moldovei în Uniunea Europeană se formulează nu în termeni de „dacă”, ci „când”.

- S-a vorbit şi se vorbeşte mult despre nesinceritatea fostei guvernări a RM privind aspiraţiile europene şi integrarea europeana a ţării. Dacă aceste afirmaţii corespund în vreun fel realităţii, conducerea UE era la curent cu această stare de lucruri?

- Prefer să nu mă las implicat în chestiuni de confruntări politice interne – cu toate că apreciez râvna cu care toate partidele ţin să-şi demonstreze angajamentele faţă de integrarea europeană. Aceasta înseamnă că se conformează aşteptărilor electoratului. Marea majoritate a moldovenilor optează pentru cursul integrării europene. Am purtat cu autorităţile anumite discuţii anul trecut şi acum doi ani despre Parteneriatul European şi nu toată lumea la acea vreme părea încântată de idee. Ştiţi de asemenea că am îndemnat autorităţile să îmbunătăţească aderenţa la normele europene în astfel de domenii ca independenţa justiţiei, comportamentul poliţiei şi alte aspecte ale drepturilor omului. Continuăm aceste eforturi şi în curând vom începe un Dialog, numit convenţional, pentru Drepturile Omului, care sperăm că vor face ireversibile schimbările pozitive în acest sens – abandonarea moştenirii istorice persistente de neglijare a drepturilor omului. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că multe rezultate esenţiale pentru integrarea Europeană au fost înregistrate în ultimii 3-4 ani. Ne concentrăm eforturile asupra ţării cu clasa ei politică luată în ansamblu şi, în mod special, cu toată comunitatea, poporul ei.

- Exista diferenţe între modul de abordare a politicilor de integrare europeană de către fosta şi actuala guvernare a RM?

- Nici aici nu este de competenţa mea să fac analize comparative. Am lucrat intens cu ambele guvernări pentru a accelera ceea ce unii analişti numesc „europenizarea” Moldovei. Sunt încurajat de faptul că atunci când delegaţii din state membre vin să viziteze Moldova îmi spun deseori cât de impresionaţi sunt de aura Europeană a acestei ţări – acesta este meritul atât a guvernării precedente, cât şi a celei actuale, precum şi a societăţii civile din Moldova, care este aici deosebit de viguroasă.

- Cum a evoluat clasa politica din RM pe perioada mandatului Dvs, a evoluat?

- Bună întrebare. Toată clasa politică moldovenească în ansamblul ei a trăit situaţii de încercări deosebit de grele. Aş vrea să remarc că, în pofida tuturor deficienţelor, toate componentele acesteia au respectat un set minim de norme democratice – ceea ce diferenţiază Republica Moldova de multe alte ţări din spaţiul post-sovietic. Cu toate acestea, provocările există în abundenţă. Provocarea critică constă în faptul că la ambele extreme ale spectrului politic oamenii se tem că cealaltă tabără le vrea anihilarea. Şi aceasta se întâmplă pe fundalul unei societăţi altminteri extrem de tolerante în Moldova. Totodată, este elementar că ceea ce trebuie să facă partidele parlamentare e să discute între ele şi să se abţină de la utilizarea unui limbaj jignitor faţă de oponenţii politici. Aceste practici trebuie încetate, iar societatea civilă ar putea face mult mai multe ca să monitorizeze într-un mod echidistant acest lucru pentru a-i determina pe politicieni să se potolească într-un final. Acesta ar fi un mare salt înainte. Iar partidele parlamentare ar face bine să înceapă să vorbească între ele – fiecare dintre ele. Pe de o parte, este total deplasat să etichetezi partidul de opoziţie drept stalinist, pe de alta, să etichetezi o parte din coaliţia de guvernământ drept fascişti, etc. Moldova, slavă Domnului, nu are stalinişti şi nici fascişti. Societatea (moldovenească) este una tolerantă şi politicienii nu ar trebui să o zăpăcească. Discuţiile sunt necesare şi, repet, societatea civilă trebuie să o ceară insistent. Trebuie să spun în acest sens că aştept un pic mai mult de la o societate civilă, altminteri, foarte viguroasă şi europeană.

- RM va avea alegeri parlamentare anticipate în anul 2010?

- Moldova are multă nevoie de reforme, iar alegerile eşuate pe parcursul anului 2009 au paralizat aceste eforturi. Acum Moldova trebuie să se ridice la nivelul aşteptărilor impuse de angajamentele sale internaţionale. Astfel, aceasta este o chestiune ce trebuie soluţionată de Parlamentul R. Moldova în conformitate cu normele constituţionale şi angajamentele democratice internaţionale. Este dificil să-ţi dai seama în ce mod alegerile ar putea fi evitate şi nici nu se ştie când acest lucru s-ar putea întâmpla. Moldova se confruntă cu provocarea de a nu-şi putea alege Preşedintele. Aceasta ar putea impune modificarea celebrului şi controversatului articol 78 din Constituţie – iar asta ar impune necesitatea unui dialog între partide. Salut decizia Alianţei pentru Integrarea Europeană de a invita Comisia de la Veneţia, centrul de expertize pentru probleme constituţionale al Europei, să contribuie la identificarea unei soluţii pentru această provocare. De asemenea, sunt mulţumit de faptul că majoritatea partidelor parlamentare au exprimat păreri convergente la acest subiect, inclusiv opoziţia. Este o responsabilitate comună a elitei politice să soluţioneze această problemă într-un mod civilizat, european – prin negocieri constructive. Trebuie să remarc de asemenea că modificarea Constituţiei este o chestiune serioasă care ar trebui să se producă de o manieră destoinică, cu respectul cuvenit pentru natura democratică a acestui proces. În caz contrar, interesele pe termen lung ale democraţiei moldoveneşti ar avea inevitabil de suferit. Modificarea Constituţiei nu ar trebui să se întâmple de fiecare dată când cineva vine la putere şi vrea să-şi creeze anumite comodităţi sau să atingă nişte scopuri pe termen scurt. În aşa caz te pomeneşti cu deficienţe constituţionale de felul celora pe care le aveţi acum.

- Evenimentele din aprilie 2009 sunt o întâmplare sau o legitate în evoluţia lucrurilor din RM?

- Dacă nu ar fi fost atât de tragic aş fi găsit întrebarea de-a dreptul amuzantă. Sigur că nu a fost ceva obişnuit ceea ce s-a desfăşurat după alegerile parlamentare din 5 aprilie. Şi noi am pledat pentru o investigare cât mai complexă a seriilor de evenimente de către Parlament, cu implicarea experţilor din alte ţări europene. Această investigaţie nu trebuie să fie o vânătoare de vrăjitoare şi nu trebuie să urmărească scopuri înguste de propagandă politică, ci să aibă scopul de a crea o înţelegere la nivelul clasei politice că trebuie evitate astfel de încăierări dramatice, care, în cele din urmă, au dus şi la pierderi de vieţi omeneşti.

- De ce credeţi ca întârzie rezultatele anchetei privind evenimentele din aprilie 2009?

- Nu cred că rezultatele sunt întârziate. Aţi trăit o perioadă foarte intensă de luptă politică şi e binevenit că acea Comisie de Stat din ciclul politic precedent nu s-a grăbit să enunţe concluzii. Ştiţi că l-am îndemnat pe Preşedintele, la acea vreme, Voronin să nu excludă pe nimeni, de aici şi ideea unei comisii parlamentare. Actuala comisie, în viziunea noastră fermă, trebuie să funcţioneze în baza principiilor formulate mai sus şi, în loc să se grăbească cu rezultatele, ar trebui să fie atentă în analiza sa şi să se conducă de scopul general al reconcilierii politice. Ceea ce este îmbucurător e că doi luptători de partid înveteraţi ca dl. Nagachevschi şi dl. Mişin se pare că au găsit limbaj comun şi simţ practic în felul în care administrează procesul. Totuşi, se prefigurează dificultăţi pentru momentul când aceştia vor prezenta rezultate, mai ales dacă ele vor fi premature. Sunt de asemenea îngrijorat de faptul că graba a împiedicat participarea experţilor europeni – cu toate că trebuie să admit aici că şi comunitatea internaţională ar trebui să fie mai vioaie în a răspunde necesităţilor R. Moldova, inclusiv în ceea ce priveşte experţii străini, în cazul de faţă. După cum ştiţi, am solicitat această participare încă la mijlocul lui aprilie trecut! Există un aspect unde Comisia trebuie să fie deosebit de scrupuloasă, mă refer la încălcările drepturilor omului în centrele de detenţie după 7 aprilie. Torturarea multor tineri în detenţie este un lucru care nu trebuie să se repete niciodată. Trebuie să înţelegem cum a fost posibil asta, să examinăm responsabilităţile instituţionale şi personale, iar Moldova trebuie să îşi reformeze sistemul astfel încât să garanteze că oamenii în această ţară nu vor mai fi niciodată torturaţi sau omorâţi. Aceasta este o normă umanitară europeană de bază şi niciun compromis nu poate atenua sau politiza constatările Comisiei parlamentare în acest domeniu.

- UE se poate implica cu sprijin pentru urgentarea lucrurilor? RM i-a solicitat până acum Uniunii Europene o astfel de implicare şi în ce măsură?

- Cum am mai spus, am discutat iniţial cu dl. Voronin pe vremea când era Preşedinte şi dumnealui ne-a solicitat expertiză internaţională. Poziţia noastră e că atât evenimentele de la 7 aprilie, cât şi cele care le-au urmat necesită analiză minuţioasă. Comisia Europeană a alocat mijloace financiare pentru susţinerea activităţii Comisiei parlamentare şi a solicitat Consiliului Europei să asigure implementarea acestui suport. O delegaţie a Consiliului Europei urmează să vină luna aceasta, ceea ce va reprezenta o oportunitate pentru a discuta asemenea chestiuni. Dar ştiu că se presupune că această Comisie îşi va încheia deliberările în curând, astfel că nu va mai fi loc de asemenea ajutor. Urmează să vedem rezultatele: dacă această Comisie va fi în stare să producă ceva ce ar putea în acelaşi timp să ajute societatea să înţeleagă ce s-a întâmplat şi, totodată, să contribuie la vindecarea rănilor şi la crearea unei elite politice mai unificate, cu atât mai bine. În caz contrar, probabil, ar fi cel mai bine dacă această Comisie va apela până la urmă la expertizare europeană. Ar fi foarte păcat să se irosească această oportunitate de a îmbunătăţi calitatea democraţiei în Moldova. S-au întâmplat multe lucruri care nu trebuie să se mai repete. Aici calitatea constatărilor este mult mai importantă decât graba de a produce rezultate care ar fi motivate exclusiv de scopuri de propagandă pe termen scurt.

- O parte din presă şi din analişti afirma că UE ţine cont în mod exagerat de poziţia Moscovei atunci când îşi formulează politicile în raport cu RM. Dvs vă revine des rolul de „moderator” sau „curier” între Bruxelles şi Moscova în probleme ce ţin de RM?

- E o întrebare stranie, dacă îmi permiteţi. Reprezint aici poziţia comună a ţărilor membre ale UE şi am lucrat sub îndrumarea Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene, Javier Solana, până recent, şi de curând a doamnei Ashton. Cum pot să mediez între mine şi altcineva? Probabil ar trebui să judecaţi mai bine înainte de a-i numi „analişti” pe cei care vin cu astfel de idei stranii. Ne mândrim mult cu rolul pe care îl avem atât în procesul de reglementare transnistreană, cât şi în apărarea valorilor democratice pe malul drept al Nistrului. Acest loc ar fi arătat altfel fără implicarea noastră foarte asiduă din ultima perioadă, în special în ultimul an. Unii oameni aşteaptă de la noi mai degrabă declaraţii bombastice unilaterale decât ceea ce facem, adică să acţionăm în continuu pentru avansarea proceselor democratice din Moldova. Ceea ce facem noi se cheamă a respecta valorile democratice. Nu e rolul nostru să desemnăm învingătorii procesului democratic, ci să avem grijă de calitatea democraţiei în Moldova.

- Ce credeţi despre afirmaţiile unor analişti privind „mandatul ungar” al UE în RM şi sfârşitul acestuia?

- Şi aici, calificativul de analist stârneşte îndoială. În Uniunea Europeană am depăşit în mare măsură astfel de stereotipuri naţionale limitate, aşa că ar trebui să puneţi foarte serios la îndoială valorile europene ale acelor „analişti” care gândesc astfel. Aceasta este o reminiscenţă din socialismul de tip sovietic unde propaganda trâmbiţa despre internaţionalism, însă în realitate exista acest fel de naţionalism primitiv, de care mai dau dovadă aceşti „experţi”, care cred că naţionalitatea mea ar avea vreo importanţă pentru felul în care îmi fac lucrul sau că Ungaria ar fi avut vreo agendă secretă aici. În integrarea europeană, naţiunile învaţă avantajele coabitării şi ale rezolvării problemelor prin dialog şi compromisuri – toate aceste valori pe care le promovăm aici pentru voi. Sunt un oficial european care şi-a petrecut o mare parte din carieră în serviciul internaţional şi ale cărui misiuni profesionale s-au întâmplat să reformeze Europa de est, începând de la economie până la chestiuni de felul sugerat de întrebarea dvs. Oamenii care vor să vă facă să credeţi că naţionalitatea mea are vreo importanţă aici vor să vă ducă înapoi în vremurile întunecate când totul era privit prin prisma prejudecăţilor şi bănuielilor naţionaliste. Mai bine evitaţi sfatul acelor „experţi”. Cât despre Ungaria, ar trebui să remarcaţi că relaţiile dintre Ungaria şi vecina sa, România, n-au fost niciodată atât de bune ca în prezent, în climatul integrării comune în Uniunea Europeană. Guvernele lor, la toate nivelele, au întrevederi regulate pentru a avansa nivelul integrării lor, cooperarea bilaterală aprofundată. La fel, în cadrul Uniunii Europene, ele acţionează coordonat în numeroase domenii, şi, apropos, în aspecte ce ţin de Republic Moldova la fel.

- Nu cunoşteaţi limba română când aţi venit în RM, câtă limbă română cunoaşteţi acuma şi la ce vă ajută?

- Româna este în acelaşi timp o limbă frumoasă şi limba ţării în care îmi exercit misiunea europeană. În discuţiile mele oficiale vorbesc engleza sau, dacă mi-o sugerează interlocutorii, pot vorbi rusa, întrucât cunoaşterea mea de română nu este suficient de bună pentru a o folosi într-o conversaţie oficială. Nu vă învăţ limba pentru că „îmi foloseşte”, dar pentru alte trei motive: în primul rând, pentru că este o limbă frumoasă, doi, pentru că respect ţara şi pentru a avea o mai bună cunoaştere a culturii sale şi, trei, pentru că e şi limba vorbită în România, cu care se învecinează ţara mea, acolo unde am mulţi prieteni şi unde îmi place să merg şi în afara îndatoririlor mele de serviciu. Mi se pare fascinant să înveţi a şaptea limbă, pe care s-o poţi folosi şi după încheierea mandatului de Reprezentant Special al UE pentru Moldova. Cum v-am mai spus, principala misiune profesională a întregii mele vieţi a fost să contribui la reformarea Europei de est, de la vârsta de 21 de ani, când am învăţat poloneza, la începuturile mişcării Solidaritatea. Mă bucur că învăţ româna; o privesc şi ca pe o incursiune culturală şi, la fel cum dragostea mea pentru Polonia nu s-a stins când am încetat să lucrez asupra reformelor poloneze, la fel, sunt sigur, dragostea mea pentru Moldova şi angajamentele mele pentru europenizarea ei nu se vor risipi atunci când, într-o bună zi, îmi voi fi încheiat mandatul oferit de UE aici. Acelaşi lucru e valabil şi pentru interesul şi pasiunea mea pentru România. Şi dacă tot m-aţi întrebat de Rusia, şi aici, sunt plin de idei cum să facilitez integrarea mai profundă a Rusiei cu Uniunea Europeană, într-o manieră mai cooperantă decât în ultimii ani. Astfel, limbile pentru mine reprezintă, printre altele, un instrument de lucru pentru o mai bună Europă de est şi, respectiv, o mai bună Europă în general.

Consemnare: Valeriu Vasilică