Gazpromul nu este doar cea mai mare companie din lume, dar este acum şi cea mai bogată, datorită preţului record al gazelor naturale aşteptat să crească mai departe. Aşa cum guvernul rus deţine peste 50 la sută din acţiunile Gazprom-ului, mulţi, nu în ultimul rând Uniunea Europeană, sunt îngrijoraţi că disputele politice între ţările consumatoare şi Kremlin pot duce la micşorarea sau chiar oprirea livrărilor vitale de gaze, transmite Radio Europa Liberă citat de Info-Prim Neo. Dar este puterea Gazpromului chiar atât de mare precum pare? Sau este folosirea gazelor în scopuri politice un pericol major pentru Europa? Unii răspund “nu” şi la prima şi la a doua întrebare. Între aceştia, expertul Jonathan Stern de la Institutul pentru Studii Energetice de la Oxford, autorul cărţii “Viitorul gazului rusesc şi al Gazprom-ului”. Stern a declarat Europei Libere că cei 150 de mii de kilometri de conducte de mare presiune ale Gazpromului formează o reţea foarte extinsă, dar învechită. Mare parte a conductelor au fost construite cu 30- 40 de ani în urmă şi trebuie înlocuite. “Gazpromul a înţeles că trebuie să facă acest lucru cât mai repede posibil şi va trebui să cheltuie pentru modernizarea conductelor între 5 şi 10 miliarde de dolari anual, încă mulţi ani de acum încolo”. În jur de două treimi din gazele concernului rus sunt destinate în prezent consumului intern din Rusia. Cele rămase sunt exportate, dar ele reprezintă principala sursă de venit a Gazpromului. În acelaşi timp, veniturile totale ale Gazpromului reprezintă până la 25 la sută din veniturile bugetului federal al Rusiei. Concernul rus, potrivit juralistei Jennifer DeLay de la publicaţia Gas Monitor din Edinburg, ar exporta între 30 şi 40 la sută din gaze în Europa şi Turcia. "Gazpromul are nevoie de Europa tot atât de mult cât de mult are nevoie Europa de Gazprom, sau chiar mai mult”. DeLay crede că vânzările în Europa constituie cam 60 la sută din toate veniturile concernului rus. “Pierderea acestei pieţe ar însemna o lovitură puternică pentru companie”, declara experta postului de Radio Europa Libera. Ţările Uniunii Europene nu sunt dependente în egală măsură de gazele din Rusia. Belgia, de exemplu, cumpără de la Gazprom numai 1,6 la sută din necesarul de gaze, pe când în cazul Germaniei procentul este de aproximativ 40 la sută. Unele ţări din fostul bloc comunist importă sută la sută din Rusia. Pierre Noel, expert în energie la Londra, la Consiliul European pentru Relaţii Externe, crede că problema principală pentru Europa este că Gazpromul nu are destule gaze ca să acopere necesarul european. "Concernul rus înţelege că deja nu-şi poate onora toate obligaţiile privind producţia proprie de gaze. Se sprijină din greu pe importuri din alte surse”. Între acestea, Noel menţionează importurile din Asia Centrală, mai ales din Turkmenistan şi achiziţiile de la producătorii independenţi care extrag gaze în Rusia. Jonathan Stern de la Oxford crede, citat de Radio Europa Libera, că următorii 5 ani, mai ales după 2001, vor fi foarte dificili pentru Gazprom. “Volumul gazelor în exploatările actuale, vechi de 30 de ani, se împuţinează”. Pierre Noel completează că, “pe termen mediu către îndelungat, lucrurile ar putea să se îmbunătăţească pentru Gazprom, dar până atunci are de parcurs o perioadă intermediară grea, de astăzi şi până când o nouă generaţie de exploatări de gaze vor începe producţia în penisnula Yamal." În concluzie, cred aceşti experţi, citati de corespondentul Europei Libere pe probleme energetice Bruce Pannier, Europa are o dublă problemă: dependenţa Europei de gazele ruseşti este periculoasă nu pentru că Rusia ar folosi gazele ca pârgie politică, deşi a folosit-o în “vecinătatea sa apropiată”, în cazul Ucrainei şi Belorusiei, ci, mai ales, pentru că Gazpromul pur şi simplu nu va fi în stare să acopere necesarul european”. De aici decurge nevoia cu atât mai stringentă ca Europa să caute surse alternative, conchide corespondentul Europei Libere.