La mijlocul săptămânii trecute, președintele Republicii Moldova Maia Sandu a prezentat proiectul Strategiei Securității Naționale (SSN), care, se spunea în comunicatul oficial, „definește pericolele la adresa securității țării și direcțiile de acțiune propuse pentru consolidarea securității naționale și a securității fiecărui cetățean”. Pe cât de reale și pe cât de mari sunt pericolele pentru securitatea țării și a cetățeanului la această etapă și pe cât de capabile sunt autoritățile și societatea să le facă față, au discutat invitații dezbaterii publice Securitatea țării: pericole, soluții, noutăți, organizate de Agenția de presă IPN.
Igor Boțan, expert permanent al proiectului, a explicat că strategia securității naționale este un document de bază pentru planificarea dezvoltării sistemului de securitate în vederea organizării interacțiunii dintre organismele guvernamentale, organizațiile și asociațiile publice în domeniul apărării intereselor naționale și al asigurării securității personale, societății și a statului. Strategia securității naționale pornește de la interesele naționale, răspunde la amenințările și la riscurile cu impact asupra securității naționale, stabilește obiectivele sistemului de securitate națională, identifică mijloacele și căile de asigurare a securității naționale. Strategia securității naționale este un document politico-juridic pe termen mediu ce permite adaptarea la evoluțiile interne și externe a politicii în domeniul securității naționale, identificarea segmentelor specifice ale sistemului de securitate națională care necesită reformare, elaborarea unui plan realist de implementare a reformelor.
Potrivit expertului, Strategia securității naționale, de obicei, se bazează pe Concepția securității naționale, care reprezintă un sistem de idei ce conturează prioritățile statului în domeniul securității naționale. Prin securitatea statului se înțelege protecția suveranității, independenței și integrității teritoriale a țării, a regimului ei constituțional, a potențialului economic, tehnico-științific și defensiv, a drepturilor și libertăților legitime ale persoanei împotriva activității informative și subversive a serviciilor speciale și organizațiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor grupuri sau indivizi aparte. La formarea și la realizarea politicii de asigurare a securității naționale participă autoritățile publice supreme în domeniul asigurării securității statului: Parlamentul, președintele Republicii Moldova, Guvernul și Consiliul Suprem de Securitate. Organele securității și ale apărării statului sunt: Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informații și Securitate, Serviciul de Protecție și Pază de Stat, Serviciul Grăniceri și Serviciul Vamal, alte autorități publice. Consiliul Suprem de Securitate este mecanism de cooperare și de coordonare a activității sectorului de securitate națională.
Natalia Albu, directoare executivă a Platformei pentru Inițiative de Securitate și Apărare, conferențiară universitară, Academia Militară, consideră că elaborarea unui document strategic presupune ca acesta să fie în concordanță cu mediul de securitate în care se încadrează statul, dacă se vorbește la nivel regional, dar și reieșind din vulnerabilitățile unui stat. Este nevoie de sincronizat cu cea ce se întâmplă în mediul de securitate și cu necesitățile de securitate a țării. De aceea, Strategia de securitate a țării, care a fost adoptată în octombrie 2011, este depășită pentru că mediul de securitate de atunci s-a schimbat cardinal, începând de la pandemie și terminând cu un război pe teritoriul statului vecin. „Încă în 2020-2021 s-au inițiat discuții privind necesitatea de a elabora și adopta o nouă Strategie a securității naționale. În mare parte aceste discuții au fost inițiate de societatea civilă, dar și la inițiativa Consiliului Suprem de Securitate. Au avut loc mai multe runde de discuții, dezbateri, în care a fost implicat și mediul academic, unde se discuta care ar fi modalitatea de expunere a strategiei. Asta, pentru că se înțelege că riscurile și amenințările au un caracter uman și individul, cetățeanul este supus anumitor riscuri în situații de criză și politica de securitate națională trebuie să aibă o abordare preventivă”, a spus Natalia Albu.
Potrivit ei, anul trecut s-a format Comisia care urma să decidă elaborarea Strategiei securității naționale. Destul de rapid a fost propus un proiect spre discuții a Strategiei. Contextul se referă inclusiv la faptul că Moldova trebuie să fie ca actor credibil în procesul de aderare la UE privind viziunea strategică. „Cel mai important și deosebit este că în acest proiect se vorbește despre viziunea strategică, adică, unde se vede Republica Moldova în procesul de aderare la UE. Al doilea aspect important este consolidarea viziunii societății civile privind convingerea că parcursul european este un factor important pe agenda interesului național, cu atât mai mult că noi la nivel național nu am avut un document unde să fie formulat clar, expres, care sunt interesele naționale, decât Strategia națională de apărare elaborată în 2018. Strategia națională de apărare, care trebuie să derive din Strategia securității naționale, de fapt, este mult mai avansată decât Strategia din 2011”, afirmă Natalia Albu. Ea consideră că actualmente este un este context potrivit, unde să se propună spre discuții un document strategic la nivel național, dar și să se ia în considerare și opinia societății civile, a mediului academic și cetățenilor.
Răspunzând la întrebarea „de ce acum această strategie, Alexandru Flenchea, ex-vicepremier pentru reintegrare, director al Asociației „Inițiativa pentru Pace”, ai spus că în politică orice ai face, va exista întrebarea „de ce acum?. „Întrebarea e mereu valabilă pentru că niciodată nu e momentul potrivit și mereu e prea târziu, mereu orice lucru trebuia făcut mult mai devreme. Chestiunea nu poate fi detașată de contextul politic intern. Orice guvernare nouă tinde să elaboreze, să prezinte uneori și să aprobe cu rezultat diferit o proprie viziune a ceea ce înseamnă securitate națională a Republicii Moldova, respectiv, cum trebuie asigurată securittatea țării. E un lucru firesc, pentru că orice guvernare nouă vrea cumva, în documentele de politici, să reflecte prioritățile politice ale respectivei guvernări”, a spus el .
Potrivit lui, de asemenea documente este nevoie în special atunci când au loc schimbări majore, când vin la putere forțe politice care au o viziune asupra viitorului țării care diferă radical de ce a fost până acum. ”Este un pas logic care se întâmplă după vreo doi ani de guvernare, se propun noi documente de politici care să vizeze securitatea sau apărarea națională a țării. Același lucru se întâmplă și acum. Partidul de guvernământ a venit în campanie și înainte de campanie pe o platformă politică anume, cu anumite priorități anunțate, care sunt cunoscute încă înainte de campaniile electorale prezidențiale, respectiv, parlamentare. E firesc ca după doi ani de guvernare să fie prezentate și documente de politici care să reflecte aceste priorități noi”, a spus directorul Asociației „Inițiativa pentru Pace”.
Dezbaterea publică cu tema „Securitatea țării: pericole, soluții, noutăți”, este ediția a 292-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, desfășurat de Agenția de presă IPN cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
