A curs o săptămână de când cetățenii Republicii Moldova au fost anunțați despre semnarea unui contract pentru livrarea de gaze naturale cu Gazprom, respectiv, de atunci se poate spune că a luat sfârșit sau s-a diminuat mult criza energetică ce ne pândea la acest început de sezon rece. Unii laudă autoritățile pentru prestația lor în timpul negocierilor cu Gazprom și Federația Rusă, alții le critică dur pentru presupuse greșeli importante. Va fi necesitate de mult timp și multă analiză ca să se vadă care din aceste puncte de vedere are dreptul la viață. În aceste scopuri, participanții la dezbaterea publică „Securitatea energetică a Uniunii Europene și a Republicii Moldova: lecții reciproce”, organizate de Agenția de presă IPN, au utilizat un unghi mai specific prin care au comparat situația din Republica Moldova și din Uniunea Europeană la capitolul securității energetice în general, precum și în ceea ce privește acțiunile autorităților Moldovei și ale statelor UE și ale UE în ansamblu, pentru depășirea sau diminuarea crizei gazelor.
Dionis Cenușa, politolog, cercetător la Universitatea Justus-Liebig din Giessen, Germania, columnist principal al Agenției de presă IPN, a declarat că securitatea energetică este legată de noțiunea de securitate națională. Diferența este că, aici e vorba doar de sectorul energetic, unde accentul e pus doar pe resursele energetice și modul cum un stat, mai multe state, sau state care sunt asociate în cadrul unei organizații cu competențe supranaționale, cum este Uniunea Europeană, se descurcă la capitolul asigurării resurselor energetice. Potrivit lui, asigurarea energetică, în fond, presupune capacitatea statului, sau a statelor asociate în cazul UE, de a asigura o livrare stabilă de resurse energetice. Componentele resurselor energetice sunt diverse, inclusiv este vorba despre infrastructura energetică, gazoduct sau linii energetice, rețele energetice, inclusiv porturi și capacități de a primi și transporta mai departe gazul lichefiat.
„Pe lângă asta, este la fel de importantă mențiunea despre eficiența energetică, competiția pe piața energetică, modul cum sunt semnate acordurile interguvernamentale pentru accesarea resurselor energetice, în mod special pentru gaz, de unele state precum e Moldova sau alte state UE, cu Federația Rusă, care este unul din cel mai mare exportator de gaze pe piața europeană. Sunt elemente legate de infrastructură și altele legate de regulile de joc, de piață, care trebuie implementate la nivel național pentru a asigura stabilitatea în livrarea de resurse și accesul la aceste resurse. Acest lucru se realizează inclusiv prin intermediul interconexiunilor. Contează să se vorbească despre securitatea energetică, pentru că de asta depinde funcționarea unui stat, atât din punct de vedere economic, cât și din perspectiva asigurării serviciilor publice pentru cetățeni, de la produse alimentare, până la servicii publice cum ar fi accesul la servicii medicale.
Politologul a adăugat că securitate energetică în prezent, constituie miezul securității naționale: „Dacă nu ai securitate energetică, poți spune că nu ai, sau ai o securitate națională foarte slabă. Ea a contat și contează în sensul cum vor fi gestionate relațiile cu Federația Rusă, da și cooperarea cu UE și statele membre”.
Victor Parlicov, expert în politici energetice, consideră că rezultatul oricărui tip de negociere, în mare parte este determinat de capacitatea și puterea de negociere, la moment, a părților. Factorii fundamentali care afectează rezultatul negocierilor țin de interesele fundamentale ale părților și capacitatea părților de a avea alternative. Expertul spune că era aproape sigur că Moldova va avea un contract cu Gazprom, pentru că Gazprom are nevoie de contract cu Republica Moldova, pentru a menține o modalitate de a finanța regiunea transnistreană prin livrările gratuite de gaz, or, „dacă nu ai un contract în care cineva să-și asume să livreze gazul în partea stângă a Nistrului, aceasta nimerește într-o catastrofă și economică, și socială. Principalul rol al Gazpromului în Moldova nu este despre business, dar este despre finanțarea regiunii transnistrene, sarcină stabilită de Kremlin, fapt existent din 1994. Alt instrument mai bun pentru a menține iluzia unei independențe sau a uni statalități în partea stângă a Nistrului nu s-a găsit”, a spus Victor Parlicov.
Expertul mai spune că, anul trecut, Moldova a acceptat ca în formula de calcul a prețurilor să fie operate o modificare în contract care a legat-o de prețurile pe piața SPOT. În opinia sa, formula precedentă avea o logică intrinsecă sănătoasă. Ea era legată de prețul mediu de livrare a gazelor de către Gazprom în Uniunea Europeană. „De aici pornește vulnerabilitatea Republicii Moldova în negocieri. Dacă Moldova avea acoperit trimestrul patru de formula de preț din contractele precedente, la sigur nu exista nicio criză. Moldova a permis această modificare, care a deschis ușile Gazpromului ca să vândă gaz conform prețurilor SPOT, care crescuse la peste 1000 de dolari la începutul toamnei. Aceasta a fost o greșeală comisă în formula de contract precedent care a jucat festa Moldovei la negocieri și care, de fapt, a permis acum, ca în formula pe termen lung, de cinci ani de zile, să intre componenta SPOT deja permanent, în special pentru trimestrul doi și trei”, a spus el.
Victor Parlicov este de părere că prețul contracta acum pentru gaze nu va ruina economia țării, dar este o înrăutățire a situației, comparativ cu ceea ce ar fi fost fără respectiva componentă. Apoi, expertul crede că cea mai mare lacună de care au dat dovadă autoritățile Moldovei în procesul de negocieri, a fost cea de comunicare. El crede că la nivel de negocieri s-au făcut demersurile necesare. „Faptul că s-a reușit în mai puțin de o lună Energocom să achiziționeze gaz din surse alternative fost un succes, dar modul în care s-a comunicat despre procesul de negocieri a fost unul nereușit. Pe viitor discuțiile trebuie să fie despre cum ne apropiem de următoarele negocieri pentru a fi într-o poziție mai bună”, a spus expertul.
Și Anatol Țăranu, analist politic, ex-ambasador al Republicii Moldova în Federația Rusă, este de părere că autoritățile au avut o comunicare deficitară și aceasta cumva aruncă o lumină nefavorabilă asupra guvernării, pentru că, „dacă nu comunici tu, informația o prezintă opoziția politică care are un interes special și atunci, volens nolens, furnizezi opoziției armele respective”. Potrivit analistului politic, criza gazelor în Republica Moldova, care a fost depășită relativ repede, poate fi considerată consumată. Moldova are un contract Federația Rusă care și-a asumat obligațiunea de a furniza gaze. Este adevărat că acest contract creează probleme economice pentru Republica Moldova, gazul va costa mult mai scump decât până acum, iar asta, în condițiile unui deficit bugetar și în situația economică precară în Moldova va crea probleme suplimentare pentru guvernare la capitolul social.
„Este adevărat că această criză a gazelor a demonstrat capacitatea Republicii Moldova de a comunica în plan internațional. Dacă cu propriul public guvernarea comunică prost, atunci în plan internațional lucrurile stau foarte bine. Mobilizarea factorului internațional și, în primul rând, al partenerilor de dezvoltare, în favoarea Republicii Moldova, a fost aproape una exemplară. Au fost timpuri mult mai proaste pentru Republica Moldova, de exemplu, în anii 1990, când factorul internațional era mult mai reticent în raport cu interesele Republicii Moldova. Dar același lucru s-a întâmplat și pe timpul guvernării Dodon, atunci când UE cu mare atenție urmărea ce se petrece în Moldova, dar nu erau pași concreți pentru a ajuta. Se înțelegea foarte bine lupta geopolitică”, a spus analistul.
O concluzie care trebuie făcută, potrivit lui Anatol Țăranu, este că gazul reprezintă un element de bază a relațiilor interstatale dintre Republica Moldova și Federația Rusă. Moldova va fi nevoită să construiască relațiile interstatale cu Rusia, din perspectiva acestui factor care defavorizează Republica Moldova, din simplul motiv că Gazpromul este monopolist pe piața moldovenească. Pentru a diminua acest factor negativ, e nevoie de diversificarea pieței, a surselor de aprovizionare cu gaze, iar asta va aduce în ultimă instanță la o îmbunătățire a relațiilor cu Federația Rusă, deoarece aceasta va trebui să reiasă din condiția că nu mai este monopolist pe piață.
Dezbaterea publică la tema „Securitatea energetică a Uniunii Europene și a Republicii Moldova: lecții reciproce”, este ediția 212 din ciclul de dezbateri „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, proiect susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.
