În Republica Moldova există o lacună în legislație în ceea ce privește delimitarea clară între componența contravențională și cea penală a infracțiunilor. O spune Yan Feldman, președinte al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, având în vedere, în speță, infracțiunea de hărțuire pe bază de gen. „De ce această delimitare este importantă? Fiindcă multe cazuri care, de fapt, pot fi încadrate în sfera penală sunt examinate din punctul de vedere al contravenționalului. Și pot să existe și cazuri viceversa”, a declarat Yan Feldman, în cadrul unei conferințe de presă la IPN.
Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalității, dar și Centrul de drept al femeilor şi Centrul parteneriat pentru dezvoltare vin cu o adresare comună către parlamentari să revizuiască cadrul legal pentru prevenirea hărțuirii pe bază de gen și a hărțuirii sexuale locul de muncă. Inițiativa vizează modificarea a opt acte legislative. „Este o îmbunătățitr a cadrului legislativ mult așteptată și foarte necesară în condițiile în care se află acum Republica Moldova. Dar nu numai din punctul de vedere al penalizării sau criminalizării cazurilor, dar și din punctul de vedere al prevenirii”, a declarat Yan Feldman.
Președintele Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității spune că astăzi avem cazuri în care persoanele sunt sancționate contravențional pentru acte de hărțuire pe criterii de gen. Este salutabil că au fost pedepsite aceste fapte, dar sancțiunile aplicate nu sunt întotdeauna pe măsura gravității infracțiunii comise. „E numai un început de luptă și, ca să clarificăm și ca să facem o abordare mai comprehensivă, mai clară, din toate punctele de vedere, avem nevoie să susținem această inițiativă (de modificare a cadrului legal, n.r.)”, a menționat Yan Feldman.
Arina Țurcan, avocat la Centrul de drept al femeilor, a menționat, în aceeași conferință de presă, că pentru juriști este dificil să facă diferența când este o faptă de discriminare și când este vorba de o hărțuire sexuală care se încadrează sau cade sub incidența legii penale. Cu atât mai mult este greu pentru victime să față această diferență.
„Este necesar cadrul normativ să fie clar, astfel ca victimele să știe pentru ce faptă se adresează. De multe ori, existând această neclaritate, victimele se adresează către o instituție, de exemplu, către angajator sau către Inspecția Muncii, iar în timp ce se examinează, se poate pierde termenul de prescripție. Pentru raportarea acestor cauze, de exemplu către Consiliul pentru prevenirea discriminării și asigurării egalității, termenul este de un an. Și atunci victima, adresându-se la unele instituții care nu sunt în drept să examineze aceste plângeri, ar putea să piardă termenul de prescripție sau să fie descurajată”, a subliniat Arina Țurcan.
Avocata spune că este necesar ca norma legală să precizeze foarte clar când și unde trebuie raportate cazurile de hărțuire. Hărțuirea sexuală este o infracțiune și trebuie examinată corespunzător.
