Scandalul Mocanu-Plahotniuc: cui îi este convenabil? Analiză Info-Prim Neo
După o perioadă destul de îndelungată de mediatizare masivă, societatea moldovenească nu are nici cea mai mică claritate în ceea ce priveşte scandalul generat de acuzaţiile fără precedent aduse în mod public de Sergiu Mocanu, ex-consilier al ex-preşedintelui Vladimir Voronin, la adresa controversatului om de afaceri Vlad Plahotniuc, despre care se afirmă că a fost un apropiat al liderului comunist, dar îi influienţează şi pe politicienii din actuala arcă guvernamentală. După toate probabilităţile, în viitorul previzibil, lucrurile nu se vor limpezi, astfel încât devine destul de reală perspectiva să ne pomenim din nou cu o „gaură neagră” în care „dispar” marile întrebări ce frământă societatea.
De regulă, în asemenea cazuri, când lipsesc orice probe demonstrate, se aplică procedeul cunoscut sub denumirea „cui îi este convenabil?”. Procedeul respectiv poate fi aplicat la această etapă a scandalului, pentru că în linii mari, se profilează deja efectele pe care le-a produs. Efectul general ţine de faptul că acesta a înlocuit, în mare măsură sau totalmente, brusc şi sigur, toate celelalte teme cu mare priză socială. Haideţi să vedem cui îi convine această schimbare de decoraţii pe fiecare segment tematic în parte.
[„Banca acuzaţilor” şi-a schimbat componenţa]
Până la apariţia scandalului, topul temelor discutate aprins în societate şi în presă era condus de evenimentele din aprilie 2009 cu două aspecte mari, în următoarea ordine a priorităţilor: 1) acuzaţiile aduse fostei elite politice, poliţieneşti şi judecătoreşti pentru comportamentul care s-a soldat cu cel puţin o moarte de om şi zeci de persoane maltratate în plin centrul capitalei şi la comisariatele de poliţie; 2) incapacitatea sau nedorinţa noilor autorităţi de a dezlega enigmele din jurul acelor evenimente.
Pe parcursul scandalului, ordinea şi accentele s-au schimbat, tot mai des tema evenimentelor din aprilie reducându-se la incapacitatea şi/sau nedorinţa noilor autorităţi de a duce ancheta la bun sfărşit. Şi aceasta în contextul acuzaţiilor de neimplicare / tergiversare în anchetarea datelor făcute publice de Sergiu Mocanu cu referire la Vlad Plahotniuc. Foştii - ministru de interne Papuc, comisar general al capitalei Botnari, şef al polţiiei capitalei Gumeniţă, poliţist Perju, presupus asasin al protestatarului Valeriu Boboc, viceministru de interne Valentin Zubic - au trecut pe planul doi, dacă nu în umbră totală. Nici despre abuzul de putere, invocat anterior lui Vladimir Voronin în legătură cu evenimentele respective nu se mai aude nimic lăsându-se impresia că nici nu se mai anchetează ceva.
Astfel, pe „banca acuzaţilor”, în viziunea opiniei publice privind evenimentele din aprilie 2009, se află, în linii mari, doar actuala guvernare.
[„Demonii” au devenit „îngeri” şi invers]
Până la scandal, lumea şi presa vorbea despre marile acte de corupţie, contrabandă şi trafic de influienţă, comise de reprezentanţii fostei guvernări, de grupările mafiote ale acesteia, inclusiv „mafia cărnii”, „mafia peştelui” etc.; despre evaziunile fiscale fără precedent ale fiului Oleg Voronin, dar şi despre averile mobiliare şi imobiliare ale tatălui Vladimir Voronin; despre corupţia în sistemul politic şi cel judecătoresc etc.
Scandalul a schimbat accentele şi aici, „demonii” de altă dată au devenit „îngeri”, care nu trebuie să se mai justifice şi să se apere. În schimb, au obţinut posibilitatea să preia iniţiativa şi tonalitate acuzatoare la adresa actualei guvernări, care este „demonizată” pentru implicare în scheme mafiote, de contrabandă cu ţigări, droguri şi alte rele. Învinuirile se bazează inclusiv şi în special pe legăturile acesteia cu Vlad Plahotniuc, care i-ar avea „la degetul mic” atât pe toţi sau o parte din liderii alianţei de guvernământ, dar şi pe procurorul general. Foştii „îngeri”, pe care lumea conta în demafiotizarea ţării, sunt transformaţi „cu succes” în foştii „demoni”.
[Scandal în loc de referendum]
Lansarea scandalului a coincis, practic, cu lansarea campaniei pentru referendumul constituţional din 5 septembrie. Mai bine zis cu ceea ce trebuia să însemne campanie pentru referendum pentru că o campanie veritabilă nu a avut loc. Actorii politici pro-referendum, în special, din cadrul alianţei de guvernământ, au lipsit totalmente din această camapnie, substituind-o, de fapt, cu campania pentru alegerile prezidenţiale.
Pe fundalul portretelor mari şi multe ale „viitorilor preşedinţi”, actorii anti-referendum, în special PCRM, au utilizat cu dibăcie dezvăluirile „Mocanu versus Plahotniuc”; în care „preşedinţii” aveau roluri deloc atrăgătoare.
Astfel, scandalul a substituit, în mare parte, campania pentru referendum şi, după cum s-a dovedit ulterior, însuşi referendumul constituţional.
[Scenariu „eroic” sau „cinic” (politic)?]
La nivel de persoane, cel mai mult din acest scandal are de câştigat... Vlad Plahotniuc. O campanie de mediatizare a acestui personaj care a stat toţi anii din urmă în umbră, de nu i se cunoaştea barem poza, este greu să-ţi imaginezi. Da, este o campanie de promovare cu semnul minus, care ar putea însemna distrugerea acestui personaj, eventual, şi a averii acestuia, dacă măcar o parte din acuzaţii vor fi demonstrate prin decizie judecătorească finală. Însă, aşa cum o astfel de decizie poate apare, în mod obiectiv, dar si subiectiv, abia peste câţiva ani, actuala campanie se poate dovedi una foarte benefică pentru imaginea unui nou pretendent la o funcţie înaltă în stat, eventual, cea de preşedinte. Acum o săptămână-două, un portal din Moldova examina o astfel de posibilitate şi îi oferea lui Plahotniuc şanse mari la fotoliul prezidenţial. Nu mai vorbim de cazul, când o instanţă naţională îi oferă, într-un termen scurt, din motive obiective sau subiective, câştig de cauză lui Vlad Plahotniuc, în procesul intentat împotriva lui Sergiu Mocanu pentru calomniere. Vom avea un adevărat „erou naţional”, cunoscut tuturor, numai bun de ales preşedinte.
Deocamdată, nu este foarte clar din care parte are de câştigat din acest scandal Sergiu Mocanu. Varianta „eroică” a scenariului ne impune să-i apreciem înalt curajul, în condiţiile când astfel de dezvăluiri şi în ţări mult mai stabile decât Republica Moldova îi poate costa pe autorii acestora viaţa. În schimb, obţine o şansă enormă de a reveni în politica mare la roluri importante, după ce şi-a pus cruce cu propria mână pe cariera politică prin apropierea prea mare de „omul cu barbă şi cu doi plămâni”, apoi de Vladimir Voronin. Un consilier prezidenţial este şi un confident prezidenţial, ca şi şoferul personal, de exemplu.
Versiunea „cinică”, dar în context politic trebuie examinată şi ea, a scenariului impune un şir de întrebări suplimentare pentru a putea calcula „cui îi este convenabil?”. De exemplu: de ce Mocanu are nevoie de o perioadă atât de lungă de timp pentru a prezenta probele, inclusiv structurilor europene, aşa cum a promis ceva timp în urmă? Contează cauza şi probele sau spectacolul şi durata lui? Se va suprapune acesta şi peste campania alegerilor parlamentare sau nu? Pe cât de mult poţi conta, într-un scenariu „eroic”, pe probele adunate de la persoane care se spune că au conlucrat „activ şi fructuos” cu Vlad Plahotniuc, inclusiv Viorel şi Victor Ţopa, de exemplu? În care scenariu încap acuzaţiile femeii de afaceri Eugenia Duca, deposedată de averi prin acţiuni reider, băgată la puşcărie şi târâtă prin zeci de procese judiciare ani şi ani de-a rândul? Sunt acuzaţiii similare celor pe care Sergiu Mocanu i le aduce lui Vlad Plohatniuc şi tot atât de dure. Doar că Eugenia Duca îl acuză de această dată pe însuşi „acuzatorul” Sergiu Mocanu...
[Scandalul Mocanu - Plahotniuc contra referendum – alegeri?]
Pe vremuri se spunea că, pentru a câştiga alegerile din 2005 şi cel de-al doilea mandat prezidenţial, Vladimir Voronin l-a închis pe Valeriu Pasat, dar şi pe alţii. Imaginea de luptător contra corupţiei trage, poate, cel mai greu în ochii alegătorului. Chiar dacă din această „luptă” nu s-a ales nimic.
În contextul versiunilor examinate mai sus, acum se spune că, pentru a câştiga alegerile din 2010, este suficient să eliberezi pe cineva. Poate, cu sensul „a slobozi”: o persoană sau mai multe implicate într-un scandal...
[Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo]