Analiză IPN: În timp ce societatea priveşte serialul despre crearea noii coaliţii de guvernământ, mai şi familiarizându-se în pauze cu noutăţile despre cursul monedei naţionale, Găgăuzia a marcat una dintre principalele sărbători ale sale – Ziua formării Autonomiei găgăuze în componenţa Republicii Moldova.
Eveniment de proporţii naţionale
La justa sa valoare, adoptarea de către Parlament a Legii „Cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei” a devenit un eveniment de proporţii naţionale. Ţara care pierduse recent controlul asupra teritoriului din stânga Nistrului, pe 23 decembrie 1994 a fost în stare să readucă în spaţiul său constituţional o altă regiune, care pretindea la independenţă. Cu alte cuvinte, nu este vorba că data aceasta ar putea fi considerată o sărbătoare pentru întreaga Moldovă, dar în calitate de jalon pozitiv în istoria modernă a Republicii Moldova evenimentul respectiv nu trezeşte dubii la nimeni.
Cu toate acestea, autorităţile oficiale ale ţării au preferat să treacă cu vederea în anul acesta solemnitatea găgăuzilor, deşi ea comporta chiar un statut de jubileu. Întreaga conducere a Moldovei a fost reprezentată doar de consilierul primului ministru, Leonid Bujor, care a dat citire mesajului de felicitare în numele lui Iurie Leancă.
În schimb, i-a bucurat pe găgăuzi prin prezenţa sa primul preşedinte al Moldovei, Mircea Snegur. Chiar dacă actualmente Dumnealui nu este un demnitar sus-pus, ex-preşedintele a devenit principalul oaspete la această festivitate. Căci anume el a semnat cu 20 de ani în urmă Legea, prin care a fost recunoscută formarea Autonomiei găgăuze.
Înţelepciune de sărbători
Astăzi este, probabil, imposibil de spus, ce i-a împins mai mult pe conducătorii moldoveni cu 20 de ani în urmă – dorinţa de a evita la sud „cea de-a doua Transnistrie”, poziţia predominată a forţelor externe, care se pronunţau pentru recunoaşterea autonomiei, sau bunăvoinţa şi înţelegerea că recunoaşterea drepturilor culturale şi politice ale poporului găgăuz puţin numeros este unica soluţie corectă pentru un stat contemporan şi o naţiune europeană. Practic, toţi cei care au luat cuvântul la solemnitate au pus accentul anume pe ultimul aspect.
Astfel, în opinia domnului Snegur, istoria a demonstrat abordarea înţeleaptă aleasă atunci de conducerea Moldovei pentru stabilizarea situaţiei în regiunea de sud. „Temelia acestei stabilizări a constituit-o înţelepciunea găgăuzilor. Eu îmi exprim respectul faţă de găgăuzi, care au perceput formarea autonomiei ca o cale spre pace”, a declarat primul preşedinte.
Totodată, başkanul Găgăuziei, Mihail Formuzal, a menţionat că Mircea Snegur, ca şi autorităţile Republicii Găgăuzia nerecunoscute, au intrat în istorie prin „înţelepciunea” lor, prin unitatea lor au obţinut, că găgăuzii trăiesc în pace şi bună înţelegere.
Schimbul de amabilităţi şi complimentele binevoitoare cu privire la „înţelepciune” sunt caracteristice pentru sărbătorirea fiecărei aniversări a formării Autonomiei găgăuze. Totodată, pe parcursul celorlalte 364 de zile ale anului asemenea reverenţe orale se aud nu chiar atât de des.
Conflicte în zile obişnuite
Nu este un secret că în relaţiile dintre autorităţile centrale şi conducerea autonomiei există multe conflicte. Situaţiile contradictorii se produc adeseori pe parcursul realizării programelor guvernamentale. Ele au un caracter de lucru şi sunt cunoscute administraţiilor tuturor raioanelor moldoveneşti. Unul dintre acestea este cazul legat de construcţia traseului Comrat-Ciumai, în privinţa căruia autorităţile găgăuze au expus o serie de pretenţii cu privire la încălcarea termenelor de dare în folosinţă a porţiunii de drum, precum şi cu privire la calitatea lucrărilor de reparaţie.
Se mai întâmplă şi conflicte politico-ideologice, când în centrul atenţiei se află nu, pur şi simplu, calitatea realizării unei sau altei reforme, dar subordonarea organelor puterii de stat şi chiar cursul politic oficial al ţării. Un astfel de exemplu concludent îl constituie referendumul local de pomină, care a demonstrat că Găgăuzia pune la îndoială cursul oficial al Republicii Moldova de integrare în Uniunea Europeană.
În societatea găgăuză şi azi mai sunt discutate unele chestiuni, pe care găgăuzii înşişi, făcând referinţă la statutul lor politico-juridic, le consideră pretenţii fundamentate, dar care se vor ciocni, totodată, de bariere din partea Chişinăului. De exemplu, un scop important pentru clerul din autonomie este crearea în componenţa Mitropoliei Moldovei a Bisericii ortodoxe ruse a unei Eparhii găgăuze separate. Aspiraţia aceasta este susţinută de mulţi enoriaşi ortodocşi, iar zilele acestea despre susţinerea acestui scop a declarat şi conducerea politică a Găgăuziei.
Pot fi aduse şi o mulţime de alte exemple, când interesele Comratului şi ale Chişinăului nu coincid, iar o soluţie reciproc acceptabilă nu se întrezăreşte nici în discuţiile orale, nici, cu atât mai mult, în cadrul proceselor judiciare. În astfel de situaţii rămâne doar să se spere că înţelepciunea, despre care îşi amintesc în Găgăuzia în fiecare an, de 23 decembrie, există cu adevărat.
Veaceslav Craciun, IPN
