 |
|
| Veaceslav Craciun | |
Relația Maiei Sandu cu Autonomia găgăuză în ultimul timp developează o contradicție gravă: pe de o parte, în fața președintei și echipei sale se deschid perspective avantajoase de promovare a influenței politice în regiune, iar, pe de altă parte, tot ei își închid posibilitățile dialogului și le ridică oponenților săi mingea la plasă.
Istoricul relațiilor
În pofida prejudecății răspândite, Găgăuzia nu a fost tot timpul o regiune compicată și repulsivă în sens politic pentru Maia Sandu. Încă în calitatea sa de ministru al educației, Maia Sandu coopera strâns cu departamentul local de profil și era întâmpinată cu drag la conferințele pedagogice din Comrat.
Distanțarea s-a produs în momentul când Sandu a intrat în marea politică și anume în timpul campaniei prezidențiale din anul 2016, când politiciana nu a avut nicio întâlnire cu alegătorii din regiune în primul tur al alegerilor. Se prea poate că echipa ei a luat decizia pragmatică, la moment, de a concentra eforturile pe sectoarele promițătoare în sens electoral. Poate, s-au manifestat rezervele față de „găgăuzii proruși”, cărora „nu se știe ce să le spui”. Așa sau altfel, Sandu a ridicat ea însăși un obstacol în comunicarea cu localnicii, pe care l-au consolidat oponenții ei socialiști, transformându-l pe parcurs într-o problemă politică dificilă.
Deja în anul 2019, în calitate de prim-ministru, Sandu a întreprins o serie de mișcări, care părea că vor înmuia inimile locuitorilor din autonomie. Bunoară, în cadrul inaugurării bașkanului reales Irina Vlah, ea prezintă un discurs emblematic privind necesitatea respectării competențelor Gagauz-Yeri și, ulterior, pune la punct cooperarea eficientă cu conducătoarea regiunii în cadrul Guvernului. Apropo, Vlah a fost prima dintre politcenii moldoveni, care i-a acordat un sprijin public lui Sandu în scurta, dar decisiva perioadă a dualității puterii în iunie 2019.
În toamna anului 2020, a început o nouă campanile de alegeri prezidențiale și încă o încercare pentru relația Maiei Sandu cu Gagauz-Yeri. Confruntarea electorală agresivă a făcut ca Sandu și liderul socialiștilor Igor Dodon să se constituie ca doi poli ai antagonismului politic dintre putere și opoziție. Iar împreună cu Dodon, din câte se poate judeca, a devenit indezirabilă și Irina Vlah, care a făcut campanie alături de aliatul său politic.
Îngheț în loc de încălzire
Când bașkanul n-a felicitat-o pe Sandu cu ocazia victoriei în alegerea președintelui, iar ulterior nu s-a regăsit printre invitați la ceremonia de inaugurare, puțini au intuit că supărările politice vor lua forma unei îndelungate răciri politice. În esență, prognozele de genul acesta păreau căutări de nod în papură.
A fost surprinzător când Sandu a eliminat-o pe Vlah din componența Consiliului suprem de securitate (CSS). Nu este deloc simplu să explici obiectiv, din punct de vedere al interesului de stat, de ce în componența acestui organ au fost incluși simpli deputați din partea PAS și reprezentanți ai societății civile, dar niciun membru al guvernului și nici conducătorul unei regiuni autonome.
Când Oazu Nantoi din partea PAS a prins să viziteze sistematic la începutul anului 2021 Gagauz-Yeri, s-a creat impresia că partidul proprezidențial manifestă interes față de autonomie și e preocupat de dezvoltarea sistemică a structurilor regionale. Dar evoluările lui Nantoi la televiziunile locale și naționale au demonstrat că încă nu e loc pentru asemenea constatări. Mai întâi, nimic în afară de critici dure la adresa socialiștilor, care consună parțial în unele chestiuni cu opinia locuitorilor din Gagauz-Yeri, PAS n-a propus în regiune nicio agendă pozitivă. Într-al doilea rând, declarațiile deputatului făcute la TVR Moldova că Legea privind statutul special al Găgăuziei este „o mostră de incompetență”, le-au permis oponenților să incrimineze partidului o poziție antigăgăuză.
Interese în Găgăuzia: neclare sau ratate?
Vorba a fost, însă, despre partid, nu despre președinte. Ca atare, relația dintre Maia Sandu și Irina Vlah - dintre președinte și bașkan – mai păstrează potențialul unei relansări. Comentând pentru media noua componență a CSS, ea a numit decizia de a fi eliminată drept „un pas straniu” și „un semnal periculos”, dar, cu toate acestea, a exprimat deschidere și voință de a conlucra. Aceasta pare a fi verosimil, deoarece bașkanul are experiența interacțiunii reușite și cu ex-președintele Nicolae Timofti, un personaj cu adevărat contradictoriu în viziunea găgăuzului mediu.
De altfel, nu este corect să corelezi perspectivele aranjării relațiilor cu Gagauz-Yeri exclusiv la persoana liderului ei. Sandu are toate șansele să instituie un dialog direct cu societatea găgăuză, comunicând cu colectivele din teritoriu, societatea civilă, oamenii de afaceri. Deocamdată, însă, avem ce avem: pe de o parte, tăcere și lipsă a unui mesaj atrăgător din partea Maiei Sandu și, pe de altă parte, declarațiile categorice ale reprezentanților de bază ai echipei ei, care complică grav perspectivele PAS în regiune.
Se iscă nedumerirea: dar are, în genere, Sandu interese în Găgăuzia și dacă le are, cum, oare, le exprimă? În contextul primei părți, cât de cât, e clar: șeful statului, în afara interesului de a extinde influența partidului său, ar vrea să devină președintele tuturor cetățenilor. Cea de-a doua parte a întrebării, însă, rămâne deocamdată neacoperită.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
